"Nu subestimaţi sofisticarea electoratului"

Adevărul :Cum vedeţI alegerile locale care urmează? O să fie un vot politic, mai ales în Bucureşti? Cătălin Augustin Stoica: Foarte probabil că în Bucureşti votul politic va

Adevărul :Cum vedeţI alegerile locale care urmează? O să fie un vot politic, mai ales în Bucureşti?

Cătălin Augustin Stoica: Foarte probabil că în Bucureşti votul politic va conta. În general însă, la nivel naţional, din ce am constatat noi aş spune următoarele: oamenii sunt mai interesaţI de alegerile locale decât de cele generale sau de ce am văzut în noiembrie, de alegerile pentru Parlamentul European.

De ce? Pentru că cine va fi primarul localităţii tale pentru următorii patru ani are un mai mare impact asupra vieţii cetăţenilor decât cine va merge în Parlamentul European. În al doilea rând, o a doua tendinţă la nivel naţional pe care o descoperim în sondaje este că în astfel de alegeri, oamenii, cu excepţia Bucureştiului şI a oraşelor mari, tind să voteze persoanele, indivizii, candidaţii, mai degrabă decăt partidele în sine.

Bunăoară, dacă un individ, un candidat la primărie- poate să fie actualul primar sau challengerul- este perceput ca un om care a făcut treabă bună sau este în stare să facă o treabă mai bună decât cel care se află acum în funcţie, oamenii îl vor vota, indiferen de afilierea lui politică.

Adevărul: Care sunt criteriile pentru un primar bun? Un candidat care nu este bucureştean, de exemplu Vasile Blaga pentru Bucureşti, ar putea să aibă un handicap din punctul ăsta de vedere? Sau Cristian Diaconescu, care este perceput ca un diplomat?

Cătălin Augustin Stoica: Evident, în cazul lui Vasile Blaga, dacă aş fi de partea adversarilor lui aş lua în discuţie faptul că nu e bucureştean. Dar nu cred că trebuie să fii din Bucureşti ca să fii în stare să gestionezi oraşul ăsta. Sunt alte elemente care contează.

Bunăoară, calităţile manageriale, experienţa managerială… Fiecare candidat are calităţI şI defecte, mă refer aici la percepţia publică. Poate că în cazul lui Cristian Diaconescu, faptul că este diplomat şI atipic pentru PSD va avea efecte asupra intenţiei de vot. Poate şI Vasile Blaga, faptul că nu e din Bucureşti, trecutul lui, faptul că a lucrat în structurile de vamă şI nu în Bucureşti neapărat pot fi folosite ca argumente de adversari împotriva lui. Nu e neapărat nevoie să fii dintr-o localitate.

Cîţi dintre locuitorii Bucureştiului sunt născuţi aici? Important e să cunoşti bine localitatea respectivă şI să ai experienţă managerială. Evident, percepţia publică contează cel mai mult. În ce măsură eşti perceput ca o persoană care poate să facă ceva, pentru că în politică percepţia publică este totul.

Adevărul: Cum credeţI că o să fie campania electorală? O să fie murdară, de calomniere şI de defăimare, sau va fi una axată pe proiecte? Nu cumva proiectele sunt noile promisiuni electorale?

Cătălin Augustin Stoica: E greu de spus.Ar fi bine dacă s-ar merge pe proiecte. Dar să mergi să discuţI numai proiecte nu ştiu cât e de eficient din punctul de vedere al unei campanii de comunicare publică. Dacă aş candida, aş vorbi în termeni foarte pragmatici: Dacă mâine aş fi ales primar aş repara străzile X, Y, Z. Cred că dacă ar fi să discutăm numai de bucureşteni, ei s-au săturat de promisiuni.

Dacă ar fi să conduc o campanie electorală aş merge mai puţin pe promisiuni şI aş accentua ce au oamenii de pierdut dacă vor vota principalii mei competitori. Ştim cum sunt bucureştenii: cel mai ridicat procent din populaţIe cu studii superioare, un grad de sofisticare mult mai ridicat al alegătorilor decât în alte părţI ale ţării, oameni cosmopoliţI şI care s-au săturat de promisiuni.

