Românii din Spania ne spun „Adios!“
0
Primii membri ai „clanului Lungu“ au plecat în Spania cu gândul de a strânge bani pentru o investiţie în România. După 12 ani, niciunul nu vrea să se mai întoarcă „acasă“. Nici măcar la pensie.
Printre sutele de mii de români stabiliţi în Spania se numără şi cei 28 de membri ai „clanului" Lungu: trei generaţii care şi-au luat orice gând de întoarcere într-o ţară pe care o simt din ce în ce mai puţin ca fiind a lor.
Mai întâi au plecat membrii activi, generaţia celor de 30 - 40 de ani. Au lăsat în Moldova părinţi şi copii şi au „cucerit" treptat Spania, la începutul anilor 2000. Lucrează toţi în agricultură, într-un solar de plante ornamentale.
Pe măsură ce copiii au crescut şi au terminat şcolile, au emigrat şi ei. Acum, pionierii familiei Lungu, primii plecaţi, sunt bunici. În total, sunt 28 de membri ai „clanului", răspândiţi prin zona Valenciei, a Madridului şi la Castellon.
Andreea este generaţia a doua de emigranţi din familie. Are 27 de ani şi a ajuns în Spania de 5 ani. A lucrat ca ospătăriţă, în bucătăria unui restaurant, apoi s-a calificat. Este coafeză de animale de companie - pisici şi căţei. Mai lucrează şi pentru o asociaţie neguvernamentală ce se ocupă de protecţia animalelor.
Întrebată dacă se va întoarce în România, Andreea a răspuns cu un „nu" lung: „Nici gând"! S-a logodit cu un spaniol, are viaţa ei acolo, nu mai poate concepe revenirea în Moldova natală.
Şi nici nu ştie pe cineva care ar avea astfel de planuri: „Nu cred să se întoarcă cineva. S-au stabilit aici..." Cu toate acestea, încă foloseşte cuvântul acasă când vorbeşte despre România: „Nimeni nu se gândeşte să se întoarcă acasă".
Unul dintre unchii Andreei şi-a cumpărat deja o casă în Spania, părinţii ei doresc să vândă casa din România şi să achiziţioneze una acolo şi tot aşa. Nici măcar la pensie nu se vor întoarce.
De altfel, anul trecut a murit şi ultima rudă directă pe care o mai aveau în ţară - bunica pe care Andreea a iubit-o cel mai mult. De acum, familia lor e toată în Spania.
Sărăcia e mai uşoară în străinătate
Andreea recunoaşte că lucrurile merg tot mai greu acolo, de când cu criza şi asuteritatea. Cu toate acestea, se supravieţuieşte mai uşor, mai ales când e vorba de familii. „Am două surori care acum nu lucrează, dar le ţin părinţii noştri, până când vor găsi ceva", povesteşte Andreea. Aceasta este formula de a rezista a tuturor românilor sau polonezilor sau altor emigranţi din UE care muncesc în statele dezvoltate ale Europei, spune primul raport privind impactul revenirii migranţilor, dat publicităţii de curând, de către Eurofound.
Faptul că au plecat familii întregi sau grupuri de consăteni apropiaţi a făcut posibilă formarea unor grupuri de suport. Se ajută unii pe alţii, atunci când cineva îşi pierde jobul, până se angajează în altă parte.
În Spania trăiesc aproximativ 900.000 de români, potrivit recensământului realizat anul trecut de autorităţile madrilene.
România, doar destinaţie de vacanţă
Criza a schimbat total planurile emigranţilor. Şi a făcut-o într-un mod care i-a surprins pe mulţi dintre observatorii mişcărilor de pe piaţa europeană a muncii: în loc să revină în ţara natală, migranţii au preferat ţara de adopţie, fiindcă acolo, indiferent cât de greu a lovit criza, ai o şansă de supravieţuire. România nu mai apare decât ca destinaţie de vacanţă.
Profilul întorşilor
Raportul Eurofound conţine şi un profil al celor care se întorc: de obicei, aceştia sunt tineri, dar cu vârste peste media celor care emigrează. Adică, cei care pleacă din ţară au o medie de 20 şi ceva de ani, în timp ce majoritatea celor care se întorc au peste 30 de ani.
De asemenea, revin cei care nu au familie, adică nu au responsabilităţi prea mari şi-şi permit să ia o „pauză" în lupta cu piaţa muncii.
Procentul de revenire este mult mai mic la persoanele de peste 45 de ani, iar asta se explică prin faptul că ei sunt conştienţi că, la o asemenea vârstă, nu mai au nicio şansă de a-şi găsi de lucru în România.
Studiul mai spune că se întorc în special bărbaţii, pentru că ei lucrează adesea în domenii grav afectate de criză, precum construcţiile. Locurile de muncă ale femeilor sunt mult mai stabile, de exemplu îngrijirea bătrânilor sau copiilor. România se deosebeşte într-un singur punct, faţă de celelalte state: cei mai mulţi români întorşi sunt slab calificaţi, pe când la polonezi, cei calificaţi sunt majoritari printre întorşii la vatră.
Asta înseamnă că acei polonezi şi-au atins scopul, au adunat suma pe care doreau s-o economisească şi s-au întors pentru a investi în ţara lor. La români, cei reveniţi şi-au terminat rezervele şi n-au mai putut rezista.
