Music (Must Go) On!

Continuă şi anul acesta proiectul lansat de Alexandru Tomescu, Horia Mihail şi Răzvan Suma în urmă cu 5 ani, construit în jurul ideii că „muzica clasică e pentru toţi”. Încadrat de un recital la Chişinău (29 septembrie) şi unul la Budapesta (30 noiembrie), Turneul Music On al Romanian Piano Trio se află în plină desfăşurare.

Dacă la Chişinău prezenţa lor marca inaugurarea Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu", la Budapesta va fi vorba tot despre un concert organizat de ICR, dar de această dată cu ocazia Zilei Naţionale a României. De altfel, Romanian Piano Trio este deseori invitat să susţină concerte şi recitaluri atât în ţară, cât şi în străinătate, cel mai recent turneu al ansamblului fiind cel de la Expoziţia Mondială de la Shanghai, din luna august.

Muzică şi marketing

Acum cinci ani, cei trei iniţiau Music On, un turneu naţional care s-a petrecut în fiecare toamnă, începând din 2006. Pornind cu acelaşi slogan îmbietor, pe are îl lansau în urmă cu cinci ani „Ascultă-ţi nevoia de muzică", Romanian Piano Trio a ajuns de această dată la o opţiune repertorială destul de pretenţioasă, recitalurile lor având în program Trio de Maurice Ravel şi Trio Dumky de Dvorak, într-o serie de recitaluri în toată ţara, mai precis în 13 oraşe, alături de acestea fiind programate şi patru concerte cu orchestra la Timişoara, Braşov, Bucureşti şi Piteşti.

Ideea că „muzica clasică este pentru toţi" lansată de Alexandru Tomescu, Horia Mihail şi Răzvan Suma în urmă cu cinci ani nu e singulară, dacă o privim din perspectiva timpului trecut. Văzându-i în lumina reflectoarelor, publicul concertelor şi chiar alţi muzicieni din România, mai tineri sau mai puţini tineri, sunt tentaţi să-i trateze uneori ca pe un fel de fructe ale marketingului cultural.

Ceea ce înţelege prea puţină lume este că, dacă prima dată s-a venit la concertelor lor din curiozitate, faptul că cei care revin să-i audă şi să-i vadă sunt foarte mulţi nu s-ar putea susţine doar prin marketing. Oricât de bună ar fi o campanie, oricât de fermecători ar fi cei trei în faţa microfoanelor sau a camerelor de luat vederi, la un moment dat, când se stinge ecoul aplauzelor şi începe muzica, toate celelalte nu mai au nici o importanţă.

Iar, dacă la finalul concertelor lor, sălile sunt entuziasmate este pentru că în spatele strălucirii de pe scenă, a zâmbetului larg al lui Alexandru Tomescu, a aerului adolescentin al lui Răzvan Suma sau a sobrietăţii lui Horia Mihail stau ore de gândire asupra muzicii şi a sensurilor ei, ore de căutare a sunetului perfect, pe instrumente care nu întotdeauna au fost minunatele Stradivarius Elder Voicu 1792, Adolph Maucotel 1849 sau Bösendorfer Imperial Grand 2010 (pe care le-am auzit la Sala Radio alături de Orchestra Naţională Radio şi dirijorul Tiberiu Soare).

Căutaţi-le concertele în oraşul dumneavoastră, la Piteşti (la Filarmonică, în 18 noiembrie), la Iaşi (în Sala Universităţii „Al. Ioan Cuza", 19 noiembrie), la Piatra Neamţ (în Sala Liceului de Artă „Victor Brauner", 20 noiembrie), la Bucureşti (la Sala Radio, 21 noiembrie), la Mediaş (la Catedrala Evanghelică, 26 noiembrie) şi la Târgu Mureş (Palatul Culturii, 28 noiembrie). La finalul lor, îmi veţi da dreptate.