Dezastrul Aşezământului Brătianu din Bucureşti: Primăria tace, Academia constată, PNL habar n-are

Asezămintele Bratianu

Spre deosebire de formaţiunile nou-înfiinţate, care îşi clădesc istoria de azi pe mâine, partidele istorice beneficiază de girul înaintaşilor politici, al părinţilor fondatori. Sătui de comparaţiile, deloc flatante, cu dinastia Brătienilor, liderii de astăzi ai Partidului Liberal se uită nepăsători cum memoria şi moştenirea acestora se degradează ireversibil pe zi ce trece.

Ionel I.C. Brătianu e pomenit în imnul partidului, fotografiile şi statuia acestuia sunt folosite în publicaţii, la congrese şi simpozioane, dar pentru reabilitarea Aşezământului cultural Brătianu şi pentru recuperarea istoriei Brătienilor în genere nimeni nu clinteşte vreun deget.

Un împătimit al luptei pentru salvarea clădirilor Aşezământului Brătianu – de pe a cărui frontispiciu nu a fost înlăturată nici în prezent denumirea pusă de regimul comunist: „Nicolae Bălcescu” – este fostul ministru din guvernul CDR, Nicolae Noica. Acesta a făcut şi face tot ce ţine de domnia sa pentru a încerca să sensibilizeze autorităţile, în vederea salvării uneia dintre cele mai frumoase şi valoroase clădiri a Bucureştilor de altă dată. 

În afară de prelegerile şi simpozioanele legate de acest subiect, Nicolae Noica a încercat să se adreseze şi lui Crin Antonescu: „În calitate de lider al PNL, dar şi de preşedinte al Senatului şi de şef al unuia dintre partidele care alcătuiesc guvernul şi, de ce nu, în calitate de urmaş legitim al lui Ionel I.C. Brătianu, cred că domnul Antonescu ar fi putut face ceva pentru a salva Aşezământul. M-am gândit că ar fi putut iniţia un proiect de lege în acest sens sau că, având Ministerul Culturii, ar fi putut iniţia o Hotărâre de Guvern prin care să se aloce fonduri şi pentru aceasta cauză nobilă. Din păcate, la ultimele demersuri, nu am reuşit să ajung mai departe de şefa domniei sale de Cabinet, care m-a asigurat că îi va transmite rugămintea mea. Cred că doar lipsa de timp şi solicitările tot mai frecvente pe alte planuri l-au făcut pe liderul liberal să nu ia încă atitudine în această problemă legată nu numai de istoria liberală, ci şi de istoria României”.

Citeşte mai mult pe historia.ro