Concurenţă la sate între „Marea Debarasare“ şi „La fiare vechi“

Campania de colectare a aparatelor electrocasnice vechi merge anevoios la ţară. Un experiment-pilot s-a desfăşurat sâmbătă în satele din judeţul Argeş. Sătenii renunţă greu la deşeurile electrice şi electronice, aşteptând să-şi predea vechiturile pe bani.

Cu toate acestea, proiectul pilot desfăşurat în comunele din judeţele Argeş şi Covasna a arătat, în cadrul primei acţiuni de strângere a DEEE-urilor din sate, că locuitorii de aici pot fi receptivi. Dar asta numai dacă li se explică clar că rebuturile electrice reprezintă deşeuri periculoase care, în loc să ajungă pe malul gârlei, pot fi transformate în aparate noi, în incinta unor centre speciale.

Drept dovadă, şase camioane au urmărit şase trasee din cele două judeţe şi au reuşit să colecteze o cantitate de circa 30 de tone de deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE).

Argeşenii dau la schimb sau deloc

“Am ştiut de această campanie, dar n-am ştiut despre ce era vorba. Ştiam că se colectează, dar nu ştiam de ce, pentru ce, pe afişe nu zicea nimic de asta. Aici, la noi, oamenii zic aşa: mă duc şi le dau la piese de schimb şi-mi dă 50 de lei, 100 de lei, cât o fi acolo…”, ne-a spus vânzătoarea unui magazin din comuna Stâlpeni, judeţul Argeş.

O altă variantă pentru a obţine bani de pe urma deşeurilor electrice este achiziţionarea unei tehnologii noi. Dacă oamenii dovedesc că au dus aparatele vechi la un centru de colectare, unii producători le oferă o recompensă de 15% din preţul noii achiziţii. Se pare că sătenii au ciulit bine urechile la această oportunitate: “Eu am în casă o maşină de spălat de pe vremea lu’ Pazvante Chioru, da’ nu v-o dau, că mă duc mâine-poimâine să-mi iau una nouă, pe care mai iau şi bani”, se justifică un alt sătean.  

Viceprimarul Ion Niţescu din Stâlpeni spune totuşi că s-a străduit să-şi informeze cât mai bine locuitorii: “În primul rând s-au pus afişe la cooperative, de unde oamenii îşi iau pâine, ulei, ca să ştie despre această acţiune. Am stabilit punctele unde se colectează, trei au fost la noi, la căminele culturale şi la primărie, apoi le-am centralizat într-un singur punct. Sunt foarte mulţi solicitanţi care vor să depună aparaturile vechi. Acum, dacă am avut două căruţe şi jumătate, data viitoare vom avea patru căruţe sau cinci. După ce vom face o informare amplă şi corectă, lumea nu va mai vrea recompense în schimb.”

Primarul Voicu Dumitru din Miceşti spune că a sprijinit campania de colectare a DEEE-urilor, însă nu o încurajează cu toată inima: “Noi le strângem la şcoală. Dar oamenii mei tot la fiare vechi preferă să le ducă sau la supermarket, că primesc 15%. Până la urmă, vorba lu’ Caragiale: părerea cetăţeanului… e alegerea lui, nu?”

Pentru alţi săteni însă, nici reciclarea DEEE-urilor, nici recompensa nu constituie priorităţi, nu atunci când amintirile valorează mult mai mult: “Eu am un aparat radio, nu funcţionează, dar pe ăsta nicidecum nu-l dau. L-am cumpărat din primul meu salariu!”.

Reprezentantul asociaţiei de colectare a DEEE-urilor EcoTic, unul dintre iniţiatorii proiectului naţional “Marea Debarasare”, explică motivele care ar trebui să justifice lipsa recompensei atunci când vorbim de protecţia mediului.

