Arthur Suciu

Scriitor

Uniunea Salvaţi România (USR) a fost şi, probabil, încă mai este un proiect politic radical. Această radicalitate constă în intenţia declarată de a înlătura de pe scena politică partidele consacrate, în primul rând PSD, şi de a le înlocui cu formaţiuni noi. USR pleacă de la o evaluare exigentă a situaţiei actuale, conform căreia clasa politică este iremediabil coruptă şi incompetentă.

Perioada celui de-al doilea mandat al lui Băsescu e dezbătută intens. Corectitudinea alegerilor din 2009, politicile de austeritate ale Guvernului Boc, subteranele luptei împotriva corupţiei, eşecul USL – toate aceste teme, dar şi altele fac obiectul unor dezvăluiri şocante şi al unor lupte politice crîncene, care sînt abia la început.

Prostia este nu doar „încremenirea în proiect” (Gabriel Liiceanu), ci şi încremenirea în propriile amintiri aşa cum le-a construit, la un moment dat, propriul interes sau instinct de apărare. Din acest motiv, spune Julian Barnes, în romanul Sentimentul unui sfîrşit, „… lucrurile pe care sfîrşeşti prin a ţi le aminti nu sunt întotdeauna aceleaşi cu lucrurile la care ai asistat” (Nemira, 2013, p. 9).

Discuţiile politice între privaţi nu duc, de obicei, nicăieri. Partenerii de dialog se află în acord cu privire la o temă, iar discuţia lâncezeşte; sau sunt într-un dezacord total, iar dialogul e suspendat. Absenţa acordului sau a dezacordului parţial, care ar trebui să fie totuşi regula, este, desigur, consecinţa radicalizării politice din ultimii ani.

  • Arthur Suciu a publicat un nou articol luna trecuta

    Perioada celui de-al doilea mandat al lui Băsescu e dezbătută intens. Corectitudinea alegerilor din 2009, politicile de austeritate ale Guvernului Boc, subteranele luptei împotriva corupţiei, eşecul USL – toate aceste teme, dar şi altele fac obiectul unor dezvăluiri şocante şi al unor lupte politice crîncene, care sînt abia la început.

Vezi mai multe