Un titan: Daniel Barenboim

Una dintre cele mai mari personalităţi ale muzicii contemporane, dirijorul şi pianistul originar din Argentina, în vârstă de 68 de ani, onorează cu prezenţa sa Festivalul Enescu. Originea iudaică a lui Daniel Barenboim nu l-a împiedicat să devină învăţăcelul lui Wilhelm Furtwängler, dirijorul care a concertat şi pentru nazişti.

Marele muzician s-a născut pe 15 noiembrie 1942 în capitala argentiniană Buenos Aires (la fel ca şi, cu un an mai devreme, Martha Argerich, un alt geniu al muzicii contemporane). Strămoşii săi erau evrei ruşi, emigraţi, ca mulţi alţii, în Lumea Nouă. Viitorul muzician a început să ia lecţii de pian, cu mama sa, la vârsta de 5 ani şi a continuat să studieze cu tatăl lui, care a şi rămas singurul său profesor. Pe 19 august 1950, când avea 7 ani, copilul a dat primul său concert adevărat, în oraşul său natal, fascinantul Buenos Aires.

În 1952, Barenboim se mută în Israel, statul proaspăt înfiinţat al evreilor, împreună cu familia sa. Doi ani mai târziu, în vara anului 1954, părinţii săi îl duc la Salzburg, pentru a lua parte la cursurile de dirijat ale lui Igor Markevici. Era începutul unor studii care vor conduce la una dintre cele mai fulminante cariere din lumea muzicii clasice, atât ca interpret cât şi ca dirijor.

Admirator al muzicienilor germani

În aceeaşi vară, îl cunoaşte pe Wilhelm Furtwängler - marele dirijor german, ostracizat, o scurtă perioadă după încheierea războiului, pentru concertele susţinute în faţa demnitarilor nazişti, în vremea când aceştia au condus statul german (vezi „Taking Sides", piesa de teatru a lui Ronald Harwood şi filmul lui István Szabó). Furtwängler va rămâne, de-atunci, o influenţă muzicală centrală şi un ideal pentru Barenboim.

După ce l-a ascultat pe Barenboim, Furtwängler (în vârstă atunci de 68 de ani; va muri în acelaşi an, la 30 noiembrie), îl numeşte pe tânărul muzician „un fenomen" şi îl invită să cânte Concertul pentru pian nr. 1 de Beethoven cu Filarmonica berlineză. Tatăl lui Barenboim consideră, însă, că este prea devreme, după Al Doilea Război Mondial şi Holocaust, ca un copil cu părinţi evrei să cânte la Berlin şi respinge oferta.

Complexitatea legăturii dintre descendenţa sa iudaică şi admiraţia nutrită pentru marile figuri ale muzicii germane îl va urmări toată viaţa pe Barenboim, devenind una dintre trăsăturile definitorii ale personalităţii lui. Toleranţa lui Barenboim este formidabilă: el s-a afirmat ca unul dintre cei mai profunzi dirijori ai muzicii lui Wagner. Anul următor, în 1955, îşi continuă „ucenicia" studiind armonia şi compoziţia cu celebra Nadia Boulanger la Paris.

Femeia vieţii sale: Jacqueline du Pré

În iunie 1967, Daniel Baren­boim s-a căsătorit cu reputata violoncelistă britanică Jacqueline du Pré (în vârstă, atunci, de 22 de ani), care, cu această ocazie, se converteşte la iudaism. Ceremonia s-a desfăşurat la Zidul Plângerii din Ierusalim, la câteva zile după ce acesta fusese capturat de trupele israeliene în timpul Războiului de Şase Zile. Era începutul uneia dintre cele mai fascinante, dar şi, în acelaşi timp, tragice poveşti de dragoste a secolului XX.

Căsătoria a durat până la moartea lui Jacqueline du Pré, în 1987, în urma sclerozei multiple de care suferea. Extrem de înzestrata violoncelistă (interpretarea dată de du Pré celebrului concert de Elgar este considerată unică, fiind descrisă prin cuvintele „definitivă" şi „legendară") a renunţat la muzică în 1973, la 28 de ani, după ce a fost diagnosticată cu scleroză în plăci, una dintre cele mai cumplite boli de pe faţa pământului.

După o lungă agonie, care va dura 14 ani, marea interpretă se va stinge în 1987, la 42 de ani. Între 1967 şi 1973, strânsa prietenie dintre soţii Barenboim şi violonistul Pin­chas Zukerman va duce la câteva filmări de o mare frumuseţe, cum sunt cea a cvintetului lui Schubert „Păstrăvul" sau cea a trio-ului beethovenian „Fantoma", ambele regizate de Christopher Nupen.

Mama copiilor săi:Elena Başkirova

La începutul anilor '80, Barenboim a început o relaţie cu pianista de origine rusă Elena Başkirova. Va avea doi copii cu aceasta, născuţi la Paris anterior morţii soţiei sale: David Arthur se naşte în 1983, iar Michael în 1985. Barenboim a încercat să ţină relaţia sa cu Başkirova ascunsă de Jacqueline du Pré şi crede că a şi reuşit să facă acest lucru. După moartea lui du Pré, Barenboim şi Başkirova s-au căsătorit în 1988. În prezent, fiul lor David este manager şi textier pentru formaţia germană de hip-hop Level 8, iar Michael - violonist de muzică clasică.