Poluatorul plăteşte

“În ţările vestice, oamenii duc deşeurile electronice la centrele de colectare, fie că sunt la oraşe, fie că sunt la sate, şi se bucură că nu mai sunt generatori de deşeuri. Poluatorul plăteşte, iar acest lucru este foarte bine înţeles în Germania, spre exemplu. Nu putem da bani pentru aceste deşeuri. Oricum reciclatorii au pierderi financiare din cauza preluării, a încărcării sau a gestionării deşeurilor care pot fi valorificate”, spune Eduard Gabriel Fleisch.

Acesta adaugă că la nivel naţional sunt opt firme autorizate de reciclare a DEEE-urilor, însă piaţa de prelucrare propriu-zisă a pieselor reciclabile nu este încă dezvoltată în România: ”Din ceea ce dăm noi reciclatorilor, cam 70% ia calea exportului”.

Care pe care

Reprezentanţii Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului (ARPM) Argeş susţin că au pus foarte mult suflet în această campanie, mai ales că s-au ambiţionat să bată judeţul Covasna la cantitatea de DEEE-uri colectate, ceea ce s-a şi întâmplat. Până în prezent, Argeşul a strâns din mediul rural 17 tone de deşeuri electronice şi electrocasnice, cu şase tone mai mult decât judeţul Covasna.

“N-am urmărit neapărat o ţintă de colectare, ci mai degrabă impactul campaniei asupra sătenilor. Vrem ca lumea să ştie că aparatele nu trebuie aruncate, ci scoase. Am dat chiar şi detalii tehnice, mergând din poartă-n poartă, cum se degradează, ce se degradează, am încercat să pătrudem în mintea lor.

Este clar că populaţia din mediul rural trebuie educată prin mai mulţi paşi”, spune Adriana Croitoru, purtător de cuvânt ARPM Argeş.  Aceasta a precizat că lumea, mai ales în sudul judeţului, este foarte săracă: “Unii trag şi acum de aparatele foarte vechi pentru că nu au bani de altele noi. Aspectul acesta nu ţine de educaţie. O să vă miraţi, dar oamenii nici măcar n-au aşa multe echipamente electrocasnice; un radio, un televizor, poate şi-o maşină de spălat…”

„Vreau să fiu doamnă modernă”

O doamnă din satul Stâlpeni mai avea două televizoare vechi în casă, le păstra pentru “fiare vechi”, motiv pentru care nu le-a dus la centrele de colectare din comună.

După ce reprezentanţii ARPM Argeş i-au explicat că ar trebui să renunţe la ele pentru a fi transportate spre reciclare, localnica s-a hotărât să dea şi ea o mână de ajutor.

“Eu am vrut să scap de două televizoare care nu mai merg. Gata cu ele. Am auzit la televizor de campanie, am văzut şi afişul de la magazine, pe care scria că se strâng lucrurile din casă care nu mai merg, care sunt vechi. Da’ ce fac ei cu astea? Unde le duc? Nu ştiam ce se întâmplă cu ele până acum. Tot ce-am avut mai vechi duceam aici, la noi, la fiare vechi. Şase mii pe kilogram (60 de bani – n.r.) se dau şi eu am luat ultima oară cam trei milioane de lei (300 de lei – n.r.). Nu mi-e greu să mă despart de ele, am luat cam totul nou, că vreau sa fiu o doamnă modernă”.

„Până acum, le lua apa la gârlă”

“Eu am fost electronist, am vreo zece televizoare vechi acasă, da’ le demontez, iau piesele care-mi trebuie mie, apoi vă dau ce-mi rămâne cu dragă inimă. Sunt televizoare vechi de la copii, care nu le mai trebuiau şi pe care le-am strâns în magazie. Cutiile de la televizoare le opresc pentru mine pentru anumite probleme.

 Am auzit despre toată treaba asta cu colectarea. Ce-i drept, vechiturile astea mă incomodează. Până acum, ce nu ne mai trebuia aruncam tot la gârlă, că le lua apa”, spune un locuitor din comuna Bascov, judeţul Argeş.