Târgu Mureş-Porkolab Francisc: Cândva, taximetriştii erau şoferi profesionişti
0
Face parte din categoria rară a taximetristului care comunică cu clientul, care respectă şi e respectat. N-a avut accidente grave şi nu i-a fost luat niciodată carnetul
Taximetrist de 20 de ani, Porkolab Francisc a început prin a fi, în 1990, unul dintre şoferii singurelor 22 de taxiuri din Târgu Mureş. Face parte din categoria vechii generaţii de taximetrişti, de clasă, niciodată înjurat de clienţi, ştiind cum să se comporte şi cum să replice.
„Având motocicletă de la 18 ani şi carnet de 35 de ani, n-am făcut vreodată accident din vina mea, fiind doar „julit” de câteva ori. Iar carnetul nu mi-a fost luat niciodată, doar de câteva săptămâni am intrat în radar din cauza unei cliente grăbite. În primul rând lucrezi cu oamenii, trebuie să ai grijă de viaţa lor. Apoi, e important să fii tu, ca taximetrist, curat, şi maşina ta să fie permanent spălată”, este convins Porkolab Francisc, care mereu a ţinut cont de avertismentul tatălui său, care îi spunea că un taximetrist are un picior în groapă şi unul la puşcărie.
Cândva, a fi taximetrist era o mândrie
De mic i-au plăcut maşinile, şi chiar dacă înainte de 1989 a lucrat ca şi chimist, la Combinatul Azomureş şi la Metalotehnica, tot de la volan a ieşit la pensie, de la firma „Cornişa”. „Eram deja şofer de 10 ani când, pentru a deveni taximetrist, am fost obligat ca în termen de trei săptămâni să dau examen de şofer profesionist, cu testare scrisă, apoi cu poliţist lângă mine pe traseu.
„Atunci era o singură firmă în Târgu Mureş, Taximur, la ora aceasta funcţionând şapte firme, cu aproape 100 de maşini. Pe vremea aceea a fi taximetrist era o mândrie, acum e un soi de distracţie, de ciubucărie pentru mulţi. Când te gândeşti că acum unii, după câteva luni de la obţinerea carnetului, ajung taximetrişti…”, constată şoferul.
Câştig mai slab cu 30%
Porkolab Francisc îşi aminteşte că în urmă cu două decenii câştigul era de 5-6 ori mai mare, iar în primii ani se putea trăi decent din taximetrie, chiar dacă erau câte trei şoferi pe o maşină, în cele trei schimburi.
„Atunci erai cunoscut în oraş de clienţii cu stare, iar noi, până prin 1996 nu ştiam ce înseamnă să staţionezi. Aveam clienţi permanenţi iar, de pildă, un anume doctor trebuia să te cunoască personal ca să îl poţi servi, şi nu avea oricine acces la taxi. Acum merge însă slab, au scăzut încasările cu cel puţin 30% faţă de anul trecut”, spune Porkolab Francisc, care nu mai lucrează noaptea din cauza beţivilor.
„Trebuie să te uiţi şi la om, eu îl citesc din prima cine şi cum este. La curse lungi cer mereu mai mult, să îl testez – dacă acceptă, reduc la tariful normal”, spune Porkolab Francisc.
Întrebări şi răspunsuri
Sunteţi un om credincios?
Da, foarte credincios, iar asta mereu m-a ajutat atât în viaţă cât şi în meserie
Cum v-aţi caracteriza?
Nu sunt nici un om foarte bun şi nici unul rău, cumva pe mijloc. Văd exemplul negativ al altora şi mă feresc să îi imit.
Cum se vede Târgu Mureşul interetnic din taxi?
Nu-mi place, însă tratez pe toţi la fel. Tânăr fiind, am avut mai multe fete românce decât unguroaice – chiar era să mă însor cu o româncă… Nu suport falsele tensiuni interetnice din oraş. Oricum, multe a avut de suferit Târgu Mureşul din cauza lui „martie 90”, şi încă o mai trage!
Ce îi place
Natura, tocmai de aceea şi-a construit o casă în comuna Sântana, limitrofă Târgu Mureşului, unde meştereşte de toate. Îi place să gătească, de la grătare şi mititei la papricaş de pui. Deseori intuieşte manevră ce vrea să facă un alt şofer aflat în trafic alături de el, anticipează deciziile acestora. Pentru el, maşina e ca o fiinţă cu care poate comunica.
Ce nu îi place
Detestă mincinoşii, pe cei care nu-şi respectă cuvântul dat şi care nu recunosc cele afirmate anterior. Şi-ar dori să îi placă pe politicieni, însă constată că niciunul nu spune adevărul.
Porkolab Francisc
Născut în 10 aprilie 1954, la Ocna Mureş
Studii, operator chimist, şofer profesionist
Căsătorit, doi copii
Se încarcă comentariile...
