Certuri, trădări şi răzbunări în interiorul PSD de-a lungul istoriei

PSD a pierdut, în 2004, alegerile în faţa lui Traian Băsescu şi a intrat în opoziţie.

În contextul alegerii noului preşedinte al PSD, membrii social-democraţi au ales taberele de partea cărora stau pentru a prinde un loc în conducere conform intereselor de partid sau personale. După 2004, PSD nu a mai reprezentat o forţă în viaţa politică românească aşa cum se învăţaseră liderii săi. Conflicte, poliţe, răzbunări, scindări, toate au făcut ca partidul social-democrat să se rodeze din interior şi să devină

De la controverse, corupţie şi scrisori până la înjurături ca la uşa cortului, demisii şi Flacăra Violet, PSD a suferit tocmai din cauza celor care îl reprezintă şi-l conduc.

Iată câteva dintre războaiele purtate în interiorul PSD înainte de Congresul de astăzi, conflicte care au dus la crearea de grupuri, tabere care au scos la iveală orgolii personale şi strategii politice ce ţintesc interesele proprii.

Marea brambureală din PSD

Candidaţii la preşedinţia partidului social-democrat s-au gândit şi răzgândit în ultimele zile privind participarea lor la Congresul PSD din 20 februarie. Taberele iniţial formate cu Năstase, Mitrea şi posibil Diaconescu pe de-o parte, cu susţinerea lui Iliescu pentru Adrian Năstase, şi Geoană-Vanghelie, Dragnea pe de altă parte par destul de şubrede.

Cu câteva zile în urmă, Marian Vanghelie îl înjura pe cel pe care se presupune că-l susţine, în timp ce Victor Ponta nu-l sprijină pe Geoană, ci şi-a anunţat şi el candidatura.

Năstase a declarat că nu va intra în Congres şi l-a sfătuit pe Geoană să nu participe nici el, dar taberele aşteaptă surprize din partea liderilor. Pe de altă parte, cu candidatura depusă şi ameninţând că ar putea boicota alegerile, Mitrea îl sprijină pe Năstase. Geoană şi Ponta trag de Diaconescu ademenindu-l cu poziţia de prim-vicepreşedinte în grupurile lor, dar acesta îşi menţine candidatura.

Lista de candidaţi pentru preşedinţia PSD rămâne deschisă până sâmbătă.

Episodul  “Flacăra Violet”

După ce a pierdut alegerile cu Băsescu din cauza flăcării violet şi a ezoterismului, Mircea Geoană a fost taxat de proprii colegi pentru declaraţiile făcute. "Dar ce, crede în naivităţi de felul acesta, cu flacăra violetă, cu atacuri energetice?! Eu nu cred astfel de naivităţi şi tratez cu toată distanţa aceste declaraţii", a spus Iliescu, pentru Gândul.

Iliescu s-a declarat nemulţumit de deciziile luate de Geoană şi Năstase. Fostul lider al PSD l-a certat pe Geoană fiindcă s-a dus la Vântu, declaraţie pe care liderul PSD a făcut-o în dezbaterea finală înainte de alegeri, iar Năstase a fost certat pentru că i-a făcut şefi la partid pe Geoană şi Guşă.

După afirmaţiile lansate de Hrebenciuc şi întărite de Mircea şi Mihaela Geoană, cu privire la puteriile ezoterice ale unor presupuşi membri PD-L, Miron Mitrea l-a sfătuit pe Geoană să-şi părăsească funcţiile pe care le are "pentru că este incapabil să le ducă până la capăt". Nici Victor Ponta nu-l mai suţine pe Geoană, deşi i-a fost purtător de cuvânt în campania electorală pentru prezidenţiale. Şi Dâncu crede că "flacăra violet" l-ar putea îndepărta pe Mircea Geoană de la şefia PSD.

Mitrea vs. Vanghelie – războiul taberelor din PSD

Războiul taberelor din PSD a fost deschis de către Miron Mitrea şi Marian Vanghelie într-o emisiune la Realitatea TV, din decembrie 2009, unde cei doi social-democraţi s-au înjurat ca la uşa cortului. Vanghelie, susţinător al lui Viorel Hrebenciuc şi Mircea Geoană, l-a numit "măgar" pe Mitrea. Replica nu a întârziat să apară, iar Mitrea l-a făcut obraznic pe primarul sectorului 5. Ba mai mult, cei doi au ajuns la ameninţări care ar fi putut fi reglate "bărbăteşte, în afara emisiunii”, după cum au propus chiar ei. 

Replicile dintre cei doi au fost generate de un alt scandal care se consumase cu o zi înainte, în care Mitrea spunea că PSD nu a dat un preşedinte României din cauza oamenilor alfaţi în spatele lui Geoană, precum Hrebenciuc. Eşecul lui Geoană l-a făcut pe Ioan Rus să-i ceară demisia, iar toate cele întâmplate l-au motivat pe Năstase să spună că partidul este dominat de trădări, minciuni, poliţe şi scandaluri.

