Avem viaţa cea mai scurtă dintre europeni
0
Trăim mai puţin, avem toate bolile sărăciei şi pierdem banii din sănătate. Acestea sunt consecinţele unui sistem bolnav. Sistemul sanitar stă sub semnul improvizaţiei. Un studiu al Societăţii Academice Române arată că priorităţile în sănătate s-au schimbat odată cu guvernările.
Raportul „Sfârşitul medicamentelor?“
„Îţi trimit un pacient, ai puţin timp să-l vezi?”. „Nu merge telefonul spitalului, sun de pe mobilul meu”.
„N-am targă, se sprijină de brancardier”. Acestea sunt discuţii frecvente între medicii din spitalele româneşti, arată un studiu al Societăţii Academice Române (SAR), intitulat „Sfârşitul medicamentelor?”.
Sistemul de sănătate din România nu are la bază reguli clare de funcţionare, ci stă sub semnul improvizaţiei. Acest lucru duce la risipă de resurse financiare şi la o calitate scăzută a serviciilor medicale. Cercetarea arată că indicatorii de sănătate sunt dezastruoşi.
1 Speranţa de viaţă, cu 7 ani mai scăzută decât în UE
Un austriac trăieşte, în medie, 80,7 ani, iar un ceh 77 de ani. Prin comparaţie, un român poate spera să trăiască numai 73, 5 ani.
În condiţiile în care vârsta de pensionare va fi de 65 de ani, aceeaşi ca şi în celelalte ţări UE, puţini români vor ajunge să se bucure de pensie după o viaţă de muncă.
„Sunt mai mulţi factori care influenţează speranţa de viaţă scăzută de la noi din ţară. În primul rând este gradul de educaţie. Persoanele cu studii superioare au o speranţă de viaţă mult mai mare. În al doilea rând, românii nu sunt obişnuiţi să meargă din timp la doctor, au un stil de viaţă haotic, iar acest lucru influenţează speranţa de viaţă“, consideră Bogdan Voicu, cercetător la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii.
2 Ne macină Tuberculoza, hepatitele şi infecţiile cu paraziţi
România are de 10-15 ori mai mulţi bolnavi de tuberculoză, de 20 de ori mai mulţi infectaţi cu hepatită A şi de trei ori mai mulţi bolnavi de hepatită B decât celelalte ţări europene. „TBC-ul şi hepatita sunt boli ale sărăciei şi ale lipsei de educaţie sanitară. La noi în ţară nu sunt controale anuale şi nici campanii de prevenire. Mulţi români nu cunosc regulile elementare de igienă“, consideră prof. univ. dr. Emanoil Ceauşu, director medical la Clinica de boli infecţioase „Victor Babeş“ din Bucureşti.
Specialistul adaugă că „până când nu se vor face campanii serioase de educare a populaţiei, de informare, nu va scădea numărul bolnavilor. Un exemplu poate fi hepatita B, o boală cu transmitere sexuală. Câţi români folosesc metode de protecţie? Foarte puţini“. Chiar dacă suntem mai bolnavi decât ceilalţi europeni, medicamentele de ultimă generaţie ajung la noi cu o întârziere de doi ani şi jumătate. Preţul medicamentelor este de multe ori mai mare decât cel de pe piaţa europeană.
3 Risipa banilor publici
Unul din cazurile de irosire a banului public a fost programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, care a costat 300 de milioane de euro.
Programul a fost iniţiat în 2007 de către ministrul Eugen Nicolăescu. Cetăţenii au primit acasă scrisori prin care erau invitaţi să-şi facă vizita la medicul de familie şi un cupon pentru cinci analize de laborator. La sfârşitul programului mai puţin de 50% din cetăţeni s-au prezentat la medic. Datele nu au fost centralizate nici acum, programul fiind abandonat la schimbarea guvernului.
Fraude estimate la 70 de milioane de euro
Cercetarea arată că o altă metodă de risipire a banului public este sifonarea bugetului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) prin diverse fraude.
