Viaţă de român: politică şi poezie la Academie

România n-are capacitatea de a depăşi criza economico-socială în care se află fiindcă Puterea nu a înţeles natura ei, susţin sociologii. Aceasta este una dintre concluziile Raportului „România: Răspunsuri la criză“, lansat ieri de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) şi Institutul Naţional de Cercetări Economice.

Autorii analizei, printre care sociologii Elena şi Cătălin Zamfir, au „simţit că este de datoria lor" să-şi expună punctul de vedere referitor la natura crizei şi căile de depăşire a acesteia. Aşa s-a născut acest Raport ce analizează soluţiile luate împotriva crizei şi efectele lor. Analiza realizată de cele două institute ale Academiei Române e puternic ideologizată şi plină de afirmaţii apocaliptice, de genul riscului ca România să fie aruncată în afara Europei.

Raport Academia Română. România: răspunsuri la criză

În opinia autorilor, măsurile luate împotriva crizei ar ţine de „ideologia statului minimal extrem târziu românesc". De asemenea, actualul Executiv ar fi preluat, la 30 de ani distanţă şi într-o formă extremă, tema thatcheristă, adică programul dur al premierului britanic Margaret Thatcher, de la sfârşitul anilor '70. Este vorba de diminuarea severă a statului, de o reducere drastică a cheltuielilor bugetare, care însă depăşeşte cu mult obiectivul ieşirii din criză, se spune în Raport. „Mulţi se întreabă chiar dacă dramatizarea crizei nu a fost folosită ca un instrument de justificare a unui program ambiţios de schimbare a sistemului instituţional al României", spun sociologii de la ICCV.

Tăierile bugetare nu scot ţara din criză

Raportul susţine că nicio măsură luată până acum nu duce la ieşirea României din criză. Iar cea mai mare greşeală este operarea unor tăieri drastice pentru reducerea deficitului, pornind de la ideea că România are un stat prea mare. Autorii raportului cred că nu avem de-a face cu cheltuieli publice excesive, dovadă statisticile comparative cu celelalte state europene. Statul autohton a alocat domeniului social, în 2008, doar 37% din totalul cheltuielilor publice, ceea ce îl plasează pe penultimul loc din UE, înaintea Letoniei, comparativ cu media europeană de 56,2%. Raportul nu vorbeşte deloc despre faptul că România are 4,1 de milioane de salariaţi, din care peste un milion sunt bugetari, cărora li se adaugă aproximativ 5,5 de milioane de pensionari.

În condiţiile acestea, „strategia tăierilor biugetare este o politică de a arunca pe spatele majorităţii populaţiei costurile datoriei externe, iar reducerea bugetului este o soluţie iluzorie", se mai spune în analiză. „Mai degrabă", continuă autorii, „reducerea cheltuielilor creează alte probleme, legate de disoluţia autorităţii statului şi încetarea păcii sociale. România se plasează în prezent la periferia Europei, dar continuarea politicii de reducere a cheltuielilor sociale publice ne va arunca în afara ei".

Soluţia ICCV

După ce vorbesc de „însingurarea liderilor obsedaţi de adevărul absolut al gândirii lor şi de sentimentul că nu sunt înţeleşi", precum şi de eşecul „soluţiei autoritare a crizelor", autorii Raportului prezintă propria lor strategie. Natura profundă a crizei actuale nu este economică, ci politică, astfel încât numai rezolvarea crizei politice va duce la ieşirea din situaţia ingrată în care se află România. Important este, spun autorii analizei, nu atât ce decizii se iau, ci cum sunt ele luate. „Problema centrală este de procedură politică" , iar soluţia imediată, care ar debloca întregul sistem, „ar fi ca preşedintele jucător să treacă la poziţia de preşedinte arbitru şi constructor al solidarităţii şi al unui consens politic anticriză", spun sociologii de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii. 

"Numai sistemul politic poate lua deciziile necesare deblocării crizei."
Cătălin Zamfir
sociolog

Riscuri ale politicii actuale

- Ultimul capitol al Raportului prezintă riscurile aplicării în continuare a acestei politici minimale:
- Economie săracă, fără resurse şi cu vulnerabilitate ridicată în competiţia mondială.
- Ocupare scăzută, joburi predominant slab calificate şi prost plătite, locuri de muncă nesigure şi putere discreţionară a angajatorului.
- Buget cronic subfinanţat, incapabil să susţină dezvoltarea economică şi socială.
- Accentuarea polarizării societăţii. Numărul persoanelor dependente de stat ar putea ajunge la jumătate din populaţie.
- Cronicizarea sărăciei acelui segment de populaţie aflat sub limita simplei supravieţuiri.
- Degradarea continuă a serviciilor de sănătate şi de educaţie, şi diminuarea accesului celor săraci la servicii de calitate.
- Riscul creşterii explozive a criminalităţii, inclusiv a corupţiei.
- Sistem politic slab, blocat de lupta pentru resurse economice şi publice reduse.
- Demoralizarea populaţiei, stare de neputinţă frustrantă.
- Riscul unor explozii de violenţă, ca urmare a creşterii tensiunilor sociale.
- Societatea divizată, solidaritate socială scăzută, neîncredere în instituţii şi în poporul român.

Se extind zonele de sărăcie extremă

Criza românească este una dintre cele mai profunde din Europa deoarece a debutat în contextul unei societăţi sărăcite şi a unei economii slabe, incapabile să facă faţă unei crize, se spune în Raportul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii. În 2008, la apariţia crizei, România avea una dintre cele mai ridicate inegalităţi sociale, fiind depăşită doar de Letonia şi de Portugalia, la nivel european. Aceste inegalităţi cresc şi se extind „zonele negre", adică segmentele de populaţie aflate în sărăcie cronică şi severă. Aceşti oameni acumulează handicapuri educaţionale şi culturale care duc la creşterea distanţei dintre ei şi restul populaţiei, făcând practic imposibilă reintegrarea lor socială. Aceste „zone negre" devin în timp un „factor de rezistenţă la creşterea economică", explică Raportul.Polarizarea României se manifestă şi zonal: diferenţa dintre cel mai mare şi cel mai mic salariu judeţean a crescut de la 38%, în 1989, la aproape 60%, în 2009. 

Sărăcirea salariaţilor

Raportul spune că cel mai îngrijorător fapt este sărăcirea salariaţilor. Potrivit unei statistici recente a Eurostat şi preluată de ICCV, România are cel mai mare risc de pauperizare  a celor care muncesc - 17,9% din salariaţi sunt săraci, comparativ cu media europeană, de 8,4% din populaţia ocupată.

Astfel, degeaba lucrează ambii părinţi dintr-o familie dacă ei au salariul minim pe economie - familia respectivă, se spune în Raport, se plasează sub nivelul minim decent de viaţă. În prezent, numărul angajaţilor plătiţi oficial cu minimul pe economie se cifrează la aproximativ 1,5 milioane de oameni, adică peste 36% din totalul de 4,1 milioane de salariaţi, conform declaraţiilor unor oficiali ai Ministerului Muncii.

Cei mai expuşi sărăciei sunt copiii. Aceia care trăiesc în familii de salariaţi cu salarii medii sau peste au condiţii rezonabile de viaţă. Ceilalţi însă, mai ales dacă sunt din rural, trăiesc sub spectrul abandonului şcolar şi, prin urmare, riscă să nu scape niciodată din zona de extremă sărăcie.