Turism ecologic în Alpii Elveţiei

Pentru turistul român care a ales pentru prima dată să urce într-o staţiune din Alpi, sunt câteva lucruri care surprind de la început. Vârfurile pătate cu zăpadă chiar şi în

Pentru turistul român care a ales pentru prima dată să urce într-o staţiune din Alpi, sunt câteva lucruri care surprind de la început.

Vârfurile pătate cu zăpadă chiar şi în mijlocul verii, gheţarii, lacurile alpine, văcuţele şi casele la altitudine se găsesc şi în ţara noastră, numai că în România nimeni nu îţi spune că ar trebui să-ţi laşi maşina într-o parcare la poalele muntelui.

Singurele mijloace de transport permise atât pentru turişti, cât şi pentru localnici sunt cele care nu folosesc combustibili tradiţionali.

Astfel, indicatoarele amplasate din 25 în 25 de metri invită la o plimbare cu bicicleta sau pe jos.

Traseele montane bine marcate străbat înălţimile Alpilor până la 3.000 de metri.

Elveţienii reuşesc să îmbine, în mod echitabil, dimensiunea comercială a turismului cu respectul pentru natură, ridicând grija pentru mediul înconjurător la rang de datorie

Aerul curat din Alpii elveţieni are o reţetă la fel de precisă ca ceasurile bancherilor. Absenţa motoarelor poluante este unul din secretele formulei.

Pentru turistul român care a ales pentru prima dată să urce într-o staţiune din Alpi, sunt câteva lucruri care surprind de la început.

Vârfurile pătate cu zăpadă chiar şi în mijlocul verii, gheţarii, lacurile alpine, văcuţele şi casele la altitudine se găsesc şi în ţara noastră, numai că în

România nimeni nu îţi spune că ar trebui să îţi laşi maşina într-o parcare la poalele muntelui.

Transport sută la sută "verde"

Din gara Linthal poţi ajunge în staţiunea Braunwald, din cantonul Glarus, doar cu trenul cu cremalieră.

În timp ce încerci să te dumireşti ce e cu acest mijloc de transport, un vagon roşu, asemănător cu un tramvai, ia muntele în piept, pe o şină de cale ferată, cu o viteză imposibilă.

Un alt vagon albastru trece în viteză pe la jumătatea drumului, în sens opus. Până încearcă cineva să-ţi explice cum funcţionează simultan pe cablu şi roată cu cremalieră, eşti sus.

La ieşirea din gara staţiunii, altă surpriză: dubiţe mici, pe post de taxiuri.

Motoarele silenţioase trădează imediat sursa de energie pe care o folosesc: sunt electrice.

Observi apoi şi indicatoarele care anunţă interdicţia circulaţiei vehiculelor cu combustibili convenţionali.

Trasee bine marcate

Aleile în pantă, cu rigole transversale pentru scurgerea apei, sunt suficient de largi pentru circulaţia dubiţelor. Din 25 în 25 de metri, panouri bogate indică cu precizie distanţele până la cele mai importante hoteluri şi localităţi apropiate. Apare peste tot şi indicatorul de pistă pentru biciclete.

De aici, de la 1.200 de metri altitudine pornesc încă trei trasee de teleferic şi telecabină, până la cota 2.700.

De asemenea, iarna de aici pornesc şi teleschiurile. Amatorii de plimbări au la dispoziţie trasee bine semnalizate care-ţi permit să urci pe jos până la 3.000 de metri altitudine.

Traseele sunt toate imprimate pe pliante şi broşuri disponibile la toate hotelurile, cabanele, în gara trenului cu cremalieră, la poştă, în magazine şi în restaurante.

Căsuţe de basm

Traseele includ porţiuni de pădure, cu păşunile alpine. Absolut toate parcelele, pădure sau fâneţe, sunt închise cu sârmă electrică, cu amperaje mici.

Suficient cât să deranjeze văcuţele, forţate să se oprească pe anumite parcele cu iarbă.

O altă surpriză pentru turistul venit prima dată ar putea fi traseele care includ cabane mici de lemn, în care te poţi adăposti de ploaie, cu paturi, masă şi jurnal de impresii.

La intrarea în căsuţe, vezi portrete şi statui din lemn, cu personaje din basmele cu pitici.

În faţa locuinţei de basm te întâmpină unul din numeroasele locuri pentru focurile de familie (Schweizer Familien Feuer).

Aici elveţienii îşi pregătesc preparatele din carne, ceea ce echivalează cu tradiţionalul "grătar" de la noi.

Lemnele sunt stivuite frumos, tot timpul în exces. La fiecare pas, natura - aerul, apa, pământul, animalele, lemnul - transmite turiştilor o permanentă senzaţie de prospeţime.

3.000 de metri

- este altitudinea până la care ajung traseele turistice marcate

Lactate proaspete şi naturale

După ce hotelurile luxoase din preajma gării rămân în urmă, drumul duce către locuinţele oamenilor de la munte. Toate sunt tapetate cu gheranii roşii, aşa încât le deosebeşti cu greu de cabanele de închiriat.