Importante sunt şI proiectele, dar doar cu promisiuni mi-e teamă că nu poţI câştiga. Dacă aş fi de la PD-L, aş pune accent, şI asta e o strategie în teoriile comunicării, ale manipulării, pe ce ar avea de pierdut bucureştenii dacă nu ar vota în continuare pentru PD-L: continuitate. Dincolo, dacă aş fi să-I consiliez pe cei de la PSD aş accentua lucrurile din direcţie opusă: dacă nu aţi vota pentru noi (PSD) aţi vota în continuare pentru haos şi nu pentru ordine.

Fără îndoială că vor exista şI elemente de campanie murdară, nu ştiu dacă neapărat în Bucureşti, dar în ţară cu siguranţă. Aş dori să se discute despre proiecte, dar, repet, e mai greu să captezi atenţia numai cu proiecte. Astea sunt campaniile şi în democraţiile mult mai avansate decât la noi.

Adevărul: Multe voci se întreabă de ce nu mai apar sondaje acum. SunteţI directorul CURS, de ce nu mai apar sondaje în această perioadă?

Cătălin Augustin Stoica: Sondaje în această perioadă, atât de CURS, cât şI de alte institute respectabile, se fac. Ele au clauze de confidenţialitate, e şI normal. Sunt oameni care comandă sondaje şI vor să deţină informaţia. Ei decid dacă le dau publicităţii sau nu. În al doilea rând, cred că şI din partea noastră, a reprezentanţilor institutelor mari există o reţinere.

Bunăoară, se publică o cifră de sondaj şI ea este interpretată în 15 moduri diferite în 15 ziare. Nu poţI să faci asta. O cifră rămâne o cifră. În plus, sunt acuzate insitutele de sondare a opiniei publice de partizanat. Există zicala că cine plăteşte muzica dictează ce se cîntă. Asta este o chestiune falsă. Nu este cazul institutelor mari. Noi când mai dădeam publicităţii sondaje eram acuzaţI de partizanat.

Noi am dat publicităţii un sondaj în ianuarie în care PD-L avea 36 la sută, am fost acuzaţI că susţinem PD-L deşI cu două săptămâni înainte un alt mare institut aduna proventele fostului PD şI ale fostului PLD la 47%. Nimeni nu a acuzat institutul ăla de parti-pris cu 47%, pe noi la 36% ne-au acuzat. Asadar, cine plăteşte poate decide doar dacă le dă sau nu publicităţii; din aceasta cauză nu s-au dat publicităţiii sondaje.

Apoi e vorba şI de reacţia noastră faţă de media. Se spune că în presă sunt oameni corupţI, nu vreau să spun lucrul ăsta, nu am dovezi, însă câteodată cei din presă, ştiind despre corupţia din propria ogradă cred că toată lumea e la fel. Nu e aşa. Nu văd de ce aş cosmetiza rezultatele pentru un client sau altul, pentru că dacă aş face lucrul ăsta aş ieşI de pe piaţă.

Adevărul: AţI observat în ultimii doi ani încercări de manipulări prin sonsaje?

Cătălin Augustin Stoica: Există politicieni, aşa zişI analişti politici care cred că pot manipula opinia publică fie prin publicarea unor sondaje mai puţin oneste, fie prin interpretarea într-un fel sau altul un sondaj de opinie. Asta e o tâmpanie. Nu poţI influenţa semnificativ, opţiunile de vot. Semnificativ, adică răstrunarea situaţiei.

Să luăm următorul exemplu: să spunem că un sondaj de opinie mai puţin onest este prezentat într-un anumit ziar. Nu toţI oamenii citesc ziarul acela, nu toţI oamenii iau în considerare sondajele de opinie. La televizor la fel. CâţI oameni se uită la un anumit canal de televizune? Atât cercetările ştiinţifice întreprinse la noi cât şI în străinătate atestă că "puterea" asta fantastică, machiavelică, a sondajelor de a manipula e un mit. Nu se poate să răstorni situaţia. Cei care încearcă acest lucru sunt ignoranţI, ca să nu spun proşti.

Adevărul: AţI observat în ultimii ani o îmbunătăţire a calităţii comunicării publice? A consultanţilor? A discursului public?

Cătălin Augustin Stoica: AţI pomenit chestiunea consultanţilor. Asta e importantă, pentru că marile partide de la noi au obiceiul de a-şI angaja consultanţI străini. Să vă spun părerea mea despre aţI angaja consultanţI străini. Unii dintre aceştia au un renume foarte bun, câştigat datorită experienţei de lucru în nenumărate ţări.

