Nu trageţi în chitarist!

Sorin Romanescu acoperă, prin prisma zonelor stilistice pe care le abordează, o arie foarte largă din preferinţele posibile ale publicului. Instrument prin excelenţă capabil de a genera mari pasiuni, chitara adună printre cei care o studiază mult mai mulţi îndrăgostiţi decât celelalte instrumente.

Chitara are publicul ei special, lumea sa specială, asemănătoare unei societăţi deschise, la vedere, ai cărei membri au  trăsături comune.

Fie că sunt tineri sfioşi, ori prezenţe încinse în costumele şi platoşele specifice comunităţilor de motociclişti, fie că sunt metalişti “gotici” sau “death”-eri, ori discrete siluete care se confundă cu rafturile bibiliotecilor şi sunt la curent cu ultimile apariţii discografice din zona muzicii vechi, toţi îmbracă haina visătorilor incurabili atunci când vin în contact – chiar şi din postura de simpli spectatori – cu sunetele delicate ale instrumentului mult iubit.

Pentru majoritatea chitariştilor, chitara este de cele mai multe ori o “Ea”, putând însă la fel de bine să fie şi un “El”.

Chitaristul…

Dacă solistul serii are el însuşi câte puţin din varietatea publicului său, totul sub semnul unui demers intelectual interiorizat, atunci lucrurile devin cu adevărat interesante.

Despre Sorin Romanescu se poate spune că acoperă – cel puţin prin prisma zonelor stilistice pe care le abordează – o arie foarte largă din preferinţele posibile ale publicului.

Fiind un muzician branşat la subtilele satisfacţii pe care muzica le poate oferi intelectului, el nu dezvoltă un discurs extrovertit.

De aceea, forma de recital propusă de el – în organizarea Asociaţiei Pro Contemporania şi a postului Radio România Cultural la Sala Radio – deşi epopeică în formă, a fost pusă la umbra discretă a unui titlu cu rezonanţe de Mateiu Caragiale.

 “POVEŞTI şi CHITARisiri” a fost, aşa cum ne aşteptam, o declaraţie de dragoste făcută chitarei. Trecând prin zone stilistice diferite, de la sonorităţile hot cu tentă flamenco, la cele mai liniştite sau mai tumultuoase ale blues-ului sau la cele mai cool din zona jazz-rock-ului, Sorin Romanescu s-a prezentat de fapt pe sine.

O atitudine normală, nedistorsionată de efecte gratuite, de dorit şi pe alte scene, locuri unde această poveste despre ce va să zică pasiunea căutării poate merge înainte.

Cât priveşte eticheta de “artist Moffa” (ce-i drept, “în România”), ea stârneşte deocamdată confuzie în rândul unui public nefamiliarizat cu faptul că actul artistic muzical reprezintă o sumă de întâlniri spirituale şi materiale, cum este şi aceea dintre lutier şi instrumentist.

În cazul lui Sorin Romanescu, a fost, se pare, o întâlnire providenţială, cei doi, lutierul şi interpretul, devenind suflete pereche acolo sus, pe scenă.

  … şi chitariştii

Dacă aţi pierdut recitalul lui Sorin Romanescu, dar iubiţi chitara, de astăzi şi până pe 25 martie, Studioul “Mihail Jora” al Radiodifuziunii găzduieşte ediţia a patra a Festivalului internaţional de chitară, cu participarea Orchestrei de Cameră Radio şi Orchestrei Naţionale Radio (dirijori Ovidiu Drăgan, Carmen Maria Cârneci şi Ilarion Ionescu-Galaţi).

În cele trei concerte şi cinci recitaluri, vor putea fi ascultate numeroase lucrări dedicate acestui instrument, de la prima audiţie absolută a “Concertului nr. 2 pentru chitară şi orchestră” de Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu, până la concertele pentru chitară şi orchestră de Luigi Boccherini, Charles Doisy sau celebrul “Concerto di Aranjuez” de Joaquin Rodrigo.

Printre muzicienii invitaţi se află chitarişti cunoscuţi precum Gabriel Bianco, Marcin Dylla, Thomas Müller-Pering, Stanley Yates, confraţi ai lor mai tineri – Cristina Ciortan, Eduard Leaţă, Bogdan Mihăilescu, Tudor Niculescu Mizil, Georgeta Zamfirescu, Ionuţ Zamfirescu, Radu Vâlcu şi chiar foarte tineri chitarişti – Andrei Bălaşa, Sergiu Hudrea, Bogdan Ştefan Marin, Alecu Vicenţiu Ciapi, Radu Ionescu, Iuliana Niţu, Ioan Oprişan.