Reabilitarea unei regine

Cartea „Catherine de Médicis“, de Balzac, va fi vândută cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Un roman istoric care îmbină mijloacele romantismului şi ale realismului, cartea îşi propune să spele imaginea uneia dintre cele mai controversate regine a Franţei.

Din imensa operă a scriitorului francez, Editura Adevărul a ales spre publicare romanul „Catherine de Médicis", compus din trei părţi independente, apărute separat în reviste şi reunite, în 1843, într-un singur volum.

„Catherine de Médicis" este un roman istoric, în care Balzac îşi propune reabilitarea figurii celei care a fost regină a Franţei între 1547 şi 1559, iar apoi şi-a exercitat, până la moarte, influenţa ca regentă şi ca regină-mamă.

Figură emblematică a secolului al XVI-lea, Catherine de Médicis îşi are numele indisolubil legat de războaiele religioase care au însângerat Franţa în acea epocă.

Deşi a fost o partizană a toleranţei şi a încercat în numeroase rânduri să ducă o politică de conciliere, rolul său, încă neelucidat, în sângerosul masacru denumit Noaptea Sfântului Bartolomeu a transformat-o într-o figură controversată şi cu o latură malefică accentuată.

Apogeul a fost atins de „Regina Margot", romanul scris în 1845 de Alexandre Dumas, una dintre cele mai reuşite cărţi ale popularului autor. Dumas o prezintă pe regina-mamă, pe întreg parcursul cărţii, ca pe o intrigantă lipsită de scrupule şi de inimă, care condamnă la moarte nevinovaţi pentru a-şi atinge scopurile politice.

Balzac scrie în Introducere: „În Franţa, Catherine de Médicis a suferit din pricina erorii populare mai mult decât oricare altă femeie". Astăzi, tendinţa istoricilor este de a o recunoaşte ca pe una dintre cele mai mari regine ale Franţei, aşadar de a-i da dreptate lui Balzac, nu lui Dumas.

Un autor total

Honoré de Balzac (1799-1850) este unul dintre giganţii literaturii universale, cu o operă prolifică şi complexă. Balzac se numără printre puţinii autori căruia posteritatea i-a făcut privilegiul de a-i transforma numele într-un adjectiv: „balzacian".

Deşi este considerat strict fondatorul realismului, la o privire mai atentă Balzac se dovedeşte un autor total, dornic să prezinte atât întregul univers vizibil (în dimensiunea sa realistă), cât şi pe cel metafizic şi misterios (în prozele sale fantastice).