Potrivit studiilor realizate, doar câteva sute de mii de persoane s-au întors în ţară, de la izbucnirea crizei, din cei aproape 3 milioane de români emigraţi.
„Căpşunarii" nu revin în masă
Raportul s-a născut din interesul cercetătorilor, dar şi al autorităţilor, de a vedea ce se întâmplă cu milioanele de români sau polonezi care lucrează în Europa de Vest. În ce măsură aceştia ar putea constitui o problemă pentru statele de provenienţă, în cazul unor întoarceri masive.
Ei bine, principala concluzie a studiului care se referă la acest fenomen inedit este că nici gând să fie vorba de o revenire în masă. Analiza s-a centrat pe migranţii din patru ţări: Polonia, România, Ungaria şi Letonia. Primele două se aseamănă foarte mult, şi ca specific, şi ca proporţii. Atât românii, cât şi polonezii, în loc să se întoarcă au născut o migraţie de tip nou: circulatorie.
Atunci când au probleme foarte mari în străinătate, revin în ţară doar pentru o vreme, până când o rudă sau un prieten le găseşte un job.
Cei mai mulţi, însă, preferă să se mute în altă ţară, unde criza n-a lovit aşa de puternic precum în Italia sau Spania, statele preferate de români.
Întoarcerea, tot mai incertă
Raportul, care conţine şi concluzii ale unui studiu realizat anul trecut de către Fundaţia Soros România, arată clar că românii sunt convinşi că au mai multe şanse de a-şi găsi un job afară, decât în ţară. Un lucru foarte interesant desprins în raportul Eurofound este că această criză, care durează deja de ceva ani, nu a crescut deloc nici măcar intenţiile de revenire, nu doar întoarcerile concrete.
Un sondaj realizat în comunitatea din Madrid arăta că 71% din români declarau, în principiu, că vor să revină în România. Întrebaţi dacă au de gând să facă acest lucru în următorii cinci ani, doar 47% au mai răspuns afirmativ. Mai mult, întrebaţi cât de probabilă este întoarcerea lor în următorii cinci ani, doar 39% erau siguri de acest lucru.
3 milioane este numărul aproximativ al românilor care muncesc peste hotare.
"Nimeni nu se gândeşte să se mai întoarcă în România. Doar în vacanţă."
Andreea Lungu coafeză pentru câini şi pisici
„Navetişti" prin Europa
În rândul migranţilor s-a format şi o categorie mai restrânsă, un fel de navetişti europeni. Fermele din nordul Europei, de exemplu, nu mai caută aşa mulţi agricultori în România, pentru că au deja muncitori sezonieri care revin în fiecare an: „Se ştiu, au datele lor de contact şi românii se duc acolo cât durează sezonul, la legume, fructe, apoi se întorc în ţară şi trăiesc restul anului din banii câştigaţi acolo", spune Camelia Mihalcea, de la Eures România (reţeaua europeană pentru ocuparea forţei de muncă).
În cazul acestora, nu este vorba de o integrare în societatea unde muncesc. Rămân izolaţi, cu un minim de contacte cu populaţia băştinaşă.
Stranierii trimit tot mai puţini bani
Criza din Europa, în special în ţările cu largi comunităţi de români, cum sunt Spania şi Italia, i-a afectat direct pe cetăţenii care muncesc peste hotare. Unii au rămas fără slujbă şi chiar s-au întors în ţară, alţii au suportat reduceri semnificative ale salariilor. Iar asta se reflectă fidel în valoarea remiterilor către România. Cei care au plecat să muncească peste hotare trimit familiilor rămase în ţară bani pentru strictul necesar.
În intervalul ianuarie - iulie 2012, totalul remiterilor (sumelor trimise în ţară) a înregistrat o uşoară creştere comparativ cu anii 2010 şi 2011, dar rămâne cu mult sub nivelul maxim atins în 2008. Transferurile curente din străinătate către România, cu excepţia celor ale administraţiei publice - majoritatea efectuate de românii care muncesc peste hotare - au ajuns după primele şapte luni ale anului la 2,16 miliarde de euro, potrivit datelor publicate de Banca Naţională a României.
Cuantumul sumelor transferate este cu aproape 10% mai mare faţă de aceeaşi perioadă din 2011, respectiv 4,2% faţă de 2010. Comparativ cu intervalul similar din 2008, când valoarea remiterilor au înregistrat un maxim, nivelul este la aproape jumătate.
Românii, loviţi de şomaj în Spania şi în Italia
Dacă în anii de boom economic muncitorii români din străinătate reuşeau din salariul primit să mai pună ceva bani deoparte, acum cu greu reuşesc să trimită familiilor rămase în ţară sume pentru acoperirea cheltuielilor curente.
Principala cauză a scăderii dramatice a remiterilor este rata şomajului care a atins cote-record în Spania şi în Italia, acolo unde muncesc cei mai mulţi români. De exemplu, în Spania, rata şomajului a urcat în august la 25,1%, cel mai înalt nivel din Uniunea Europeană, în timp ce, în Italia, indicatorul s-a stabilizat în jurul valorii de 10,7%.
Se încarcă comentariile...
