Pe urmele şpăgii de la Rovinari

România se numără printre ţările în care un industriaş de peste Ocean ar fi dat mită. Un scandal internaţional a fost declanşat de reprezentantul unei firme din SUA care s-a autodenunţat în instanţă, arătând că a dat mită inclusiv la Rovinari.

Fostul director financiar al unei uzine din Orange County - California, Richard Morlok (55 ani), a pledat vinovat, în faţa unui tribunal federal, recunoscând că a dat în total 628.000 de dolari pentru a mitui oficiali ai unor guverne străine sau reprezentanţi ai unor companii de stat, inclusiv din România. Conform Departamentului american al Justiţiei, sumele au fost plătite pentru câştigarea unor contracte în perioada 2003-2006.

În România, Richard Morlok ar fi dat mită pentru asigurarea unor contracte cu „Rovinari Power” (traducerea aproximativă a denumirii Complexului Energetic Rovinari).

O practică des întâlnită în românia

În industria românească, cel puţin, practica unor directori de mari unităţi de a primi „atenţii” în schimbul acceptării unor comenzi de la diverşi furnizori era (şi încă mai este) destul de răspândită. Cu toate acestea, nimeni dintre cei care, în perioada amintită, conduceau sistemul energetic de pe poziţii-cheie nu îşi aduce aminte să fi avut vreo relaţie de genul celei descrise mai sus. Industriaşul de peste Ocean a pledat însă vinovat, practic autodenunţându-se.

El susţine, în faţa judecătorilor, că la „Rovinari Power” ar fi obţinut un contract de întreţinere a echipamentelor din dotarea complexului energetic. Nu se cunoaşte nici valoarea contractului, nici numele persoanelor implicate, pentru că în mărturia lui Morlok companiile nu sunt nominalizate

Compania americană incriminată are ca obiect de activitate producerea vanelor folosite la instalaţiile centralelor nucleare, a celor pe gaz sau pe combustibil lichid din industria energetică. În urma contractelor primite pe şpagă, firma americană a obţinut un profit de 3,5 milioane dolari.

„Investiţia” a adus profit maxim

Conform documentelor existente la dosar, plăţile ar fi fost făcute către „oficiali străini” (din punctul de vedere al americanilor) de la întreprinderi de stat din România, China, Coreea de Sud şi Arabia Saudită.

Este vorba de companiile: Rovinari Power (România), China National Offshore Company, PetroChina, Jiangsu Nuclear Power Corporation (China), KHNP (Coreea de Sud) şi Safco (Arabia Saudită).

Banii veneau prin intermediari

Richard Morlok a mărturisit că, prin intermediul său, între 2003 şi 2006, „angajaţi şi agenţi ai companiei au acordat o sumă totală de 628.000 de dolari” oficialilor din cadrul unor societăţi publice străine „pentru a obţine şi prelungi comenzi”.

Conform rechizitoriului, cei care au primit mita sunt vicepreşedinţi, directori tehnici, directori generali şi directori de achiziţii, adică persoane care aveau autoritatea de a semna contracte. Singurul exemplu făcut public este cel al unui comision de 57.698 de dolari plătit unui oficial al companiei KHNP (Coreea de Sud), la ordinul lui Richard Morlok, pe 21 aprilie 2004. Pentru că a pledat vinovat şi a declarat că va coopera cu anchetatorii, Richard Morlok ar putea primi cinci ani de închisoare. Un alt angajat al aceleiaşi companii pledase vinovat, pe 8 ianuarie 2009, pentru că a acordat echivalentul unui milion de dolari sub formă de mită unor societăţi publice străine.

Sunt aşteptate „elemente concrete”

La Complexul Energetic Rovinari nu se ştie nimic cu privire la anunţul făcut de Ministerul american al Justiţiei potrivit căruia Morlok fi dat mită în valoare de circa 628.000 de dolari reprezentanţilor mai multor companii din diverse ţări.

„Nu ne putem pronunţa atât timp cât nu cunoaştem probele reale vizavi de declaraţia directorului respectiv, ne trebuie elemente mai concrete, altfel nu putem comenta această surprinzătoare afirmaţie a Departamentului american de Justiţie”, a precizat purtătorul de cuvânt al CE Rovinari, Leonard Filip, citat de Agerpres.

Ce spune Departamentul de Justiţie SUA

În comunicatul Departamentului de Justiţie american (facsimil stânga) se arată că au fost mituiţi oficiali străini din cadrul unor companii de stat precum China National Offshore Company, PetroChina, Jiangsu Nuclear Power Corporation (China), KHNP (Coreea de Sud), Termocentrala Rovinari (România)  şi Safco (Arabia Saudită).

