Elevii, valuta forte a şcolilor

Clasele se redeschid azi cu noi costuri: de la 1 ianuarie, finanţarea pe elev scade în medie cu 25%. Noul sistem de bugetare îi obligă pe directori să alerge după elevi ca să aducă mai mulţi bani la instituţiile de învăţământ.

Noutatea primei zile de şcoală din 2011 este că standardele de cost pentru fiecare copil sau tânăr au scăzut faţă de anul trecut, în medie, cu 25%, ca urmare a reducerilor bugetare din sistem. De exemplu, în 2011, suma alocată de către autorităţi pentru un elev de gimnaziu din mediul urban este de 2.230 de lei pe an, în timp ce anul trecut finanţarea era de 2.857 de lei. „Finanţarea per elev", sistem început din anul 2010, presupune că fiecare şcoală primeşte bani în funcţie de câţi elevi are. Iar numărul de elevi depinde de multe ori de renumele de care se bucură şcoala, în funcţie de rezultatele sale. Cu alte cuvinte, şcolile bune, performante, căutate de părinţi, sunt avantajate.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului Educaţiei, Tudorel Urian, spune că „reducerile au o explicaţie clară: un calcul profesionist pe baza scăderii salariilor, reducerii posturilor, dar şi lipsei celui de-al treisprezecelea salariu. Din calculele noastre rezultă însă că salariile vor fi acoperite în întregime, de‑a lungul anului. Calculul ministerului a fost făcut în consonanţă cu recomandările Băncii Mondiale".

Bani mai mulţi la sate

Noul sistem de finanţare duce însă şi la închiderea şcolilor mici. Dacă o şcoală are doar câteva zeci de elevi, ea nu va primi suficienţi bani pentru acoperirea salariilor tuturor dascălilor. Soluţia găsită de autorităţi: sume mai mari pentru elevii din mediul rural. Astfel, standardul de cost pentru gimnaziu, la sate, ajunge la 2.700 de lei, pentru un elev. „Sunt unele şcoli care nu vor fi niciodată desfiinţate, din motive geografice, se va realiza în curând această hartă", ne-a declarat Tudorel Urian. Autorităţile susţin că finanţarea per elev se va ajusta în cinci ani. 

În şcolile de cartier, noul sistem dă bătăi de cap directorilor. Profesoara Maria  Giurgiu conduce Şcoala nr. 189 din Berceni, în sectorul 4, care are doar 440 de elevi, număr care a scăzut în fiecare an. Ea este nemulţumită de metoda birocratică prin care trebuie să împartă banii: „Nu s-a făcut niciun training pentru directori, este o trecere bruscă. La mine, banii nu acoperă salariile, poate doar dacă toţi profesorii ar fi începători şi nu ar avea grade".

Directorii de şcoli centrale nu privesc finanţarea per elev cu îngrijorare. Anda Barbu, directoarea Colegiului „Ion Creangă" din Bucureşti, spune că „până acum suma este acoperitoare, dat fiind că restul cheltuielilor sunt acoperite de autorităţile locale. Noi suntem însă într-o zonă privilegiată, în sectorul 1, avem 1.100 de elevi, cu o fluctuaţie de minus-plus 30 de copii, în fiecare an".

Pe liste, absenţii şi repetenţii

Ştefan Vlaston, expert în educaţie, crede că de cele mai multe ori „nu există certitudinea că tot ce raportează directorii de şcoală este şi adevărat. Sunt trecuţi şi  repetenţii, cei care absentează, chiar şi cei care au abandonat şcoala de curând. Ar trebui să se pună la punct un mecanism de raportare eficient, fiindcă altfel ajungem ca pe vremea lui Ceauşescu, când pe hârtie suntem cei mai buni, cei mai mulţi. Să ştim totuşi ce se face cu banii. Până la urmă, între 2005 şi 2008 salariile profesorilor au crescut cu 80%, dar a crescut şi calitatea educaţiei?", se întreabă retoric Vlaston.

Sindicaliştii şi-ar dori dublarea sumei medii repartizate pe elev, deşi nu sunt de acord cu finanţarea per elev. 3.000 de lei este cifra avansată de Constantin Ciosu, lider al Federaţiei Educaţiei Naţionale. „Majoritatea ţărilor europene au renunţat la finanţarea per elev şi au introdus‑o pe cea multianuală, asemănătoare rectificărilor bugetare. Asta ni s-a propus şi nouă, că într-un final vom avea finanţare multianuală.", spune Ciosu.