Scufundarea Guvernului Tariceanu

Din tot haosul de declaratii aruncate pe piata de la declansarea crizei politice, hotararea premierului Calin Popescu Tariceanu de a nu renunta la demisie dupa ce a vazut rezultatul votului din

Din tot haosul de declaratii aruncate pe piata de la declansarea crizei politice, hotararea premierului Calin Popescu Tariceanu de a nu renunta la demisie dupa ce a vazut rezultatul votului din Parlament este singura cu cap pe care o mai avea la indemana. Liderul liberal ajunsese de mult intr-o situatie-limita asupra careia nu a avut niciodata controlul. Primul-ministru a incercat cu disperare sa-si salveze onoarea in ultima clipa, dar imaginea sa nu o mai poate salva nimeni. Motivele oficiale ale demisiei nu au nimic de a face cu adevaratele cauze pentru care Calin Popescu Tariceanu este nevoit sa plece din fruntea guvernului. Parlamentul nu putea sa ia alta decizie decat sa respecte hotararea Curtii Constitutionale. Liderii democrati si liberali care s-au intrecut sa atace Curtea Constitutionala, avansand cele mai aberante idei, de la referendum pentru modificarea legii fundamentale la scurtarea mandatului sau revocarea judecatorilor, uita ca, acum doi ani, au sustinut cu fervoare eliminarea posibilitatii ca Parlamentul sa infranga decizia Curtii chiar si cu o majoritate de doua treimi. Emil Boc, pe vremea cand se afla in Opozitie si sustinea principiile separatiei puterilor in stat pentru a opri abuzurile puterii pesediste, a votat de doua ori, prima data in Comisie si a doua oara in Parlament, pentru inviolabilitatea hotararilor Curtii Constitutionale. Venirea la putere se vede ca a daunat in mod grav principiilor domnului Boc si ale celorlalti corifei ai democratiei, de la Gheorghe Flutur la Monica Macovei, care, in calitate de membri ai guvernului, nu aveau dreptul sa comenteze deciziile Curtii Constitutionale. Demisia premierului Tariceanu nu ii exonereaza sa-si prezinte propria demisie, chiar mai repede decat o va face primul-ministru. Nu ar repara imensele gafe pe care le-au facut, dar macar ar sterge din impresia ca in Romania s-a derulat un scenariu care ar fi urmarit abolirea unor prevederi constitutionale cu urmari greu de calculat. In varianta mai putin ingrijoratoare ca scenariul nu a vizat decat scoaterea lui Calin Popescu Tariceanu de la sefia guvernului, succesul este deplin. Tariceanu plateste pentru imensele lui greseli, pentru ca s-a lasat manipulat, pentru ca este ezitant, pentru naivitate in relatia cu Traian Basescu. Dar adevarata cauza a caderii guvernului este pierderea sprijinului politic. Lipsa de vana a primului-ministru i-a exasperat si pe sustinatorii sai din partid. Cu Tariceanu si in fruntea partidului, si in fruntea guvernului, PNL a constatat nu numai ca nu castiga in plan politic, dar pierde pe zi ce trece pozitii importante. Din interior, aripa Stoica si-a reluat ofensiva si mai agresiv, iar din exterior, PD, cu sustinerea lui Traian Basescu, a devenit un partener dominant. Deja ponoasele guvernarii le trageau numai liberalii, in timp ce democratii isi cereau neprihaniti tot mai multe locuri pe listele viitoarelor alegeri. Iar rezultatele concrete ale guvernarii sunt departe de promisiuni si de asteptarile populatiei. Obsesia presedintelui Basescu si a servililor sai oameni din Coalitie pentru anticipate a dat lovitura de gratie premierului, care inca mai rezista in ideea de a nu chema populatia la vot. Primul-ministru s-a aruncat cu capul inainte intr-o criza falsa care nu putea decat sa-i aduca o demisie cat se poate de reala. Din pacate pentru Traian Basescu si yesman-ii sai, primul pas spre anticipate pe care l-au obtinut, debarcarea guvernului, vine intr-un context total nefavorabil. Circul politic nu poate decat sa dezamageasca electoratul Aliantei, in loc sa-l mobilizeze. Tema integrarii aproape compromise, a preturilor, a scumpirilor la intretinere, senzatia ca noua putere are cu totul alte preocupari decat cetatenii nu sunt de natura sa creeze entuziasm pentru alegeri anticipate. Mai mult decat atat, trei sferturi din judetele tarii sunt prada inundatiilor. S-a depasit de mult stadiul declaratiilor de genul: "Ce vreti, hotel de 5 stele?" Romania se confrunta cu o situatie de o gravitate care intrece cele mai mari inundatii de pana acum. A-i cere votul unui om cu casa daramata, cu copiii in brate asteptand ajutoarele de la autoritati nu e o numai o dovada de cinism, ci si de prostie pura. Unde sa voteze omul, in scoala pe care au luat-o apele? O asemenea situatie nu poate sa nu fie speculata la sange de PSD si PRM. Opozitia nu are decat sa dea drumul la cele mai populiste discursuri, sa acuze risipirea banilor pe alegeri inutile ori sa planga pe umerii sinistratilor pentru care oricum nu face nimic. Ion Iliescu a iesit din transee si s-a alaturat lui Mircea Geoana si Adrian Nastase, aratand cat de bine lucreaza vechii tovarasi atunci cand le sticleste in ochi ocazia de a reveni la putere. O data Guvernul Tariceanu daramat, Traian Basescu trebuie sa decida ce va urma dupa consultarile cu partidele parlamentare. Presedintele ar putea sa sprijine un nou guvern al actualei coalitii. UDMR si Conservatorii sunt primii sa sustina o astfel de solutie. Cuvantul presedintelui ar fi ordin pentru PD, iar liberalii nu ar avea de ales. Daca presedintele apasa pana la fund pe ideea anticipatelor, lucrurile se vor complica intr-un hal fara de hal. E nevoie sa se gaseasca doi premieri de sacrificiu, ceea ce ar fi destul de greu din moment ce Tariceanu nu mai poate fi folosit. Conservatorii lui Voiculescu sunt decisi sa constituie oricare alta majoritate decat sa merga la urne, iar UDMR nu e departe de aceeasi viziune. O criza politica hidoasa intr-o Romanie luata de puhoaie e tabloul ultim al responsabilitatii clasei politice. Mai trebuie doar sa vedem, cand se vor retrage apele, o ceata de zevzeci in namol pana la brau desfacand sticle de sampanie nu pentru ca am scapat, ci pentru ca au castigat alegerile.