INTERVIU Oana Marinescu, directorul de comunicare al Festivalului „Enescu“: „Ar trebui să existe un Bucureşti viu“

Oana Marinescu este directorul companiei de relaţii publice OMA Vision.

Oana Marinescu (39 de ani) a vorbit despre proiectul „Bucureştiul Creativ“, aflat la cea de-a II-a ediţie, care se va desfăşura în cadrul evenimentului muzical „George Enescu“.

În octombrie 2012, Oana Marinescu a preluat comunicarea Festivalul „Enescu“ şi, mai târziu, a dezvoltat strategia de prezentare pentru Bucureştiul Creativ. Îi face plăcere să lucreze la acest proiect, care îşi propune să îl aducă pe compozitorul George Enescu mai aproape de oameni.  

Cât de ataşată sunteţi de Festivalul „George Enescu“? 

Este o întrebare foarte personală, trebuie să recunosc. Pentru mine, Festivalul „George Enescu“ este mai mult decât un proiect profesional. Reprezintă un angajament şi o contribuţie. Sunt unul dintre acei oameni care cred că, pentru a mişca lucrurile în România, trebuie să te implici, să dai ceva. Dacă doar stai pe margine şi critici şi te plângi, găsind tot soiul de defecte la ceea ce se întâmplă în ţara noastră, atunci nu reuşeşti să faci absolut nimic. Atunci când am acceptat să preiau comunicarea Festivalului, am simţit că este o provocare şi că pot arăta ce se poate face în România. 

Ce rol are Bucureştiul Creativ, în cadrul evenimentului muzical?

Când am am dezvoltat strategia de comunicare, am vrut să transmitem faptul că Festivalul e al tuturor, că fiecare dintre noi poate să contribuie la dezvoltarea lui. Am vrut, de asemenea, să îl arătăm pe compozitorul George Enescu într-o altă lumină. Suntem obişnuiţi, din păcate, din cauza modului în care este structurată şcoala românească, să ne uităm la oamenii mari din patrimoniul nostru cultural ca la nişte icoane. Le punem sus pe un raft şi le lăsăm acolo să se prăfuiască. 

Cum îl daţi pe Enescu jos de pe raft?

Bucureştiul Creativ se bazează pe o idee care spune că Festivalul, de fapt, transformă viaţa oraşului, pe durata sa, în septembrie. Am vrut să îi facem şi pe oameni să se transforme. Facem în fiecare an un apel de proiecte, declinat într-o temă care are legătură cu George Enescu. În 2013, când a fost şi prima ediţie, tema a fost tocmai despre construirea unui Bucureşti frumos, pornind de la anumite valori. Am luat valori din viaţa lui Enescu şi din interviurile acordate şi le-am integrat într-un text pe care l-am trimis organizaţiilor şi persoanelor private. Am vrut să arătăm că toată lumea poate face anumite lucruri aşa cum le făcea Enescu.

Anul acesta, ce temă le-aţi propus?

Am vrut să fim puţin mai specifici şi am luat o lucrare de Enescu, „Impresii din copilărie“, care are mai multe teme de o bogăţie extraordinară. Ne-am gândit că fiecare poate să îşi găsească inspiraţia acolo. Am dat acest text, i-am rugat pe cei care sunt interesaţi să intre în proiect să asculte muzica lui Enescu şi, pornind de la aceasta, să o traducă şi să vină cu o lucrare. George Enescu spunea că muzica leagă inimile. N-ai nevoie de facultate sau neapărat de Conservator, pentru a-ţi deschide inima şi a trăi o piesă muzicală frumoasă. 

Cum a ajuns Festivalul în farfuriile unor localuri?

Şi în 2013, şi în 2015 ne-am dus către diverşi actori din spaţiul public, pentru că eu cred că noi trebuie să

educăm oamenii şi să le arătăm că Festivalul reprezintă o oportunitate. În 2013, am avut covrigul festivalului, în formă de cheia sol. Ne-am dus către covrigărie şi i-am rugat să facă nişte exerciţii înainte, ca să le iasă covrigul într-un timp destul de limitat. Dacă acele restaurante au înţeles şi au ales să îşi modifice meniul pentru perioada festivalului, este foarte bine. Dintr-o perspectivă de ansamblu, îţi recreezi atmosfera, inclusiv prin senzaţiile pe care le produci, la care oamenii au acces numai în cele trei săptămâni de festival. (Foto: Mihai Spiridonica)

Copiii de la Şcoala Step by Step au construit un copac muzical. Cum aţi ajuns să colaboraţi cu ei?

