Savanţii închisorilor

Fascinantă şi înfiorătoare cartea „Frăţia penal-academică - Cercetarea ştiinţifică din penitenciarele României: o investigaţie jurnalistică“, publicată de jurnalista Melania Cincea în 2018, la editura bucureşteană „Humanitas“.

Cartea reia între coperţile sale (100 de pagini) o suită de articole publicate anterior fie în ziarul Tempolis, fie pe site-ul Puterea a cincea. Articole în care autoarea documenta felul fraudulos în care o seamă de condamnaţi la închisoare, în asociere cu o seamă de universitari, unii chiar de marcă, au izbutit să îşi scurteze perioada de detenţie, făcându-se a scrie cărţi, au pretins a fi făcut cercetare ştiinţifică, batjocorind astfel însăşi ideea de onestitate intelectuală şi dovedind încă o dată că în România post-decembristă totul este de vânzare.

O prevedere legală, formulată, cine ştie?, poate cu dedicaţie, le oferea celor aflaţi în detenţie şansa de a-şi reduce perioada de privare de libertate cu 30 de zile în cazul în care făceau cercetare ştiinţifică şi publicau roadele muncii lor la o editură acreditată. Conform datelor avute la dispoziţie de Melania Cincea şi republicate în articole iar acum în carte în 2012 s-au înregistrat şase astfel de producţii editoriale, în anul următor 14, în 2014 s-a ajuns la 89 pentru ca vârful de sarcină să se înregistreze în 2015, atunci când, vezi Doamne!, patrimoniul ştiinţific naţional s-ar fi îmbogăţit, pesemne, cu nici mai mult, nici mai puţin de 338 de astfel de opere nemuritoare. Unele dintre ele purtând semnături celebre precum cele ale lui Dan Voiculescu (despre care lefegii lui de la Antene nu încetează să ne asigure seară de seară, oră de oră că ar fi profesor - a propos, în rezervă sau în retragere?), George Copos, absolvent de Educaţie fizică care, brusc, şi-a descoperit, la umbra penitenciarelor în floare, vocaţia de istoric, Gigi Becali care a scris cam despre tot şi despre de toate, probându-şi anvergura renascentistă, Dorinel Mucea, Miron Mitrea, Relu Fenechiu, Ioan Niculae, Bogdan Nicola.

La un moment dat, mai exact la începutul anului 2016, DNA s-a sesizat, a intrat pe fir, cum se zice, a promis o anchetă de proporţii. De atunci, tăcere. Intrigată de aceasta, Melania Cincea şi-a asumat pe cont propriu, cu mijloace jurnalistice specifice, cu mult consum nervos şi cu multă şi lăudabilă încăpăţânare sarcina de a face ceea ce ar fi trebuit să facă organe şi organisme anume abilitate.

A dat peste o mizerie fără seamăn. A descoperit o parte a unei afaceri pe picior mare în care sunt implicaţi nu doar oameni cu bani şi cu influenţă ajunşi la închisoare, nu numai universităţi mici şi cadre universitare cu credibilitate zero, nu eminamente edituri de apartament care publică un titlu sau două şi mai apoi se radiază din registrul comerţului. Ci şi şcoli serioase, precum Universitatea din Bucureşti, cea din Iaşi, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca , Universitatea de Vest din Timişoara, Politehnica bucureşteană, SNSPA, institute de cercetare care funcţionează sub egida Academiei Române. Sigur, instituţiile mai sus numite nu au girat direct apariţia acestor false opere ştiinţifice, unele apărute la edituri cu expunere - Casa Cărţii de Ştiinţă, SITECH, Tritonic. Au făcut-o angajaţi ai lor care nu au ezitat să dea recomandări de publicare punându-şi la bătaie gradele şi titlurile academice şi didactice, neuitând să adauge că funcţionează la instituţia X sau la institutul Y. Firesc era ca cei care conduc Universităţile în cauză să sară ca arşi, să ceară intrarea în funcţiune a Comisiilor de etică, să vrea cu tot dinadinsul să lămurească pe deplin situaţia.

Majoritatea nu au făcut-o, au preferat să pună batista pe ţambal, să tacă ori să furnizeze explicaţii în doi peri. Situaţiile sunt flagrante. De-a dreptul scandaloase. E vorba despre cărţi fără note şi fără bibliografie ori cu bibliografie identică pentru 2 sau 3 volume, elaborate în timp record ca, de exemplu, un volum conceput şi pus pe hârtie în cinci sau, maximum, şase zile, cu o producţie record de 2 pagini pe minut, publicate chiar înainte de a se fi încheiat perioada indicată ca fiind alocată redactării, cu referinţe la surse online, când se ştie că celor aflaţi la închisoare le este interzis accesul la internet.

Au semnat recomandări de publicare feţe bisericeşti (care, punând azi în aplicare preceptul biblic Să nu minţi!, pretind că nu ar fi dat decât o creştinească binecuvântare greşiţilor care au promis şi au jurat pe cruce că se îndreaptă, sau mireni care deţin şi astăzi funcţii şi au apariţii în spaţiul public, dând lecţii de morală. De la doamna Mireille Rădoi, care continuă să fie şi astăzi directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, la domnii Dan Dungaciu şi Dumitru Borţun.

Cartea Melaniei Cincea descrie numai câteva „cazuri punctuale“, alese aleatoriu. Cazuri spectaculoase dar şi ruşinoase. Câte ca ele or mai fi în realitate?

Melania Cincea - FRĂŢIA PENAL-ACADEMICĂ - Cercetarea ştiinţifică din penitenciarele României: o investigaţie jurnalistică, Editura Humanitas, Bucureşti, 2018