Cu aceşti oameni există uneori probleme de tipul următor: făcând consultanţă în zece ţări simultan, am cunoscut un astfel de exemplu acum doi ani, veneau în România şI pronunţau numele unui prim-ministru dintr-un alt stat pe care de asemenea îl sfătuiau. Înţelegerea lor a realităţilor româneşti are limite. În plus, am întâlnit consultanţI străini care cel puţin în domeniul metodologiei sociologice nu erau deloc grozavi. Şi asta v-o spune o persoană care are un doctorat de la Stanford.

Pe de o parte nu ar trebui fetişizaţi. Ce aduc ei este însă experienţa. Au o experienţă considerabilă. S-au întâlnit cu situaţii şI răsturnări de situaţii în medii sociale, contexte internaţionale extrem de diferite. Asta e atuul lor, asul lor din mânecă: că pot invoca, că se pot raporta, pot folosi reţete care s-au dovedit eficiente în alte ţări. Ceea ce consultanţii români n-ar avea.

Dar din nou, ca nivel de pregătire cred că sociologii, cei din ştiinţele politice români sunt la fel de buni ca şI consulanaţii străini. Proabil că te simţI mai bine dacă ai un consultant străin MulţI dintre aceşti consultanţI străini, vin cu o istorie a succeselor.

Dacă te uiţI mai atent la această istorie, vezi că şI efortul consultanţilor a contat, dar eu spun că este important şI materialul. Dacă nu ai un candidat bun, dacă nu ai partid care să aibă şanse de câştig, un consultant poate să fie şI mama lui Dick Morris, nu poate să aducă un candidat de la 5% la 70%.

Adevărul: Cum vedeţI canidatul român? Cum e materialul autohton?

Cătălin Augustin Stoica: Politicianul român nu diferă mult de politicienii din toată lumea. Toată lumea promite lucruri în campanie, în toate ţările din lume. Problema măsurii în care un client ascultă de sfaturile consilierului e o problemă la nivel internaţional.

Nu ştiu în ce măsură politicienii români ascultă. Unii ascultă mai mult decât alţii. La noi sunt partide cu foarte multe centre de putere, fiecare cu analiştii lui. Sunt aduşI consultanţI din afară, aceştia chiar dacă dau nişte sfaturi de multe ori nu sunt urmate, sunt considerate ca nefiind bazate pe realităţile româneşti "noi ştim mai bine". Dar aceşti consultanţI sunt plătiţI în continuare.

E o atitudine schizofrenă. De ce îl mai angajezi dacă nu-l asculţi? De aia l-ai angajat, să ofere sfaturi, e la latitudinea ta ca politician să-I urmezi sfaturile. După ce ai plătit o groază de bani e mai bine să-I urmezi sfaturile ca să ştii, eventual, pe mâna cui ai pierdut. Depinde de structura organizatorică, sunt partide cu multe centre de putere ascunse, fiecare cu grupul lui de consultanţI, depinde de structura candidatului.

Adevărul: Comentatorii publici, cum se comportă? Unii îi acuză de partizanat, având experienţa unui doctorat în SUA, cum vedeţI vocile publice?

Cătălin Augustin Stoica: Dacă ar fi să mă refer îndeosebi la audio-vizual, dacă ar fi să fac o comparaţie, în SUA ai de-a face cu comentatori care se autoidentifică drept republicani sau democraţi.Sunt sondori de opinie democraţI sau republicani, în sensul în care lucrează în mare parte fie pentru democraţI fie pentru republicani.

Eu cred că ar trebui şI la noi comentatorii să-şI asume astfel de poziţii. La noi încă se încearcă păstrarea unei aure de independeţă. Independenţă şI echidistanţă. Cei care reuşesc să o facă sunt ok. Nu toţI reuşesc să o facă, mulţI au agendă proprie.

Adevărul: Lumea îi crede că sunt independenţi?

Cătălin Augustin Stoica: Nu cred. Eu un sfat pe care îl dau media şI oamenilor politici, mai ales oamenilor politici: nu subestimaţI nivelul de sofisticare al alegătorului român. Poate oamenii erau mai uşor dus de nas în 90, la începuturile democraţiei.

