Libertatea de la capătul tunelului: povestea unei evadări curajoase din Berlinul de Est
0O brutărie abandonată, nişte lopeţi şi câteva găleţi: doar de atât a fost nevoie pentru ca un grup de studenţi curajoşi să sfideze bariera simbolică a Războiului Rece.
Se întâmpla în anul 1963. Zidul Berlinului fusese construit în urmă cu doar doi ani, dar toată lumea realizase deja ce însemna el. Un grup de studenţi vest-germani şi-au propus să sape un tunel pe sub zid; între ei, şi un tânăr pe nume Joachim Neumann, care fugise recent din Germania de Est.
Neumann a reuşit să scape din Germania comunistă în 1961 cu un paşaport fals. A plecat, dar nu fără regrete, căci îşi lăsase în urmă familia, prietenii şi iubita, pe Christa Gruhle, cu care dorea să se reîntâlnească, dar de partea vestică a zidului. Toţi cei implicaţi în acest complot împărtăşeau, de fapt, aceeaşi dorinţă: să fie din nou alături de familiile lor aflate de partea cealaltă a Zidului. Căci în august 1961, când a început construcţia Zidului, mii de familii s-au trezit, peste noapte chiar, despărţite de o barieră de netrecut.
Planul tinerilor – un plan inedit, aproape quijotesc – a fost doar unul din multele planuri de evadare concepute de-o parte şi de alta a Zidului Berlinului începând cu 1961, anul în care autorităţile comuniste au decis să despartă definitiv capitala în două. La început, aceste planuri erau; pe măsură ce situaţia s-a complicat, oamenii deveneau din ce în ce mai inventivi – iar poliţia est-germană, cu atât mai disperată să-i prindă pe fugitivi.
În teorie, nu era greu să sapi un tunel pe sub zid şi să evadezi astfel din Berlinul de Est. Însă această metodă nu a fost printre cele mai de succes, căci dura foarte mult să sapi un tunel atât de lung, iar cei care îndrăzneau să încerce această rută erau de obicei prinşi înainte de a-şi duce planul la bun sfârşit.
Chiar şi eşuând, germanii nu se dădeau bătuţi. Primul proiect de tunel al lui Neumann a eşuat şi el: cineva i-a turnat la Stasi, iar mai multe persoane au fost arestate, inclusiv Gruhle, condamnată la 16 luni în închisoare.
Perseverent, Neumann a încercat din nou. Cu mulţi dintre aceeaşi complotişti, a decis să constriască un alt tunel care începea de sub o brutărie abandonată din Berlinul de Vest şi traversa o zonă mai mare decât un teren de fotbal, până dincolo de Zid. Acest pasaj a primit ulterior numele de Tunelul 57; a fost operaţional doar două zile, dar a stat la baza celei mai de succes evadări din istoria Zidului Berlinului.
Un paşaport fals şi un turist elveţian îngâmfat
Neumann avea 21 de ani în 1961; studia ingineria civilă în oraşul Cottbust, la 125 de kilometri sud de Berlin şi mai avea puţin până la terminarea facultăţii când a decis că vrea să scape din Germania de Est.
Deşi Zidul a fost construit abia începând cu august 1961, nici înainte nu era atât de simplu să treci din Germania de Est în Germania de Vest. După cum avea să povestască Neumann ulterior, şi-a dat seama cât de greu avea să-i fie să scape abia atunci când ajuns la punctul de trecere a frontierei de la Friedrichstrasse S-bahnhof. Poliţia est-germană şi Stasi erau cunoscute pentru brutalitatea persecuţiilor împotriva celor care încercau să plece din ţară.
Neumann auzise de locuri precum Hohenschönhausen, închisoarea Stasi unde erau ţinuţi dezertorii. Şi-a asumat însă riscurile atunci când s-a prezentat la punctul de frontieră cu un paşaport elveţian fals.
Avea în buzunare tot felul de nimicuri: un bilet de cinema, un bilet de transport şi alte lucruri care, credea el, i-ar fi putut susţine identitatea falsă. „M-am gândit că nu aveam cum să adopt un accent elveţian convingător. Aşa că în momentul când aşteptam să-mi verifice paşaportul, am decis să mă prefac că sunt un arogant turist elveţian“.
Se încarcă comentariile...
