Libia: lider al rebelilor, şcolit la Bucureşti

Ali Abdul Aziz al-Issawi (45 de ani), ministrul de Externe al rebelilor din Libia, a absolvit doctoratul la Academia de Studii Economice din Bucureşti în 2001. Teza libianului, intitulată „Privatizarea ca politică economică - Experienţa României“, a fost coordonată de prof.dr. Alexandru Zamfir, decedat în urmă cu doi ani.

Odată cu înteţirea mişcărilor de stradă din Libia, rebelii din partea de est a ţării au format la sfârşitul lunii trecute, mai exact pe 27 februarie, Consiliul Naţional Libian. Unul dintre membrii de frunte ai acestui aşa-zis guvern, Ali Issawi, ocupant al funcţiei de „ministru de Externe", şi-a obţinut doctoratul în economie la Bucureşti.

Mai citeşte şi:

INFOGRAFIE Bazele de atac ale Marii Britanii, Franţei şi SUA

Ideile punctate de libian în teza „Privatizarea ca politică economică - Experienţa României", păstrată în biblioteca Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti, se regăsesc în prezent în viziunea rebelilor care au format Consiliul Naţional.

Este vorba despre ghidarea ţării către o eră post-Gaddafi, cu „alegeri libere şi crearea unei constituţii democratice", cum singuri susţin în presa internaţională. La 5 martie, nou-înfiinţatul organism, format din 31 de membri, a formulat o declaraţie prin care s-a autointitulat „singurul reprezentant al tuturor libienilor".

Tot atunci, a fost formată o echipă executivă, din care fac parte trei membri în momentul de faţă: Mahmoud Jebril, şeful Guvernului, Omar El-Hariri, şeful Departamentului de Afaceri Militare, şi Ali Abdul Aziz al-Issawi, care s-ar ocupa de Afacerile Externe ale noului stat.

Până nu de mult, Ali Issawi a fost diplomat al ţării, sub guvernarea lui Gaddafi, dar el s-a retras, progresiv, de la executiv, din cauză că Guvernul a folosit violenţa împotriva cetăţenilor săi.

A studiat la „Fără Frecvenţă"

Înainte de a intra în politică, între 1998 şi 2001, Ali Issawi a urmat cursurile de doctorat la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale de la Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti.

La finalul studiilor, arabul a scris o teză despre procesul de modernizare al ţării noastre, cu titlul „Privatizarea ca politică economică - Experienţa României", sub coordonarea profesorului Alexandru Zamfir, care a decedat în urmă cu doi ani. Libianul a terminat cu calificativ bun cursurile şi a devenit astfel doctor în Relaţii Economice Internaţionale.

Potrivit reprezentanţilor instituţiei de învăţământ, libianul nu a stat la cămin şi a studiat la „Fără Frecvenţă". După ce a absolvit cursurile, bărbatul a vrut să pună în practică şi în Libia principiile liberale pe care le-a învăţat la noi şi a devenit astfel, în 2005, director general al Programului de Extindere al Proprietăţii Private, un proiect al guvernului libian prin care se încuraja privatizarea. În anul următor a pus bazele Centrului pentru Dezvoltarea Exportului.

Ambasador în India

În 2007 a devenit cel mai tânăr ministru al Economiei, Comerţului şi Investiţiilor din Libia. În această funcţie activează numai pe o perioadă de doi ani din cauza unor neînţelegeri cu şeful Guvernului. Astfel, potrivit unor surse din cadrul Ambasadei franceze din Tripoli, citate de BBC, mişcarea a avut legătură directă cu „mai multe acuzaţii de corupţie".

Cu toate acestea, sursele au mai susţinut că „Issawi a mai încercat de două ori înainte să demisioneze din această funcţie înainte cu un an din cauza neînţelegerilor cu prim-ministrul al-Baghdadi Ali al Mahmoudi, dar a fost convins să rămână".

După aceasta, Issawi a fost ambasador al Libiei în India până în urmă cu o lună, la 21 februarie, când şi-a dat demisia din cauză că guvernul a folosit violenţa împotriva cetăţenilor săi.

Naţionalizarea, atacată în teză

Din teza sa de doctorat, finalizată în 2001, care cuprinde 145 de pagini, Issawi pare un adept al economiei liberale. El a studiat procesul de tranziţie prin care a trecut România de la sfârşitul lui 1989 până la sfârşitul anilor '90. Într-unul dintre capitole, el explică faptul că privatizarea este necesară întrucât astfel „se restituie drepturile de proprietate deţinătorilor de drept ai acestora, care au fost obligaţi să renunţe la ele în timpul procesului de naţionalizare".

Una dintre problemele importante, pe care Issawi le identifică în lucrare ca „factor degradant al calităţii vieţii în România", este inegalitatea salariilor. De asemenea, el vorbeşte şi despre corupţie ca despre „un fenomen îngrijorător ce se desfăşoară la nivelul majorităţii instituţiilor şi care a generat o neîncredere periculoasă la nivelul autorităţii statului. Corupţia determină neîncredere în sistemul valorilor, care este extrem de important pentru o ţară".


Despre sărăcie, care afectează atât ţara sa, cât şi România, Issawi spune că este probabil „cel mai degradant element al lumii contemporane. Din păcate, aceasta este o caracteristică fundamentală a ţărilor în curs de dezvoltare". Una dintre concluziile importante ale tezei sale este că privatizarea creşte satisfacţia populaţiei.

"Corupţia este un fenomen îngrijorător ce se desfăşoară la nivelul majorităţii instituţiilor din România şi care a generat o neîncredere periculoasă la nivelul autorităţii statului.''

Ali Abdul Aziz al-Issawi membru al Consiliului Naţional Libian