Irina Binder: „Eu aştept de câţiva ani ca măcar unul dintre scriitorii care susţin că sunt mai buni ca mine să mă depăşească”

În urmă cu două luni, Libris anunţa că, în numai două ore de la punerea în vânzare, cel mai recent roman al Irinei Binder, „Străinul de lângă mine“, s-a vândut în peste 1.000 de exemplare. Binder a fost numită de mulţi un fenomen. Alţii au fost de părere că ceea ce scrie nici măcar nu poate fi numit literatură. „Weekend Adevărul” a vorbit cu autoarea, cu cititori de-ai săi şi cu oameni de litere despre succesul pe care aceasta îl are.

Primele texte ale Irinei Binder au apărut mai întâi în mediul online, pe blogul „Insomnii“, unde se află germenele seriei „Fluturi“, povestea care i-a adus faima şi care avea să devină un bestseller în patru volume. Al patrulea volum urmează să fie publicat. Între timp însă, autoarea a publicat „Străinul de lângă mine“ care se află pe primul loc în topul vânzărilor din prima jumătate a anului 2018 al unui important retailer online.

„Străinul de lângă mine“, apărut la editura For You, este o poveste de dragoste ai cărei protagonişti sunt Alessia şi Eduard. Ea este o tânără foarte frumoasă, cu o stare materială foarte bună datorată unei moşteniri şi a unui job într-o multinaţională, dar totuşi nesigură pe ea - motiv pentru care, când îşi crează contul de Facebook, decide să folosească poza unei alte femei.  Eduard este un prosper om de afaceri care are aceleaşi caracteristici ca Alessia, inclusiv nesiguranţa, explicată însă printr-o cicatrice căpătată demult, dintr-un incendiu. Şi el îşi crează un cont de Facebook sub un nume fals şi cu o poză falsă.  După doi ani din momentul în care vor vorbi, ea îi va cere lui să se întâlnească, iar Eduard îşi va trimite un prieten în locul lui. Problemele care derivă de aici, pot fi intuite.

„O trăncăneală nonstop pe teme motivaţionale“

Întrebat de literatura produsă de Irina Binder, criticul literar Paul Cernat a fost concis: „Din punctul meu de vedere, ceea ce scrie Irina Binder n-are legătură cu literatura. Dar e un fenomen inevitabil”.

Oana Boca Stănescu, un cunoscut operator cultural, care în prezent studiază literatura digitală, este de părere că „în România ne aflăm adesea sub presiunea literaturii cu L mare“. De asemenea, ceea ce ar trebui să ne intereseze, adaugă Stănescu, este faptul că suntem în coada clasamentului european în ceea ce priveşte lectura.

„Dacă peste ocean şi în alte spaţii culturale eliberate de presiunea canonului literatura comercială şi-a găsit un spaţiu al ei în care îşi testează liniştită <<reţetele>> ciclice pe nervii şi răbdarea cititorilor, în România ne aflăm adesea sub presiunea literaturii cu L mare. Din păcate, în lumea publishingului de carte autohton, nimeni nu se preocupă de contabilizarea datelor, de elaborarea de statistici şi depistarea de trenduri. Pur şi simplu, din când în când-de regulă în sezonul estival, mort- agenda culturală este acaparată de câte o mare <<dramă>>, pe care o dezbatem preţ de un articol şi câteva zeci de comentarii în subsolul lui, apoi ne continuăm liniştiţi viaţa, uitînd că suntem una dintre ţările aflate în coada clasamentului european în ceea ce priveşte lectura şi că ar fi cazul să facem ceva”, a explicat managerul cultural. 

„Ei bine, pentru mine, abia acesta este un subiect trist, nu faptul că o sumă de cetăţeni, ridicol de mică, în fapt, preferă să citească ceea ce noi, oamenii fini, apreciem că nu ar fi marea literatură“,  a mai spus Oana Boca-Stănescu, pentru „Weekend Adevărul“.