Iordănescu, Neţoiu, Oprea, Pandele – out din PSD
 
Conflictele din rândul social-democraţiilor nu au incetat să apară. La începutul anului 2009, senatorul Anghel Iordănescu şi-a dat demisia din partid în semn de solidaritate cu deputatul Gabriel Oprea. Acesta a părăsit PSD, după ce a demisionat şi din funcţia de ministru de Interne şi din cea de lider al Organizaţiei PSD Ilfov.

Nu doar fostul antrenor al echipei naţionale a părăsit partidul social-democrat, o dată cu el, şi-a anunţat demisia şi primarul de Voluntari, Florentin Pandele. Tot în jurul lui Oprea, a mai avut loc o demisie, cea a lui Gigi Neţoiu.

În acest război, o implicare principală a avut-o Vanghelie, cel care şi-a mai făcut un adversar în persoana fostului vicepreşedinte PSD, Vasile Dâncu, care l-a ironizat pe blogul personal din cauza ideii lansate de primarul sectorului 5 care ar fi anticipat un complot al grupului de la Cluj pentru scindarea PSD-ului.

După plecarea din PSD Ilfov, disidenţii au bătut la uşile PD-L. Sursele de la acea oră spuneau că Vanghelie ar fi dorit să cureţe toată filiala de oamenii lui Oprea, dar liderii partidului l-ar fi sfătuit pe primarul sectorului 5 să încerce să-l păstreze în echipă pe fostul selecţioner.

Oprescu, primar independent

În timp ce PSD-ul îşi pregătea candidaţii pentru Primăria Capitalei, alegând între Vanghelie, Mitrea, Diaconescu şi ignorându-l pe Oprescu, acesta din urmă a ales să demisioneze şi să candideze ca independent.

Vanghelie s-a arătat dezamăgit de decizia lui Oprescu şi nu credea că va face o asemenea "gafă".  PSD a ieşit cu candidatura lui Cristian Diaconescu pentru Primăria Capitalei, iar în zadar s-au chinuit liderii social-democraţi Mircea Geoană, Miron Mitrea şi Marian Vanghelie să-l convingă pe Sorin Oprescu să  renunţe la intenţia de a candida ca independent. Doctorul a câştigat cursa din 2008.

Diaconescu, supărat şi el pe liderii PSD

Deşi ar fi trebuit să aibă sprijinul celor de la PSD Bucureşti, în special al lui Vanghelie, Cristian Diaconescu s-a plâns că a fost scos în faţă doar de formă, fără sprijin, pentru a candida împotriva lui Oprescu.  Mariean Vanghelie s-a aliat cu Mircea Geoană fiindcă amândoi erau împotriva “doctorului”.

Năstase pierde alegerile. Iliescu “îl trimite la colţ”

Ca şi în cazul alegerilor din 2009, lupta dintre Băsescu şi Năstase din 2004 a fost una strânsă, umăr la umăr, până la numărarea voturilor, exit poll-urile anunţau egalitate între cei doi candidaţi: 50%-50%. În cele din urmă, Traian Băsescu a ieşit câştigător.

Consecinţe:

Adrian Năstase neagă că Ion Iliescu i-ar fi cerut să demisioneze după pierderea alegerilor din 2004, iar Iliescu spunea la rândul său că Năstase ar fi dorit să demisioneze. Fostul şef al cancelariei primului-ministru, Alin Teodorescu, a declarat pe 12 iunie că Iliescu i-a cerut demisia lui Năstase fără să specifice din ce funcţie. Teodorescu a susţinut că Năstase şi echipa sa ar fi dus un complot împotriva lui Iliescu pentru a-l îndepărta.

Imediat după eşec, preşedintele de onoare al PSD l-a sfătuit pe Năstase să stea în umbră cel puţin un an până când partidul aduce în faţă oameni mai pricepuţi decât el. Mircea Geoană şi Ion Iliescu erau, la acea oră, cei mai mari adversari ai lui Adrian Năstase.

Astfel, din 2006 Năstase a stat izolat o vreme pe pretextul problemelor sale cu justiţia- cazul Zambaccian şi moştenirea de un milion de euro de la mătuşa Tamara- care afectau imaginea partidului. De asmenea, funcţia sa de preşedinte executiv a fost desfiinţată.

Revenire

Pe 22 februarie 2008, Năstase revine în partid în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional P.S.D. după aproximativ 2 ani în care nu a deţinut nicio funcţie în PSD. 

