Epistolă către filiteni

Dragi filiteni, fericiţi participanţi la cea de-a doua ediţie a FILIT, acum că febra festivalului a trecut, am câteva lucruri să vă spun. Anul trecut, tot pe acest blog, îmi manifestam bucuria că la Iaşi s-a creat un astfel de eveniment şi îmi exprimam totodată temerea ca nu cumva prima ediţie a FILIT să fie, de fapt, singura. Din fericire, temerea mea a fost spulberată.

Am participat la o ediţie ce a reuşit să facă din „dulcele târg al Ieşilor”, de multă vreme prea obosit de îndepărtata-i tradiţie, un oraş contemporan cu cele europene. Un oraş pentru care s-au deranjat să bată drumul mari nume ale literaturii. Iar această ediţie a reuşit să rezolve şi o neîmplinire a precedentei (ivită din motive ce ţine de fragila natură umană): prezenţa Hertei Müller.

Mi-e imposibil să povestesc acum ce s-a întâmplat în cadrul celor aproape o sută de evenimente derulate pe parcursul a cinci zile. Dar pot să spun câte ceva despre cele în care am fost implicat. Ca şi mine, nu aţi putut participa la toate evenimentele. De aceea, vă voi povesti ce am văzut eu, urmând ca voi, până la viitoarea ediţie, să-mi povestiţi ce aţi văzut.

O fericită întâmplare a făcut ca, în perioada desfăşurării FILIT, să fie programate evenimente şi în cadrul proiectului După 25 de ani. Comunismul din Europa de Est, organizat de Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, Revista „Polis” şi Institutul de Studiere a Ideologiilor. Am dat mână cu mână, astfel încât evenimentele proiectului despre comunism au fost integrate în selecta companie e evenimentelor FILIT. Şi zic că a fost bine.

Despre „Teatrul în România comunistă” a vorbit, chiar din prima zi a festivalului, actorul Ion Caramitru. Cu un discurs ce a mers de la mărturii despre momentul în care comunismul i-a dat buzna în viaţă, prin arestarea familiei, continuând cu momentul respingerii racolării de către Securitate şi terminând cu forţa subversivă a lui Hamlet pe scenele româneşti de atunci, Ion Caramitru a reuşit să ţină o sală cu sufletul la gură. Pentru tinerii vizitaţi de nostalgii după o epocă pe care nu au trăit-o, Maestrul a avut un mesaj clar: „Urâţi comunismul!”.

Un eveniment remarcabil, de interes mai ales pentru cei ce fac presă în România actuală, a fost seminarul „Presa românească de la comunism la postcomunism”. Invitaţi au fost mulţi şi au venit toţi: Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Alexandru Călinescu, Alexandru Dobrescu, Alexandru Lăzescu, Ştefan Mitroi, Dorin Popa, Ioan Stoica, Doru Tompea şi Lorin Vasilovici. Moderator a fost Mihai Tatulici. Ce i-a unit pe aceştia? Presa studenţească pe care au făcut-o în comunism şi cea pe care, unii dintre ei, au făcut-o şi în postcomunism. La finalul discuţiilor, a fost lansat şi volumul colectiv, la care au contribuit toţi cei menţionaţi, De la presa studenţească în comunism la presa postcomunistă, apărut la Editura Institutul European, partenera proiectului.

Despre „Underground-ul sovietic: muzica alternativă în perioada 1945-1991” a vorbit Vasile Ernu. S-au ascultat fragmente din muzica neoficială apărută în anii comunismului în URSS şi s-au făcut comparaţii cu astfel de muzică în România comunistă. S-a continuat cu seminarul „Cuvintele puterii. Literatură şi ideologie în România comunistă”. Şi la acest eveniment, moderat de Daniel Şandru, au fost mulţi invitaţi de marcă şi toţi prezenţi: Mioara Anton, Bogdan Creţu, Vasile Ernu, Toni Patraş şi Zoltán Rostás şi Radu Vancu. Despre literatură şi ideologie vom afla mai multe din volumul colectiv ce va apărea în urma acestui seminar.

            O sumedenie prieteni ai cărţii ce încep să se simtă într-un acasă sub această nouă marcă: FILIT. Aşa aş putea defini acum ceea ce începe să devină Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere. Şi după cum s-au mişcat organizatorii şi finanţatorii, mă gândesc deja la ce ne vor pregăti pentru ediţia a treia.