Într-o recenzie pentru „Scena9“ a romanului „Străinul de lângă mine“, criticul Mihai Iovănel scrie că „O astfel de carte e compusă din următoarele ingrediente: personaje puternice idealizate, reduse în mare la calităţi aspiraţionale; o trăncăneală nonstop pe teme motivaţionale şi erotice; un stil înfiorător, care naşte panseluţe de genul: <<Mirosea a femeie iubită, a fericire, a grădina Raiului cu toate florile şi fructele pământului>>; un mesaj creştin“. 

În cele din urmă însă, piaţa de carte este deschisă şi fiecare cititor decide ce anume alege să citească. La noi s-a întâmplat ca mulţi să aleagă să citească Irina Binder, lucru căruia nu îi atribuim nicio judecată de valoare.

O visătoare cu un stil aparte

Atât în cazul „Fluturi“, cât şi în cel al romanului „Străinul de lângă mine“, majoritatea comentariilor pozitive fac trimitere la lecţiile de viaţă pe care autoarea le oferă şi la faptul că ceea ce scrie emoţionează până la lacrimi. Dintre cititorii Irinei Binder - care sunt majoritar de gen feminin-  mulţi au refuzat  să ne spună ce le-a plăcut la romanele „Fluturi” sau „Străinul de lângă mine”. 

Printre cititoarele care au fost dispuse să vorbească, se numără Delia, în vârstă de 20 de ani, care a mărturisit: „Sunt o iubitoare a Irinei“, spunând pe scurt şi la obiect de ce o citeşte. 

„Am citit toate cărţile ei, tot ce a lansat până în momentul de faţă. Are un stil aparte de a scrie, te face pe tine ca cititor să te simţi special, te face să simţi că faci parte din viaţa ei“.

Andreea, în vârstă de 29 de ani, spune că atracţia pentru romanele lui Binder ţine de imaginaţia bogată „combinată cu realitatea ei“, respectiv de un anumit dinamism pe care textele autoarei îl au, care e „rar întâlnit“:„Irina Binder e o visătoare. Un suflet cald într-un corp de femeie matură, trecută prin viata. Scrierile ei te duc într-o lume perfecta in imperfecţiunea ei. Personajul Irina (n.r.- protagonista romanului „Fluturi“) are o putere de sacrificiu enormă, mereu se lasă pe ea pentru ceilalţi. E plină de iubire... pentru semeni. Iubire care o va duce, în final, sa se iubească si pe ea mai mult decât orice.

„De ce mi-a plăcut Irina? Pentru ca are un dinamism în povestire rar întâlnit. Pentru ca imaginaţia bogată combinata cu realitatea ei te duc într-o lume din care simţi prin toţi porii că faci parte. Şi pentru că ai ce învăţa de la ea. Îşi pune sufletul în faţa cititorului pentru ca el, prin cuvintele Irinei, să poată să se descopere pe sine“.

Scriitoarea Irina Binder (Foto: facebook)

Adriana (22 de ani) spune că n-ar recomanda o carte de-a Irinei Binder, pentru că situaţia este „tipică“, iar personajele nu o atrag. Totuşi, stilul în care este scris „Fluturi” de exemplu, i-a plăcut. „Pot să îţi spun doar că nu e o carte pe care aş recomanda-o. Este fain modul în care este scrisă, dar personajele, nu pot spune că m-au atras…plus de asta, mi se pare o situaţie tipică care a fost abordată foarte mult de alţi scriitori“. 

Mergând însă direct la sursă, Irina Binder a povestit într-un scurt interviu pentru „Weekend Adevărul” că nu se aştepta ca romanele sale să aibă un asemenea succes şi că nu are o reţetă, încercând doar să transmită un mesaj şi să fie responsabilă. Mai clar, nu vrea ca ceea ce scrie să aibă un impact negativ asupra cititorilor săi. Cât despre scriitorii şi criticii care consideră că scrie prost, Binder spune că „mie îmi pasă de cititori, nu de scriitorii care concurează cu mine şi care nu pot accepta succesul meu”.