Geoană le dă peste cap planurile lui Năstase şi Iliescu

Se pare că apelativul “Prostănac” folosit de Iliescu pentru Mircea Geoană l-a determinat pe acesta din urmă să candideze la şefia partidului. Astfel încât, în aprilie 2005, Geoană, susţinut de influentul Ioan Rus, de la Cluj, se prezintă cu un proiect reformator care promitea o schimbare în PSD. Spre surprinderea lui Năstase, care făcuse echipă cu Ion Iliescu, Geoană a fost ales de colegii săi la cârma partidului. Astfel, Năstase a ajuns într-o poziţie inferioară lui Iliescu în PSD. La această reuşită a lui Geoană a participat şi Hrebenciuc, cel care a trădat tabăra Năstase-Iliescu.

Stigmatizarea lui Geoană aka  “Prostănacul”

În 2004, după ce Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidenţiale în faţa lui Traian Băsescu, Ion Iliescu l-a numit pe Mircea Geoană “prostănac” pe motiv că nu a gestionat bine campania electorală.
 
"Mircea Geoană s-a purtat ca un prostănac între cele doua tururi de scrutin ale prezidenţialelor, când s-a dus prin ţară şi a spus că UDMR va fi alături de PSD la guvernare", declara la acea vreme Iliescu.

Totuşi, fostul preşedinte al României a încercat să clarifice afirmaţia făcută spunând că el nu l-a făcut pe Geoană prost: "Eu am zis "prostănac", nu am zis prost. Un prostănac poate fi un om inteligent care calcă în străchini. Ni se intamplă tuturor".

Iliescu l-a graţiat pe Cozma, Năstase “nu ştie” ce a semnat

În ultimele sale zile de preşedinte al României în exerciţiu, Ion Iliescu a semnat la 15 decembrie 2004 decretul de graţiere a “Luceafărului huilei”.

Ion Iliescu l-a graţiat pe Miron Cozma, act semnat şi de Năstase care, imediat după a spus că nu deţine informaţii despre acest caz şi că nu vrea să comenteze. Puţin mai târziu,  de la Bruxelles, Năstase anunţa prin vocea purtătorului său de cuvânt, că nu este de acord cu graţierea lui Cozma şi că el a contrasemnat publicarea acestui document în Monitorul Oficial şi nu a deciziei în sine, cea care era atributul strict al preşedintelui României. Un moment cheie în care partidul a început să se rupă în cele două aripi – Năstase şi Iliescu. Premierul Adrian Năstase nu ştia că a semnat decretul de eliberare a lui Cozma.

Scrisoarea lui Geoană

Mircea Geoană, ambasador la Washington la acea dată, i-ar fi trimis lui Emil Constantinescu o scrisoare de felicitare la câştigarea alegerilor pretidenţiale din ’96. Presa de la acea vreme scria că Mircea Geoană s-ar fi bucurat în acea scrisoare spunând că în sfârşit, „am scăpat” de „stafiile trecutului” sau „de cancerul democraţiei româneşti”. 

Deşi nu există o dovadă clară că scrisoare ar fi existat vreodată, politicienii spun că scrisoare aceea l-ar fi determinat pe Constatinescu să-l menţină pe Geoană pe poziţia de ambasador în SUA.

Primul conflict din FSN: Ion Iliescu vs. Petre Roman

Primul conflict care apare în partidul PSD, fostul FSN înfiinţat în 1990, poate fi considerat cel dintre Ion Iliescu, preşedintele partidului şi preşedintele României la acea oră şi Petre Roman, prim-ministru. Conflictul cu Iliescu izbucneşte imediat după mineriada începută la 23 septembrie, Petre Roman criticând felul în care preşedintele a acţionat. Astfel, Iliescu decide să-l îndepărteze pe Petre Roman, să dărâme guvernul condus de el şi să-l numească în funcţia de premier pe fostul ministru de Finanţe, Theodor Stolojan, la 1 octombrie 1991. Se formează astfel două tabere în FSN şi începe erodarea. 

În martie 1992, la Convenţia Naţională a FSN, Petre Roman câştigă şefia partidului cu moţiunea sa "Viitorul Azi!"- care devine noua platformă politică a FSN. După acest eveniment, adepţii lui Ion Iliescu împreună cu liderul lor se retrag din FSN şi înfiinţează Frontul Democrat al Salvării Naţionale, cel care ulterior se va transforma în Democraţiei Sociale din România.

După câştigarea alegerilor de către Ion Iliescu în ‘92, acesta va duce o campanie împotriva lui Petre Roman şi a membrilor FSN. Un mai târziu, FDSN va deveni PDSR şi va guvern până în 1996.  În 1996, CDR a câştigat alegerile locale şi parlamentare iar Emil Constantinescu a fost ales Preşedintele României, pentru un mandat de patru ani. În tot acest timp, PDSR se afla în opoziţie. În 2000, PSDR şi PUR revin la putere, câştigând alegerile.