Oamenii s-au mai sofisticat, nu mai cred că orice atârnă se cheamă bec.Au propriile păreri. Trebuie reţinut faptul că ce se comunică în mass-media este interpretat într-un anumit context, adică o parte din oameni îşI formează singuri opiniile însă cei mai mulţI apelează la lideri informali de opinie care reinterpretează ce văd la televizor sau ce este scris în ziare pentru cetăţenii neinteresaţI sau mai puţin informaţI în ale politicii. Cred că aş reproşa lipsa deschiderii la unii analişti, în sensul de asumare deschisă a partizanatului.

Adevărul : SofisticaţI sau nu, foarte mulţI alegători s-au înghesuit la pungi cu mâncare. Mai functionează pomenile electorale?

Cătălin Augustin Stoica: Nu funcţionează în măsura în care cei care le oferă şi-ar dori să funcţioneze.

Adevărul: E rentabil să investeşti în pomeni electorale?

Cătălin Augustin Stoica: Eu cred că pe de o parte cetăţeanul este pus în situaţia de a primi o pomană electorală în schimbul votului, dar în acelaşi timp este pus într-o situaţIe de disonanţă cognitivă, dilemă morală: <>. Ca să rezolve situaţia asta în favoarea sa, omul ia pomana dar nu se duce să voteze.

El n-a minţit, nu a luat pomana şI s-a dus să voteze pentru contracandidat, ceea ce ar fi constituit o chestiune imorală. Ia pomana şI nu mai votează. Nu cred că ţin astfel de pomeni. Poate că pe unii îi poţI face să voteze pentru tine, dar nu în numere mari şI nu cu metoda asta.

Sunt alte metode, care la nivel local în comune, în oraşe mici sunt folosite: cu telefonul în cabina de vot (faci poză pe ce ai votat si primeşti banii), cu buletine deja votate care sunt introduse în urme, cu bani în ziua alegerilor. Alea sunt metode probabil mult mai eficiente decât faptul că ai împărţit nişte ajutoare în campanie.

Adevărul: Revenind la Bucureşti. Care ar fi atuurile principalilor candidaţi?

Cătălin Augustin Stoica: Pe Blaga îl va ajuta partidul. Dacă se va mobiliza la vot, are ajutorul partidului. Dintre posibilii candidaţI PD-L nu el a fost cel mai bun. Ar fi fost probabil Negoiţă. A fost decizia partidului. În condiţiile în care au optat pentru Blaga, partidul ca şI maşinărie îl va ajuta foarte mult să depăşească eventualul handicap al lipsei de notorietate sau de încredere al populaţiei în el. A fost ministru de interne, în afară de asta ce mai ştim despre Vasile Blaga în Bucureşti.

Pe Cristian Diaconescu probabil îl va ajuta maşinăria de partid. Organizaţia e importantă. Pe el îl va ajuta şI faptul că e un reprezentant PSD atipic. Pare croit într-un alt material, mă refer la percepţia publică, decât alte figuri de conducerea din partid.

Poate pentru Ludovic Orban este mai convenabil că Sorin Oprescu e în cursă. Oprescu, Blaga şI Diaconescu acum sunt mai preocupaţI să se atace reciproc, asta ar constitui un avantaj pentru Orban. Oricum, Orban cel puţin acum nu pare a fi un candidat important. Evident, e mult mai important decât alţI candidaţI care s-au înscris pe listă, dar şansele sale în momentul de faţă nu sunt foarte mari.

Cozmin Guşă este un caz interesant, pentru că el s-a bucurat de foarte multă încredere din partea mass-media. E pe toate canalele, el e în campanie de multă vreme. Are un avantaj foarte mare. Să vedem dacă va reuşI să transforme acest credit dat de media în voturi. Nu ştim. Faptul că nu are un partid de amploare s-ar putea să-l coste.

Problema lui Guşă e şI următoarea: el spune nişte lucruri, oamenii îl cred, critică sistemul politic, condamnă corupţia, dar oamenii ştiu că el provine din acelaşI sistem. El nu e ca Prigoană, un individ care poate clama că vine din afara sistemului şI vrea să cureţe sistemul. Acuzele pe care Guşă le aduce sistemului poate prind dar ulterior oamenii se gândesc că << şI tu faci parte din acelaşI sistem>>. S-ar putea să facă o surpriză frumoasă.