De pildă, medicii pot emite reţete compensate pe care le trimit direct farmaciştilor. Aceştia nu eliberează medicamentul, dar împart banii decontaţi pe produs cu medicul. Se estima că, în urmă cu doi ani, acest tip de fraude afecta 10% din bugetul CNAS, adică 70 de milioane de euro. Inexistenţa unor criterii clare de stabilire a priorităţilor pentru medicamentele finanţate de la buget a făcut ca 8% din pacienţi să beneficieze de 70% din resursele alocate.
Studiul arată că nu ştim nici măcar câte persoane sunt bolnave sau câţi pacienţi au fost trataţi în sistemul public, nici chiar în cazul procedurilor scumpe şi complicate cum ar fi transplanturile, unde numărul de cazuri este mic. Datele pleacă de la unităţile medicale către nivelul judeţean unde se pierd, astfel încât la nivel central incertitudinea e totală, deşi costurile centralizării ar fi minime.
Sănătate la preţ redus
În 2009, bugetul alocat sănătăţii a fost cel mai mic din ultimii nouă ani. În termeni reali, fondurile pentru sănătate au fost cu 30% mai mici ca anul trecut, din cauză că în 2009 s-au alocat doar 3,2% din PIB, iar PIB-ul va scădea cu 8,5%. Şi în 2010, bugetul prognozat pentru sănătate va fi de 3% din PIB.
Sănătatea în cifre
- Speranţă de viaţă cu 7 ani mai scăzută decât în ţările din Uniunea Europeană (UE).
- De 10-15 ori mai mulţi bolnavi de TBC decât în UE.
- De 20 de ori mai mulţi bolnavi de hepatita A decât în UE.
- De trei ori mai mulţi bolnavi de hepatita B decât în UE.
- Cel mai mic consum de medicamente din Europa cu excepţia Bulgariei (100 de euro faţă de 430 de euro în UE şi 85 de euro în Bulgaria).
- Medicamentele noi ajung cu minimum 2,5 ani întârziere faţă de UE.
- Cheltuim prea mult în spitale (45% din resurse).
- 8% din pacienţi consumă 70% din resurse.
- Sănătatea are în 2009 cel mai mic buget din ultimii ani, cu 30% mai mic decât anul trecut, de la 4,2% în 2008 la numai 3,2% anul acesta.
- 4% din medici emigrează anual din lipsa unor oportunităţi de câştig decent.
- 30.000 de boli se cunosc în prezent, din care 75% nu au tratament.
- 90% din medicamentele de azi de pe piaţă au fost descoperite în ultimii 20 de ani.
- 10% din consumul de resurse publice reprezintă cheltuiala cu medicamente compensate.
- 60% din repondenţii anchetei Băncii Mondiale au recunoscut că au făcut plăţi informale în 2008.
- 50% din populaţia ţării locuieşte în rural, unde se găsesc doar 20% din medici şi 30% din farmacii.
Părerea Expertului
Fond de sănătate prost gestionat
La noi în ţară sunt necesare multe schimbări pentru a asigura accesul la servicii medicale de calitate, la medicamente şi la tratamente noi. Multe sunt minusurile în sectorul de sănătate. Probabil cea mai mare problemă o reprezintă lipsa unor criterii clare de stabilire a priorităţilor pentru cheltuirea resurselor de la buget pentru sănătate.
Un alt minus sunt programele de sănătate nefinalizate. Un exemplu poate fi programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, care a consumat foarte multe resurse, dar nu ne-a oferit nicio informaţie. Datele nu au fost centralizate la nivel naţional şi astfel nu avem niciun rezultat.
O altă problemă o reprezintă medicina primară. Un procent de 50% din populaţie trăieşte la ţară. Cu toate acestea doar 30% din farmacii au sedii în mediul rural şi doar 20% din medicii de familie au cabinete la ţară. În aceste condiţii, pacientul este trimis la spital pentru boli simple care ar putea fi rezolvate la cabinet. Şi plăţile informale din spitale sunt un alt minus. Resursele sunt limitate, iar cererea este mult mai mare. În aceste condiţii există o concurenţă între pacienţi, a spus Ana Otilia Nuţu, expert Societatea Academică Română.
Se încarcă comentariile...
