VIDEO Pregătirea unui jaf armat ratat

Ştefan Blănaru (40 de ani), zis „Fălcuţă", s-a inspirat din jafurile făcute în România de grecul Constantinos Passaris, şi a pus la cale un atac la „Metropolis"- cel mai mare cazinou din oraşul Bacău.

 „Fălcuţă" a învăţat „meserie" de la doi interlopi: în adolescenţă de la „naşul" oraşului Galaţi, Vasile Frosa, iar după decesul acestuia de la Raul Popa - locotenentul lui Passaris.

„Studiile" au fost întrerupte de stagii la închisoare pentru fapte mărunte- furturi şi lipsire de libertate, infracţiuni cu violenţă în Germania şi a fost cercetat ca suspect pentru mai multe jafuri făcute la case de schimb valutar. El a intrat în atenţia procurorilor din cadrul Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul General, în momentul în care a încercat să-şi achiziţioneze un pistol cu amortizor. Ţinta: jefuirea cazinoului „Metropolis", în ziua în care încasările erau transportate la bancă.

„Sunt disperat după un pistol"

„Vreau ceva care nu se aude!", îi spunea, la telefon, Ştefan Blănaru lui „Pişta", prietenul său ungur. „Ăla din Austria...mi-a zis că ar avea ceva, de alea de care are miliţia de acolo", i-a răspuns prompt „Pişta". Procurorii au înregistrat zeci de convorbiri telefonice, din care reiese efortul de a face rost de o armă.

„Nu sunt beat frate, sunt disperat", se plângea „Fălcuţă" de neputinţa lui. Pentru reuşita planului, el a atras în „combinaţie" doi băcăuani - Dan Otobâcu şi Virgil Schirliu - care au fost puşi, timp de mai multe zile, să supravegheze cazinoul, căile de acces şi maşina care transporta valori. La 6 iunie 2010, prietenul ungur Pişta l-a anunţat că i-a găsi o armă cu amortizor.Otobâcu şi Schirliu au fost trimişi de urgenţă în localitatea Ullo, din Ungaria, pentru a cumpăra arma cu 1.800 de euro. Cum planul jafului era pus la punct, procurorii au decis să nu mai rişte şi să intervină, mai ales că cei trei români puteau folosi pistolul pentru a se apăra.

Otobâcu şi Schirliu au fost săltaţi la Timişoara, când se întorceau în ţară. În autoturismul lor s-au găsit un pistol Zoraki 925, calibrul 9 mm, 22 de cartuşe şi un amortizor artizanal. Simultan, în locuinţa din Bacău a lui Ştefan Blănaru procurorii au găsit un paşaport falsificat pe numele Adrian Dănilă - dar care avea aplicată fotografia lui „Fălcuţă", o cagulă şi mai multe perechi de mănuşi. Cei trei au fost arestaţi preventiv.

Discuţie telefonică a interlopului Ştefan Blănaru

19 iunie 2010, ora 16.18

Ştefan Blănaru: Bun tati! Zi-mi, ce, câţi bani să-i dau la el?
Domn: O mie opt sute!
Ş.B.: Bun tati, bun!
D.: Bun?
Ş.B.: Deci, deci, sâmbătă dimineaţă!
D.: Bine!
Ş.B.: El acolo...O să te mai sun eu şi zic cu aproximaţie ora!
D.: Bine tati, bine! Exact! Cel mai bine să vină şi tati, zona aeroport, te rog frumos! Bine?

2 iunie 2010, ora 15.49, convorbire telefonică, în limba română, între interlopul Ştefan Blănaru şi un cetăţean ungur (numit „domn" în interceptările telefonice -n.r.) despre posibilitatea achiziţionării din Austria a unui pistol cu amortizor.