Mai-marii sistemului energetic românesc neagă acuzaţiile

Mai mulţi oficiali care coordonau domeniul energetic în perioada indicată de omul de afaceri american, dar şi directorul general al complexului energetic Rovinari de la acea vreme, Ion Pisc, neagă vehement acuzaţiile aduse de reprezentantul companiei americane.

„Complexul Rovinari nu a încheiat contracte cu nicio firmă din America. Este o mârşăvie cruntă şi abia aştept să se demonstreze că nu sunt decât minciuni”, a declarat pentru „Adevărul” Ion Pisc, care a condus complexul în perioada 1995-2006. El a precizat că toate contractele pentru achiziţia de valve şi robineţi, încheiate în timpul mandatului său, s-au realizat cu firme din ţară sau, cel mult, din Europa.

Foştii miniştri nu ştiu nimic

În acea perioadă, şefia Ministerului Economiei era deţinută de social-democratul Dan Ioan Popescu, urmat în guvernarea care a început în 2005 de conservatorul Codruţ Şereş. Niciunul dintre ei nu îşi aminteşte, însă, de vreo firmă din California care să fi încheiat contracte cu producătorul de energie de la Rovinari.

Şereş atrage atenţia că astfel de acorduri comerciale

s-ar fi putut încheia numai în perioada anterioară mandatului său, întrucât derularea lor durează, de regulă, mai mulţi ani.
La rândul său, Dan Ioan Popescu a arătat că, în perioada cât a condus ministerul, parafarea acestui tip de contracte ar fi fost imposibilă, întrucât era în vigoare un ordin potrivit căruia toate achiziţiile se încheiau doar pe Bursa de Mărfuri. „Oricum, nu ţin minte ca Rovinari să fi avut vreo tangenţă cu vreo firmă americană”, a precizat Dan Ioan Popescu.

Nici Iulian Iancu, secretar de stat pe probleme energetice în perioada mandatului lui Dan Ioan Popescu, nu ştie nimic despre presupusa relaţie a complexului Rovinari cu firma americană.

Scandalurile de la Rovinari

Cu toate că oficialii din perioada indicată de afaceristul american se declară curaţi ca lacrima în acest caz, apele nu au fost mereu la fel de limpezi la Rovinari, mai ales în ceea ce priveşte contractele încheiate de producătorul de energie.

Ion Pisc, cel care a ştiut tot ce mişca în companie timp de 11 ani, şi-a pierdut postul în iulie 2006, când corpul de control din Ministerul Economiei a descoperit mai multe nereguli. Potrivit presei de la acea vreme, producătorul ar fi vândut energie electrică prin negociere directă şi la un preţ mai mic decât cel de pe piaţă firmelor Romelectro şi Energy Holding, aflate pe lista „băieţilor deştepţi”, anchetaţi la rândul lor în dosarele privind achiziţia energiei ieftine. Pisc nu a fost înlăturat, însă, din managementul complexului, primind, în schimb, funcţia de director de furnizare.

Un alt scandal în care a fost implicat numele complexului Rovinari este cel în urma căruia au fost trimişi în judecată fostul ministru al Muncii, Paul Păcuraru, şi fostul preşedinte al PNL Gorj, Dan Ilie Morega, pentru infracţiuni de corupţie.

Morega, care era şi membru în Adunarea Generală a Acţionarilor la Rovinari, i-ar fi promis lui Păcuraru că îi va facilita fiului său obţinerea de contracte cu producătorul de energie, în domeniul formării profesionale a angajaţilor. În schimb, Păcuraru trebuia să numească la conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă Gorj persoana indicată de Morega.

Un oraş care trăieşte pe lângă centrala termoelectrică

Oraşul Rovinari are 12.500 de locuitori şi este situat în judeţul Gorj, la 25 de kilometri de Târgu Jiu. Principala activitate economică este exploatarea lignitului, care a început în această zonă în anul 1924. Primăria oraşului informează că Rovinari “este rezultatul unei aşezări umane forţate, impusă de exploatarea minieră din bazinul carbonifer cu acelaşi nume”. Rovinari a devenit oraş prin Decretul Prezidenţial nr. 376 din 1981, semnat de Nicolae Ceauşescu.După 1990, activitatea minieră din jurul localităţii gorjene a scăzut, efectul fiind disponibilizările masive.

Societatea Naţională a Lignitului Oltenia are şi în prezent o situaţie financiară proastă. Astfel, Rovinariul trăieşte practic pe lângă  Complexul Energetic, acolo unde lucrează aproape 4.000 de oameni.