Emil Racoviţă, primul român la Polul Sud

Explorator, botanist, zoolog şi biolog pasionat, îndrăgostit de lumea peşterilor, savantul este considerat părintele biospeologiei. A fost primul român care a ajuns în Antarctica, a explorat

Explorator, botanist, zoolog şi biolog pasionat, îndrăgostit de lumea peşterilor, savantul este considerat părintele biospeologiei.

A fost primul român care a ajuns în Antarctica, a explorat peste 1.200 de peşteri în Europa şi Africa, a strâns o colecţie de 5.000 de animale subterane şi a publicat 66 de lucrări, însumând aproape 6.000 de pagini. Emil Racoviţă este fondatorul biospeologiei, definită de el ca ştiinţă a formelor de viaţă din mediul subteran - peşteri şi pânze freatice. Savantul este deopotrivă unul dintre iniţiatorii ocrotirii monumentelor naturii din România.

Racoviţă s-a născut la Iaşi, pe 15 noiembrie 1868. În "dulcele târg al Ieşilor" şi-a făcut studiile primare, sub îndrumarea unui titan al culturii româneşti, profesorul şi scriitorul Ion Creangă. Ca să îndeplinească dorinţa tatălui său, a urmat Facultatea de Drept din Paris, dar, urmându-şi vocaţia, a absolvit şi Facultatea de Ştiinţe de la Sorbona, unde a studiat zoologia cu un profesor eminent al vremii, Henri de Lacaze-Duthiers.

În 1986 şi-a luat doctoratul, devenind un nume cunoscut în rândul oamenilor de ştiinţă europeni. La numai 25 de ani, este ales membru al Societăţii Zoologice din Franţa, iar în 1897 este recomandat să participe, ca naturalist, la Expediţia Antarctică Belgiană (1897-1899), la bordul navei "Belgica", sub comanda lui Adrien de Gerlache.

Această expediţie, care s-a dovedit a fi cea mai importantă experienţă umană şi profesională a omului de ştiinţă Racoviţă, a avut un caracter internaţional, la ea participând şi norvegianul Roald Amundsen (ca ofiţer secund), cel care avea să devină, în 1911, primul cuceritor al Polului Sud. La bordul vasului "Belgica", exploratorul român a primit în grijă laboratorul fotografic cu aparate ce formau imaginea pe plăci de sticlă, comandate special pentru expediţie la atelierele cunoscutului Auguste Lumiere, părintele cinematografului.

"Belgica", primul vas între gheţuri

Construită în 1884 la Svelvig (Norvegia), corabia "Belgica" se numea iniţial "Patria" (în 1984 avea să fie construită o a doua "Belgica", A962). Adrien de Gerlache a cumpărat-o de la un negustor de animale polare, plătind 70.000 de franci. Vasul cântărea 244 de tone şi consuma 1,8 tone de cărbune pe zi. Devizul de cheltuieli al expediţiei a fost de 270.000 de franci, o sumă enormă pentru acea vreme.

Echipajul a început pregătirile: s-au întocmit hărţi şi mai multe planuri ale drumului de parcurs. A urmat apoi alcătuirea listei alimentelor, care trebuia să ajungă pentru cel puţin doi ani, să nu aibă un preţ prea ridicat, să fie puţin voluminoase şi, evident, să fie bogate în calorii. Astfel că la bordul vasului au ajuns 40 tone de alimente, printre care s-au aflat tăieţei, biscuiţi, ceai, orez, ulei, oţet, zahăr şi sare.

În plus, s-au mai încărcat 120 tone de cărbune, 40, de antracit şi apă de băut. Pe 16 august 1897, "Belgica" a ridicat ancora din portul Anvers, în acordurile triumfale ale imnului belgian, cântat de fanfara Regimentului 7. Avea să fie începutul unei călătorii deopotrivă fascinante şi istovitoare, în care au plecat 19 persoane, dar nu s-au mai întors decât 17.

Prima victimă a fost un tânăr de 20 de ani, Karl Wiencke. În timpul unei furtuni, pe când încerca să mânuiască pânzele, a fost luat de un val uriaş. După ce expediţia a ajuns la destinaţie, Emil Racoviţă (rămas în istoria ştiinţei şi ca descoperitorul balenei cu cioc) a avut posibilitatea să studieze viaţa imenselor mamifere acvatice, dar şi a pinguinilor.

Exploratorii nu s-au bucurat însă prea mult de minunăţiile ţinuturilor de zăpadă. După o înaintare de 90 de mile pe banchiză, bucăţi enorme de gheaţă au început să se adune în jurul vasului, pe care l-au prins ca într-o menghină. După mai multe încercări eşuate de a se elibera din strâmtoare, echipajul a decis să rămână, pe timpul iernii, la Pol. Condiţiile infernale de la bordul vasului (alimentele fuseseră raţionalizate), dar şi cele de afară au mai făcut o victimă: Emil Danco, în vârstă de 29 de ani.

Au tăiat banchiza cu fierăstrăul

Ca să scape de gheţuri, echipajul se hotărăşte să-şi croiască drum tăind banchiza cu fierăstraiele. Cu puţinele unelte de care mai dispuneau (două târnăcoape, şase lopeţi, doi pioleţi şi patru fierăstraie pentru gheaţă), membrii echipajului au reuşit, după aproape o lună, să elibereze "Belgica" din mijlocul gheţii, după un an petrecut în mijlocul Antarcticii. La 5 noiembrie 1899, vasul a acostat în locul de unde plecase cu doi ani înainte. Academia Belgiei a emis o medalie comemorativă din aur, în timp ce regele i-a numit pe membrii echipajului cavaleri ai Ordinului Leopold.

A înfiinţat primul Institut Speologic din lume

În 1904, Emil Racoviţă renunţă la studiile oceanografice şi se consacră studiilor privind universul subteran. Trei ani mai târziu, el a publicat "Essai sur les problemes biospeologiques", lucrare considerată a fi "certificatul de naştere" al biospeologiei. În 1920 a fondat, la Cluj, primul Institut Speologic din lume. Pe parcursul celor două decenii petrecute în acest oraş, Racoviţă şi-a diversificat activităţile.

A fost senator, rector al Universităţii Cluj, preşedinte al Academiei Române de Ştiinţe şi membru al mai multor organizaţii ştiinţifice. În august 1940, Dictatul de la Viena a obligat Facultatea de Ştiinţe şi Institutul de Speologie să se refugieze la Timişoara. După război, Emil Racoviţă a făcut mari eforturi pentru a reorganiza institutul. N-a mai avut timp însă: pe 17 noiembrie 1947 s-a stins din viaţă.

Biospeologia este acea ştiinţă minunată care descoperă şi analizează formele de viaţă din peşteri şi din pânza freatică. Natura din ţara noastră ne-a dăruit multe locuri unice prin frumuseţe şi bogăţie