Apropos de estimări, trebuie ţinut cont că pentru ca un sondaj să devină predicţie trebuie îndeplinite cel puţin două condiţii: cel puţin 50 la sută din populaţie să se prezinte la vot, ceea nu cred, cred că vom avea o rată de participare de 40%, dacă nu mai jos în Bucureşti. Apoi, ca trebuie ca sondajele de opinie să fie făcute cât mai aproape de data alegerilor.

Până acum ne-am lovit de această problemă: principalele două partide au întârziat cu anunţarea candidaţilor. N-am putut practic să măsurăm şansele cât mai apropate de realitate, întrucât trebuia să testăm câte trei candidaţI de la principalele partide.

Adevărul: Atuul lui Sorin Oprescu care este?

Cătălin Augustin Stoica: VedeţI, Sorin Oprescu pare un bucureştean get-beget, şI este am înţeles, ceea ce nu este neapărat un atu. Poate să se întoarcă împotriva lui, să se spună că este un Mitică, ca tip de bucureştean.Poate să atragă şI voturile unor persoane care altminteri nu ar fi votat cu PSD neapărat sau nu ar fi votat cu Sorin Oprescu ca şI candidat al PSD.

Oprescu se bucură de sprijinul votanţilor tipici pentru PSD, anume: pensionari, persoane cu nivel de instrucţie scăzută, unii, dar mă refer mai ales la pensionari. Există o vorbă: cu cât înaintezi în vârstă cu atât apreciezi mai mult doctorii şI preoţii.

E << domnul doctor>>, impune respect. Să vedem, nu are un partid în spate, nu are o maşinărie de partid. Asta în condiţiile în care el, în calitate de independent, nu e o strategie a PSD, aşa cum au susţinut anumiţI analişti. Şi scandalul ăsta cu semnăturile este o dovadă a lipsei maşinăriei de partid, faptul că nu a avut oameni care să strângă semnături.

Adevărul: Epopeea candidaturii l-a ajutat sau i-a făcut mai degrabă rău?

Cătălin Augustin Stoica: Primul meu răspuns este că nu putem spune. Nu am un sondaj, nici nu am avut când să fac unul. Speculând, s-ar putea să-l fi ajutat foarte mult. Într-o primă instanţă a pozat în victimă, acum apar acuzaţii la adresa campaniei de strângere de semnături care s-ar putea să prindă. Faptul că, spuneau unii, persoanele care ar fi semnat acolo n-ar fi semnat ele pentru Sorin Oprescu, faptul că ar fi strâns semnături în instituţii, adică spitale.

Acuzaţiile astea s-ar putea să prindă şI să-I afecteze şansele. Cred că absenţa unui sprijin organizatoric îşI va spune cuvântul. Şi-u spus deja cuvântul. Dacă nu ai oameni cu experienţă care să facă lucrurile astea n-ai cum să strâgi semnăturile, sau ai probleme cu semnăturile.

Să vedem ce se va întâmpla. Pe de altă parte e interesant de văzut care va fi jocul PSD în legătură cu Sorin Oprescu. Noi facem aceste presupoziţii plecând de ipoteza potrivit căreia la nivelul Capitalei este o luptă politică reală, în sensul bun al cuvântului

Dar dacă nu există? Dar dacă sunt aranjamente făcute la nivelul unor sectoare, ce ne facem? Principala mea îngrijorare asta este: cetăţeanul să nu fie scos din joc în urma unor aranjamente făcute peste capul lui, despre care el nu ştie.

La nivelul discursului ne facem că ne luptăm în campanie, dar de fapt lucrurile s-au împărţit. Sunt sectoare în Bucureşti unde câştigătorul este deja ştiut. E greu să-l baţI pe Negoiţă în sectorul 3, mai sunt vreo două sectoare: PSD în 2, Vanghelie în 5, dar nu vorbim de astea.

Dar în celelalte sectoare? Ce fac oamenii ăia? Se luptă cu adevărat sau doar se fac că se luptă? În ţară, ce se întâmplă la nivelul primăriilor, ce jocuri, ce pacturi se fac? S-ar putea să fie totul doar un spectacol în care ceţăteanul să se ducă de bună credinţă la vot, dar….