D: E?
Ştefab Blănaru.: Ia zi, tată!
D.: Nu-mi răspunde nici mie, gunoiul ăla, mă!
Ş.B.: Mă tată, sunt supărat! Dacă mă duc la...Dacă trimit pe cineva la Viena?
D.: Ă?
Ş.B.: Rezolv?
D.: La Viena?
Ş.B.: Păi, unde mi-ai zis tu să mă duc în Austria! Mi-ai zis tu să mă duc în Austria!
D.: În Austria! Mi-a zis că are ceva, de alea care au miliţia de acolo, eu ştiu de care!?
Ş.B.: Păi, tu mi-ai zis să mă duc în Austria! Mă duc sau nu mă duc?
D.: Bă, tu eşti beat?
Ş.B.: Nu sunt beat frate sunt disperat!
D.: Nu te aud bine! Da' tu mă auzi bine? Ăla din Austria...
Ş.B.: Eu te aud, te aud bine, tare!
D.: Mi-a zis că ar avea ceva, de alea de care are miliţia de acolo!
Ş.B.: A, nu din ăla care nu se aude!
D.: De care are miliţia, mă!
Ş.B.: Da, păi ştiu tati ce-mi zici! Eu vreu ceva care nu se aude!
D.: Nu ştiu de care, de care nu se aude!
Ş.B.: Adică cu amortizor!
D.: Amor...Ştiu eu asta!
Ş.B.: Da, asta vreau!
D.: Eu nu ştiu.
Ş.B.: Trimit...Trimit unde vrei tu!
D.: Să-l îmtreb. Să-mi bag p... morţii lor!
Ş.B.: Să moară familia mea, dacă nu sunt supărat! Trimit unde-mi zici tu, tată! Şi după aia, eu îţi demonstrez că eu vin lângă tine! Adică, nu la Sinaia! Vin aşa, că...Ai înţeles?
D.: Hai! Sună-mă la noapte, la nouă jumate!

6 iunie 2010, ora 15.49, convorbire telefonică în limba română. Ştefan Blănaru discută cu un cetăţean ungur despre preţul unui pistol, şi modul în care urmează să fie introdus în România.

Ştefan Blănaru: Ai mai vorbit cu ăla?
Domn: Nu mă, nu! Nu răspunde la telefon.
Ş.B.: Nu mă! Cu ăla de la tine, de acolo! Care ziceai că vorbise atunci!
D.: Am vorbit!
Ş.B.: A?
D.: Am vorbit cu el.
Ş.B.: Da!
D.: Şi mâine după masă...
Ş.B.: Da!
D.: Mă duc să mă întâlnesc cu el, că are şi ăsta! Şi o zis că „Da, am!" Înţelegi? Şi mâine după masă, de aia te-am sunat! Că mâine după masă mă văd cu el şi-mi zice cât, cât...!
Ş.B.: Păi, nu mi-ai zis că vrea 1.8!
D.: Bă, nu cu ăla din Ungaria, mă!
Ş.B.: Nu, mă! Cu ăla de la tine!
D.: Da, mă! Da' acum mi-o zis c-o vorbit, mi-o zis atunci!
Ş.B.: Hai, bine!
D.: Înţelegi? Că vrea atâta! Na. Poate vrea 1.5000-1.800 de euro!
Ş.B.: Mamă, ce bine-ar fi!
D.: Da, păi...O zis că-mi spune, că la ăştia mai mereu se schimbă!
Ş.B.: Da.
D.: Eu vorbesc cu el mâine şi-ţi spun exact! Are cine să vină după el?
Ş.B.: Da, frate, da! Dacă trimit unu' dacă nu...Trimit unu' şi-l pune la aşa...Şi el, merge şi el în autobuz. Ştii?
D.: Bă! Îl trimiţi pe om, după el aici.
Ş.B.: Da!
D.: Înţelegi? Şi-l pun eu pe autocar, tot cu ăla!
Ş.B.: Da!
D.: Înţelegi?
Ş.B.: Da!

19 iunie 2010, ora 16:18, convorbire telefonică în limba română. Ştefan Blănaru discută cu un cetăţean ungur despre preţul pistolului, 1.800 de euro, şi stabilesc o întâlnire pentru tranzacţie.

Ştefan Blănaru: Ce faci, tati?
Domn: Aicia, în Budapesta!
Ş.B.: Auzi, tati?
D.: Da?
Ş.B.: Sâmbătă, dimineaţă e...trimit om acolo!
D.: Asta când? După o săptămână?
Ş.B.: Sâmbătă dimineaţă!
D.: Aha!
Ş.B.: Sută-mie!
D.: Şapte zile, după!
Ş.B.: Sută-mie!
D.: Bine! Şapte, or şapte zile, după! Nu?
Ş.B.: Cum?
D.: O săptămână, după! Nu? Astăzi la sâmbătă şi după şapte zile!
Ş.B.: După 7 dimineaţa, nu?
D.: Da, da, da, da! Ok! Eu aştept, nu-i problemă!
Ş.B.: Bun tati! Zi-mi, ce, cîţi bani să-i dau la el?
D.: O mie opt sute!
Ş.B.: Bun tati, bun!
D.: Bun?
Ş.B.: Deci, deci, sâmbătă dimineaţă!
D.: Bine!
Ş.B.: El acolo...O să te sun eu şi zic cu aproximaţie ora!
D.: Bine tati, bine! Exact! Cel mai bine să vină şi tati, zona aeroport, te rog frumos! Bine?
Ş.B.: Da, da!
D.: Da. Zona aeroport, te rog frumos! Bine!

Ş.B.: Bine tati, bine!