O istorie a lumii în zece hărţi
0Cartografia poate că ne spune mai puţine despre geografie şi mai multe despre istoria mentalităţilor. Reprezentările spaţiului sunt condiţionate cultural, iar hărţile reflectă ceea ce oamenii au considerat la un moment dat că este esenţial, real şi obiectiv pentru ei.
Hărţile sunt însă foarte subiective şi surprind perspective culturale asupra timpului şi spaţiului, asupra perioadelor decisive din istoria umanităţii. Să vedem şi noi câteva.
Geografia lui Ptolemeu (150) – începuturile cartografiei. Ptolemeu a fost primul care s-a folosit de matematică şi geometrie pentru a dezvolta un sistem de cartare. A descris latitudinile şi longitudinile a mai bine de 8000 de locaţii, deşi nu a desenat nicio hartă. Aici este o reconstrucţie de secol 15 bazată pe proiectele sale.
Harta lui Al-Idrisi (1154) – schimburi culturale. Musulmanul din Al-Andalus a călătorit în Sicilia pentru a lucra pentru regele normand Roger al II-lea, elaborând o geografie bazată pe tradiţii iudaice, greceşti, islamice, care conţinea o hartă mică circulară şi alte 70 de hărţi regionale. Sudul este sus, după cum era imaginată Mecca. Peninsula arabă este în centru.
Hereford Mappa Mundi (1300) – credinta creştină. Harta înfăţişează imaginarul crestin, fiind orientată este-vest, iar principiul organizator nu este spaţiul, ci timpul biblic. Privitorul face o călătorie spirituală din grădina Edenului până în apropiere de coloanele lui Hercule, centrul situându-se la Ierusalim.
Se încarcă comentariile...
