Românii nu mai acceptă salarii de lumea a treia

Valul de proteste sindicale din ultima perioadă desfiinţează mitul mâinii de lucru româneşti ieftine Muncitorii de la Dacia vor salarii măcar comparabile cu cele ale colegilor francezi

Valul de proteste sindicale din ultima perioadă desfiinţează mitul mâinii de lucru româneşti ieftine

Muncitorii de la Dacia vor salarii măcar comparabile cu cele ale colegilor francezi de la Renault. Ceferiştii blochează trenurile în gări pentru o majorare de câţiva zeci de lei. Sindicaliştii spun că nu mai putem rămâne cu veniturile în urma Europei. Statistica arată că locurile de muncă din domeniile care au atras investitorii străini cu preţul mic al mâinii de lucru au acum cel mai mare grad de neocupare.

Cele mai mici salarii se dau în diversele sectoare din administraţia publică şi în industria prelucrătoare sau în domeniul construcţiilor. Tot aici sunt şi cele mai multe locuri de muncă neocupate (desigur, din cauza ofertei salariale slabe), dar şi cele mai intense revendicări sindicale.

Statisticile oficiale arată că în industriile prelucrătoare - între care le putem enumera pe cele de textile-încălţăminte, mijloace de transport sau siderurgie - şi în administraţia publică, dar şi în construcţii, salariile nete sunt mai mici decât media naţională, de 1.200 de lei (la nivelul lunii ianuarie 2008). Câteva exemple: în prelucrarea lemnului se câştigă 635 de lei net lunar (minimul pe ţară), în textile-pielărie - sub 750 de lei, în construcţii - 923 de lei, iar funcţionarii publici "de rând" au, în medie, 810 lei net.

Jale în administraţia publică

Pe de altă parte, cele mai multe locuri de muncă vacante, oferite de angajatori, dar rămase neocupate, se regăsesc tot în administraţia publică (mai ales în vămi, circumscripţii financiare şi serviciile descentralizate), asistenţa socială şi în industria prelucrătoare.

Poate că nu e neapărată nevoie de statistici pentru a ajunge la concluzia că acolo unde salariile sunt mici rămân şi cele mai multe locuri de muncă neocupate - important este că în aceste sectoare se resimte cel mai acut nevoia de creştere a veniturilor. Implicit, frecvenţa grevelor e mai mare, iar intensitatea protestelor atinge cote paroxistice.

"Nu mai putem rămâne cu veniturile în urma Europei"

"Nici dacă s-ar dubla salariile în România nu am ajunge Polonia din urmă la acest capitol", a declarat, pentru "Adevărul", Liviu Voinea, director executiv al Grupului de Economie Aplicată. El a remarcat că "nu mai putem rămâne atât de mult în urma pieţei unice din punctul de vedere al salariilor; nu este normal să ai diferenţe aşa de mari între salariile de la noi (şi Bulgaria) şi cele din restul Uniunii Europene".

Liviu Voinea este de părere că ar trebui să existe o creştere a salariilor care "să acopere cel puţin deprecierea leului din ultimele şase luni, adică aproximativ 20%". Iar costurile cu forţa de muncă ale angajatorilor "nu ar creşte, astfel, insuportabil de mult - mai ales în cazul companiilor multinaţionale prezente în România", conchide analistul financiar.

"Salariile angajaţilor trebuie corelate cu profitul companiei"

Preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România (CSDR), Iacob Baciu, consideră, spre exemplu că protestul angajaţilor Uzinei Dacia din Piteşti este pe deplin îndreptăţit. "Salariile sunt nejustificat de mici, raportat la profitul companiei şi la faptul că peste 70% din marfa produsă este exportată.

Din toată această afacere, singurii care au de pierdut sunt salariaţii, nevoiţi să muncească pe un salariu de 700 de lei pe lună. Dacă ar lucra în străinătate, ei ar câştiga cel puţin 3.000 de euro pe lună. La noi, un muncitor calificat câştigă la fel ca unul necalificat", ne-a declarat Iacob Baciu. Potrivit acestuia, România se află pe penultimul loc în UE în ceea ce priveşte valoarea salariului minim pe economie - 500 de lei.

Alfred Bulai: "E greu să fii eficient cu roaba sau lopăţica"

Sociologul Alfred Bulai spune că mitul forţei de muncă româneşti ieftine "s-a pierdut". "În România, există o oarecare legătură între politică şi mişcările sindicale. Greva de la Dacia nu are prea multe conotaţii politice, pentru că firma e privată, e un conflict între firmă şi angajaţi, ceea ce se întâmplă oriunde în lume, inclusiv în Europa.

Există o ciclicitate a mişcărilor sociale. În momentul în care se lansează o întreagă serie de acţiuni sindicale, apare un interes mai mare al oamenilor din alte zone de a se solidariza", arată Bulai. "Mitul muncitorului român ieftin s-a pierdut deja în mare măsură", explică sociologul.

"Salariile mici de acum câţiva ani, insignifiante, au crescut foarte mult. Sigur că încă nu suntem la un nivel cu alte ţări occidentale, dar nici compatibilitatea muncii nu este la acelaşi nivel. E greu să fii foarte eficient când lucrezi cu roaba sau cu lopăţica", mai spune Alfred Bulai. (Andra Mardare)

S-a deschis sezonul grevelor

Salariaţii de la Uzina Dacia au continuat, ieri, greva generală. Întâlnirea dintre reprezentanţii administraţiei Uzinei Dacia Renault din Piteşti şi cei ai sindicatului a durat mai puţin de două ore. Cele două părţi aşteaptă verdictul instanţei, care trebuie să decidă dacă greva este sau nu ilegală.

Sindicatul Solidaritatea de pe platforma siderurgică Arcelor Mittal Galaţi a anunţat că va declanşa greva generală dacă patronatul nu va da curs revendicărilor şi, în acelaşi timp, dacă se vor strânge minimum 10.000 de semnături de susţinere.

Ministerul Transporturilor a reuşit in extremis să evite declanşarea conflictului de muncă de către sindicatele feroviare. Ceferiştii au renunţat la protestele din Capitală, acceptând majorarea eşalonată a salariilor. (Sorin Ghica)