„Weekend Adevărul”: „Fluturi” se bazează pe fapte reale. Ce te-a determinat să decizi să publici cartea?

Irina Binder: Scopul meu a fost să public doar câteva exemplare pe care să le dăruiesc cunoscuţilor, însă Editura For You a considerat că povestea poate fi una de succes.

Te aşteptai, atunci când ai decisi să publici, să aibă un asemenea succes?

Nu. Am spus-o în repetete rânduri, nu puteam visa la un asemenea succes, mai ales că nu am acordat importanţă scrierii, ci am povestit, pur şi simplu.                                  

                                                                                                               Foto: Facebook

Legat de felul în care scrii, te gândeşti la cititor, la ce i-ar plăcea acestuia să lectureze?

Nu, scriu aşa cum simt, aşa cum îmi place să relatez o poveste.

Ai o reţetă, anumite lucruri de care ţii cont când scrii un nou volum?

Nu am o reţetă anume, încerc doar să transmit un mesaj şi să fiu responsabilă, astfel încât scrierile mele să nu aibă un impact negativ asupra cititorilor.

Ai foarte mulţi fani care aşteaptă de fiecare dată un nou roman şi care te stimează. Totuşi sunt destui scriitori şi critici literari care spun că ceea ce scrii nu e tocmai literatură. Cum comentezi acest lucru?

Mie îmi pasă de cititori, nu de scriitorii care concurează cu mine şi care nu pot accepta succesul meu. Eu aştept de câţiva ani ca măcar unul dintre scriitorii care susţin că sunt mai buni ca mine să mă depăşească. Eu ştiu să mă bucur de succesul altora, drept dovadă am promovat şi lăudat mereu autori români.

Ce autori citeşti?

În puţinul timp care-mi rămâne pentru citit, lecturez cu drag scrierile lui Eliade, Steinhardt, Carmen Voinea-Răducanu, Dumitru Constantin Dulcan,  Irvin D. Yalom, Eric Emmanuel Schmitt, Paul Ferrini şi alţii.

Cum ai caracteriza literatura pe care o creezi?

Scrierile mele pot fi considerate poveşti de viaţă din care cititorii pot învăţa câte ceva, cum ar trebui să fie sau cum nu ar trebui să fie.  

„Am scris pentru oamenii care ştiu să citească dincolo de o poveste”, spuneai, la un moment dat, într-un interviu. Ce înseamnă acest lucru?

Unii citesc un roman sau un text strict pentru poveste şi pentru acţiunea poveştii, însă majoritatea cititorilor mei au înţeles mesajele profunde din fiecare poveste. Consider că o carte, oricât de bine ar fi scrisă, dacă nu lasă ceva în sufletul cititorului, dacă nu-l schimbă cu nimic, a  fost doar o poveste. 

Există voci feministe care au reproşat că personajele tale reproduc stereotipuri cu privire la imaginea femeilor. Cum ţi se pare un astfel de reproş? Putem spune că te regăsim în personajele feminine din cărţi?

Eu am scris doar despre personaje reale şi nu le-am descris altfel decât sunt. Mă regăsesc şi eu câte puţin în fiecare personaj din cărţile mele, atât în trăsăturile pozitive cât şi în cele negative.

În „Străinul de lângă mine” durează doi ani până ca Alessia să facă un pas pentru a se vedea cu Eduard. Foarte mult. Ce poţi să-mi spui, pornind de la acest lucru, despre singurătatea şi fericirea unor astfel de oameni?

Din teama de a fi respinşi mulţi oameni au tendinţa să se izoleze şi să se refugieze în poveşti virtuale. Mulţi trăiesc cu impresia că nu sunt destul de frumoşi şi de buni pentru a putea fi acceptaţi şi iubiţi, iar asta se datorează doar celor care promovează false valori.