Au citit textul nostru, au ascultat muzica şi au făcut un brainstorming de la ceea ce a simţit fiecare. Aşa au ieşit trei proiecte. Unul dintre ele era prea greu pentru a fi transformat în realitate de către copii, pentru că ar fi trebuit să modeleze sârmă, ceea ce nu puteau cu mâinile lor. Ideea este ca obiectul final să fie realizat cu ajutorul copiilor, nu de adulţi. O altă ideea nu a putut fi finalizată, era mult prea complexă, dar foarte frumoasă. A trei este acest copac muzical. Cred că va arăta foarte bine. Ceri care se aşteaptă să fie o operă de artă şi să o expună într-un muzeu, s-ar putea să fie dezamăgiţi. Dar, dacă te gândeşti că nişte copii au ascultat Enescu şi i-au găsit un sens, că au avut emoţia asociată muzicii şi au transformat-o, atunci înseamnă mult. Pentru ei, este un proces educativ puternic şi sunt convinsă că vor povesti peste ani, că vor învăţa din acest lucru. 

Consideraţi că un Bucureşti artistic ar trebui să existe pentru o perioadă mai lungă de timp?

Eu cred că ar trebui să existe un Bucureşti viu. Într-un spaţiu urban, viaţa nu vine doar din alăturarea vieţilor noastre: „Eu am viaţa mea, tu o ai pe a ta şi fiecare îşi conjugă viaţa proprie, fără să fie în legătură cu ceilalţi“. Cred că Bucureştiul are nevoie ca oamenii să trăiască împreună, să găsească sensuri, să înveţe să colaboreze. Şi pentru noi va fi un suspans. Nu ştim cum vor ieşi acele proiecte. Este o investiţie de încredere. Iese sau nu iese? 

Şi dacă nu iese?

Învăţăm ce anume nu a fost ok şi vedem ce putem să facem mai departe. Prefer să îmi asum riscuri, să învăţ şi să merg înainte. Cred că Bucureştiul are nevoie de o implicare mai mare a oamenilor. 

Care dintre evenimentele din cadrul Bucureştiului Creativ vă este cel mai aproape?

Toate, pentru că m-am implicat mult pentru a construi întregul proiect. Contează foarte mult şi reacţia oamenilor. 

Cum a primit publicul proiectul de acum doi ani?

Foarte bine. Reacţia oamenilor ne-a încurajat să continuăm. 

De-a lungul timpului, aţi modificat strategia de comunicare pentru Festival?

Am făcut strategia de comunicare a Festivalului, pe care am gândit-o dintr-o perspectivă de diplomaţie publică. Este acea ramură a comunicării publice care ajută la promovarea unei ţări. Cred că Festivalul „George Enescu“ este cel mai puternic brand cultural pe care îl are România în acest moment, pentru că are o recunoaştere internaţională foarte mare, inclusiv la nivel instituţional. Şi este păcat că instituţiile statului român încă nu văd potenţialul. Lucrurile au mai început să se mişte acum, după ce în 2013 am propus diverse planuri de acţiune.

Ce ar trebui să facă instituţiile statului?

Este nevoie de cooperare la nivel instituţional: ministerele, primăria să colaboreze. Din această cooperare trebuie să reiasă o abordare cooerentă, pentru că nu se poate ca o instituţie să spună ceva despre Festival, iar alta să spună altceva. Aici este nevoie de o foarte mare unitate în jurul comunicării. Festivalul nu poate creşte izolat, doar vânzând bilete. Suntem interdependenţi. Trebuie să gândeşti strategic: am artişti, am instituţii, am companii, am micile firme. Împreună cu ei încep să construiesc ceva. Am adus în proiect inclusiv Teatrul Odeon. Putem să ne educăm publicul tânăr, să îl atragem către muzică. 

Aveţi o evidenţă numerică a melomanilor străini care vin în România pentru Festival?

Festivalul atrage tot mai mulţi turişti din străinătate. Încă nu am primit statisticile pentru 2015. Probabil că o să le avem spre toamnă. Tendinţele au fost crescătoare. În 2013, cam 20.000 de mii bilete s-au vândut în străinătate, iar în 2011 în jur de 16.000. În clipa în care atragi oameni din străinătate, automat generezi nişte evoluţii pe zona de capital. Oamenii aceia au nevoie de cazare, trebuie să mănânce, merg la cumpărături. Poţi ajuta întreaga comunitate să se dezvolte, printr-o investiţie făcută într-un festival precum „Enescu“. 

CV

Oana Marinescu (39 de ani), directoarea şi fondatoarea companiei de consultanţă şi relaţii publice OMA Vision, din 2010, a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. În perioada 2005-2007 a fost secretar de stat şi purtător de cuvânt al Guvernului României, iar între 2008 şi 2010 a condus Direcţia Generală de Comunicare şi Diplomaţie Publică, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.