Rusia tânjeşte după gloria trecutului

recunoştea cu un an în urmă că prăbuşirea Uniunii Sovietice a fost "cea mai importantă catastrofă a secolului", iar pentru poporul rus "a devenit o adevărată dramă". Câştiguri şi

recunoştea cu un an în urmă că prăbuşirea Uniunii Sovietice a fost "cea mai importantă catastrofă a secolului", iar pentru poporul rus "a devenit o adevărată dramă".
Câştiguri şi pierderi
În opinia multor analişti, Rusia a avut mai mult de câştigat de pe urma destrămării URSS. Aceasta i-a permis să se elibereze de obligaţia de a subvenţiona bugetele celorlalte republici, să lanseze o serie de reforme radicale, adaptându-se mai rapid regulilor economiei de piaţă. Exportul de resurse energetice i-a permis să achite înainte de vreme datoria externă a fostei Uniuni Sovietice şi propria datorie, dar dependenţa de aceste exporturi o face vulnerabilă la variaţiile de preţuri pe piaţa internaţională. Iar decalajul faţă de Occident continuă să se facă simţit. Aplicarea "dictaturii legii" şi construirea "verticalei puterii", sloganurile preferate ale preşedintelui Putin, n-au dat rezultatele scontate. Mai mult, sunt interpretate ca semne ale instaurării unui regim autoritar. În nordul Caucazului, situaţia este departe de a fi normalizată complet, criminalitatea este în creştere, iar extremismul, într-un stat cu peste 150 de etnii, a devenit un subiect de preocupare maximă.
Arma energetică şi resuscitarea "pactului de la Varşovia"
Chiar dacă şi-a păstrat atributele unei mari puteri (stat nuclear, membru permanent al Consiliului de Securitate, membru al G8), Rusia nu mai are nici influenţa, nici autoritatea fostei Uniuni Sovietice. Dispariţia bipolarismului şi afirmarea unui singur actor pe arena internaţională nu sunt de natură s-o mulţumească. Extinderea NATO până la frontierele sale a fost considerată de Rusia, mai ales de militari, un afront direct. Nici evoluţia CSI, organizaţie cu structuri greoaie şi ineficientă, care nu a reuşit să se impună pe arena internaţională, nu mulţumeşte Rusia. În contrapondere, şi pentru a distrage atenţia ruşilor de la nemulţumirile cotidiene, actualii guvernanţi au hotărât să joace cartea recăpătării statutului de mare putere. La ultima întâlnire OSCE, Rusia a adoptat atitudinea intratabilă de pe vremea URSS-ului şi a Războiului Rece, arătând clar că nu mai este dispusă să lase Statele Unite şi Europa să intervină în "parohia" sa (fostele republici sovietice, cu excepţia balticelor). Cu doar câteva zile înainte, ministrul apărării Serghei Ivanov ameninţase cu crearea unui bloc militar, de tipul defunctului Pact de la Varşovia, ca răspuns la extinderea NATO. Moscova nu a menajat nici România, declaraţiile preşedintelui Băsescu oferindu-i prilejul să atace cu duritate politica Bucureştiului în zona Mării Negre. Considerate "neprietenoase", observaţiile preşedintelui României despre monopolul energetic şi conflictele îngheţate au fost tratate pe un ton ameninţător. Cei mai mulţi analişti ai regiunii desluşesc în aceste evoluţii o revenire a Războiului Rece.