„Hilary şi Jackie"

Dramatica poveste a lui Barenboim şi a Jacquelinei du Pré a fost transpusă cinematografic în filmul britanic „Hilary şi Jackie" (1998), bazat pe controversata carte memorialistică „A Genius in the Family", scrisă de Piers şi Hilary du Pré, fratele şi sora violoncelistei. Filmul, regizat de Anand Tucker, o distribuie în rolul lui Jacqueline pe marea actriţă Emily Watson („Breaking the Waves"), iar în rolul surorii sale (la rândul ei, o remarcabilă flautistă) pe Rachel Griffiths. Barenboim este interpretat de James Frain.

Va cânta Mozart, Bruckner şi Liszt

Nu este prima oară când Daniel Barenboim participă la Festivalul „George Enescu", iar revenirea sa la această manifestare este onorantă.Invitatul va susţine la Bucureşti două concerte, în datele de marţi, 13 septembrie şi miercuri, 14 septembrie, alături de Staatskapelle Berlin (orchestra Operei de stat berlineze), al cărei director muzical este.

În programul primului concert se află: W.A. Mozart - Concert pentru pian şi orchestră în do minor KV491 (unde Barenboim va fi şi solist) şi Anton Bruckner - Simfonia nr. 7 în mi major. În cel de-al doilea concert se va cânta: W.A. Mozart - Concert pentru pian şi orchestră în re major KV482 (la fel, cu Barenboim pianist) şi Fr. Liszt - Simfonie pentru „Divina Comedie" a lui Dante S109.

CV

- De la Buenos Aires la Berlin
- Numele: Daniel Barenboim
- Data şi locul naşterii: 15 noiembrie 1942, Buenos Aires, Argentina
- Starea civilă: a fost căsătorit cu Jacqueline du Pré (1967-1987); este căsătorit, din 1988, cu Elena Başkirova, cu care are doi fii: David Arthur şi Michael
- Studiile şi cariera: printre profesorii săi s-au aflat tatăl său, Igor Markevici, Nadia Boulanger; a dirijat cele mai importante orchestre simfonice europene şi americane; în prezent, este director muzical la Opera de Stat din Berlin şi Staatskapelle Berlin şi dirijor principal invitat la Scala din Milano; a fondat, în 1999, West-Eastern Divan Orchestra, cu tineri muzicieni arabi şi israelieni; a câştigat şapte premii Grammy
- Locuieşte în:  Berlin

„George Enescu", festival de top în Europa

Prezenţa lui Daniel Barenboim, în calitate de dirijor şi de solist alături de Staatskapelle Berlin la ediţia din acest an a Festivalului Enescu ridică şi mai mult cota evenimentului desfăşurat între 1 şi 25 septembrie. Pe lângă Staats­kapelle Berlin, London Symphony, Orchestra Naţională a Franţei, Filarmonica din Viena, Orchestra Orchestra şi Corul Baroc din Amsterdam sunt marile orchestre ale lumii care vor fi prezente în festival. Dacă pianista Mar­tha Argerich nu va veni - anul trecut şi-a anulat concertul cu câteva zile înainte de reprezentaţie, fiind înlocuită de violonistul Nigel Kennedy -, Hélène Grimaud se află la cea de-a doua prezenţă în festival în ultimii patru ani.

Lăudat de „Independent"

Potrivit unui clasament realizat de cotidianul britanic „The Independent" la începutul lunii august, Festivalul „George Enescu" este una dintre cele mai importante manifestări europene. În articolul intitulat „Un loc virtual în galaxia virtuo­zilor", Festivalul „George Enescu" este menţionat alături de celebrul festival de la Bayreuth (Germania), iniţiat de Richard Wagner, de Verbier Festival (Elveţia) şi de festivalul care se desfăşoară în Catedrala Saint Denis de la Paris.

„Bucureştiul, «Parisul Estului» în secolul al XIX-lea, a ieşit din epoca lui Ceauşescu sărăc şi pustiit. Acum se reinventează, devenind o importantă metropolă modernă din estul Europei", scrie „The Independent". Este a doua oară când Festivalul „George Enescu" apare într-o publicaţie  internaţională importantă. Revista economică austriacă „Gewinn" a făcut, de asemenea, o listă cu cele mai bune destinaţii turistice culturale, iar Festivalul „George Enescu" este pe locul 16 în preferinţele lor. „Gewinn" apare în 60.847 de exemplare şi are o medie de 414.000 de cititori.

Sporturi de promovare pe CNN şi Euronews

Festivalul „George Enescu" a intrat şi într-un circuit de promovare media internaţională. La fel ca acum doi ani, de la finalul lunii martie, posturile de ştiri CNN şi Euronews au început să difuzeze spotul de promovare al festivalului, produs de Societatea Română de Televiziune. Spotul a fost difuzat de 345 de ori în reţeaua CNN care acoperă Europa, Orientul Mijlociu şi Africa şi timp de nouă săptămâni, de 14 ori pe săptămână, pe Euronews. Festivalul a beneficiat şi de menţionări speciale în emisiunile „Rendez-vous" şi „Le mag". În cazul reţelei CNN, promovarea a avut şi o componentă online prin bannere pe CNNIntl.com, CNN.com, CNNMoney.com.