Dorin Tudoran, în căutarea normalităţii

Scriitorul Dorin Tudoran şi criticul literar Nicolae Manolescu au dialogat despre normalitate, ca „ideal pierdut“, luni seară, la Ateneul Român. Conferinţa, cea de-a treia din seria organizată de Ateneul Român, a readus în discuţie tarele societăţii româneşti postcomuniste.

Revelaţia şi nevoia normalităţii, turnătoria, lipsa coerenţei politice, greşelile societăţii civile au fost subiectele analizate de scriitorul Dorin Tudoran - cu eleganţă, însă nu fără intransigenţă -, ieri seară, pe scena Ateneului Român.

Prezenţa lui Tudoran în România, disident recunoscut, emigrat în 1985 în Statele Unite, şi autor al recentului volum „Eu, fiul lor. Dosar de securitate", a venit după cea a Hertei Müller (septembrie 2010) şi a lui Adam Michnik (februarie 2011) - o continuare a dualităţii dintre realitatea comunistă şi cea recentă.

Alături de dialogurile Andrei Pleşu - Gabriel Liiceanu, consecvenţa acestor dezbateri poate fi, în sine, un semn al dorinţei de întoarcere la normalitate. 

„Turnătorii n-au turnat?"

„Normalitatea: o temă veche şi nouă" a deschis dezbaterea criticul Nicolae Manolescu; în sală: Emil Constantinescu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Adrian Cioroianu, Adriana Săftoiu, Dan Grigore, Doru Mărieş. Referindu-se la normalitatea „descoperită" de Andrei Pleşu la Berlin, Manolescu a sintetizat „normalitatea" drept „obligaţia fiecăruia dintre noi de a ne întoarce la unelte"  şi a reluat una dintre întrebările anilor '90:  „Întoarcerea se face prea devreme sau prea târziu?".

„Dezvoltăm o serie de mitologii ieftine care ne privează de la a privi lucrurile în faţă", i-a replicat Tudoran, pledând pentru încercarea de a trăi normal, mai degrabă decât pentru a acuza anormalitatea. „Să ne hotărâm să vrem să încercăm". Tudoran a identificat o problemă în atitudinea faţă de instituţiile statului - „vedem în ele omul care le conduce" .

Evitând să fie „o instanţă", Tudoran a punctat diferenţa dintre opera unui scriitor şi acţiunile ca cetăţean, aplicate în cazul scriitorului Nicolae Breban. La 4 aprilie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi în capul scriitorului Nicolae Breban. Problema în România este atitudinea de tipul: „Dar ce, numai scriitorii au turnat? Ajungi să-ntrebi: dar turnătorii n-au turnat?", a spus, ironic, Tudoran. A fost ironic şi cu momentul preluării pu­terii de către Ion Iliescu - „acesta a operat, până la urmă, normalitatea proprie lui", admiţând, în acelaşi timp, că „emanaţii" erau singurii care aveau exerciţiul politicii.

Reconcilierea trebuiesă vină de la ceilalţi

Tudoran i s-a adresat lui Emil Constantinescu: „Mi‑am reproşat de multe ori că am fost prea dur în acea perioadă". Comparând situaţia lui Constantinescu cu cea în care se afla Barack Obama înainte de alegeri - „proportion gardée" -, Tudoran a mărurisit: „Ce i s-a întâmplat lui Emil Constantinescu a fost similar cu ceea ce i s-a întâmplat lui Obama, după alegeri: preşedintele Obama a descoperit că realitatea era un pic mai mare decât credea candidatul Obama".Cât despre reconciliere - „s-a spus că suntem o piedică pentru că nu acceptăm reconcilierea" -, a concluzionat Tudoran, aceasta trebuie să vină de la „ceilalţi" şi să  nu  fie negociată în termeni unici, unidirecţionali.

"Să ne hotărâm să vrem să încercăm să ne comportăm normal.''
Dorin Tudoran scriitor