Latura vizuală e completată de zgomotul pe care îl fac talăngile văcuţelor care pasc pe pajiştile muntelui. La mică distanţă de parcelele unde pasc văcuţele unii localnici au amenajat restaurante, aşa încât turiştii care se opresc la terase pot savura o bere pe "acordurile" corului talăngilor.

Subvenţii pentru fermieri

Unul din traseele care străbat muntele trece prin curtea unei ferme. Copiii fermierilor aşteaptă politicoşi trecerea turiştilor, pentru a închide apoi calea animalelor cu un cablu. Pe geamurile fermei impozante sunt preţurile la Alpkasse, brânza de munte.

Puţin mai departe, drumurile înguste "de ţară" sunt străbătute de dubiţe cu motoare pe curent, folosite, de această dată, nu de turişti, ci de localnici. Unele dintre ele transportă deşeurile colectate separat, iar altele preiau producţia de lapte de la ferme, transportat în recipienţi speciali de aluminiu.

O parte din cantitatea de lapte de la ferme ajunge la un magazin al cooperaţiei locale, fiind îmbuteliat pe loc şi introdus în reţeaua de comercializare. Activitatea fermierilor este susţinută prin subvenţii consistente, astfel încât aceştia să nu fie nevoiţi să renunţe la viaţa de pe munte.

Garanţiile ecologice din Alpi

Primul indiciu al respectării principiilor ecologice îl constituie panourile care interzic accesul în staţiuni cu orice fel de motoare care utilizează combustibili tradiţionali.

Transportul se face cu bicicleta, cu trăsura, cu motoare electrice, cu telefericul şi telecabina sau pe jos.

Fiecare punct turistic dispune de sisteme de colectare selectivă a deşeurilor.

Chiar dacă sunt situate la peste 2.000 de metri altitudine, staţiunile sunt conectate la un sistem public de canalizare.

Baie în lac glaciar la 2.000 de metri

O excursie pe munte în Elveţia trebuie pregătită cu grijă, având în vedere faptul că vremea este extrem de schimbătoare.

La plecarea în drumeţii, turiştii sunt sfătuiţi să-şi ia haine pentru vreme ploioasă, chiar dacă cerul este senin, iar soarele străluceşte.

Drumul trece prin Terasa Soarelui (Sonnen Terasse), după care se îndreaptă printre parcele împrejmuite de iarbă şi flori de munte înspre partea opusă a versantului, coborând printr-un defileu.

După culme, apare maiestuos un lac, care se alimentează direct din gheţari, prin intermediul unor cascade. Apa lacului este populată de peşti care se strâng agitaţi de hrana cu care îi momesc turiştii.

Ploaie cu gheaţă

Deşi se află la peste 2.000 de metri altitudine, temperatura apei este acceptabilă chiar şi pentru o baie în lac.
Buna dispoziţie a celor care optează pentru o astfel de distracţie este întreruptă însă de norii care se strâng cu repeziciune.

În numai câteva minute ploaia şi bucăţile de gheaţă care încep să cadă îi obligă pe drumeţi să se refugieze în pădurea de brazi. La scurt timp însă cerul se înseninează şi potecile muntelui sunt animate din nou de turişti care se plimbă pe jos sau cu bicicletele.

Viaţă activă la altitudine

După ce hotelurile luxoase din apropierea gării rămân în urmă, drumul urcă înspre cabane de închiriat şi restaurante pe cât de simplu pe atât de elegant amenajate. Printre ele, îşi fac loc armonios casele oamenilor de la munte. În jurul lor, zgomotul făcut de talăngile de la gâtul văcuţelor îţi spune că majoritatea localnicilor sunt fermieri. Activitatea acestora este sprijinită prin subvenţiile acordate de stat.

Ghizi turistici "tăcuţi"

Pe lângă văcuţele devenite un simbol pentru Elveţia, în Alpi găseşti turme întregi de capre, care îndeplinesc prietenoase rolul de "ghizi" pentru turiştii ajunşi până aici. Deloc speriate, căpriţele te însoţesc, indicându-ţi parcă traseul, până la punctele turistice amenajate la altitudine şi îţi rămân alături, la umbra teraselor din inima munţilor, în timp ce savurezi o halbă de bere.

Flori la fiecare pas

Frumuseţea peisajelor este completată de florile care-ţi zâmbesc la tot pasul. Elveţienii confirmă o dată în plus adevăratul cult al florilor pe care îl au locuitorii din Europa Occidentală. Nu numai că fiecare casă are flori în curte şi la toate ferestrele, dar gheraniile viu colorate plantate pe marginea străzilor conferă un aer deopotrivă elegant şi frumos până şi peisajului urban.

Furtună de vară

Cerul senin şi soarele strălucind pot fi înşelătoare pentru turiştii care pleacă într-o drumeţie prin Alpi. Vremea este extrem de schimbătoare şi, în orice moment, te poţi aştepta să apară nori grei care aduc furtuna de munte.

Există însă avantajul de a fi permanent informat prin intermediul televiziunilor locale care transmit periodic datele meteo din principalele staţiuni.