Reşiţa: Iustina Prisăcaru crede că cineva, acolo sus, o iubeşte

Iustina, reşiţeancă prin adopţie, este un regizor talentat care pune pe seama divinităţi toţi paşi săi reuşiţi din viaţă şi toate momentele deosebite.

Iustina spune că meseria a ajutat-o să ştie să râdă chiar şi atunci când sufletul îi este trist. Are o fire deschisă şi îi place să glumească. Consideră că tot ceea ce face este rezultatul credinţei pe care o poartă în suflet.
Atribuie toate reuşitele divinităţii. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut la Piata Neamţ şi la Suceava, iar de aici are cele mai frumoase amintiri care i- au rămas gravate în suflet. De mică a fost îndrăgostită de cărţi. În primii ani i-a citit mama toate poveştile, dar la vârsta de nouă ani a fost obligată să facă singură acest lucru.
 
A citit prima carte de nevoie
„Într-o dimineaţă m-am trezit şi am mers spre bucătărie. Mama era ocupată. Nu-mi venea să cred că mi se întâmplă asta. Am întrebat-o dacă îmi citeşte şi m-a explicat că este ocupată şi că am două posibilităţi: ori o ajut la curăţenie, ori citesc singură. Am plecat în cameră supărată şi aşa am început să citesc”, şi-a amintit Iustina.  Şi-a dorit să devină actor, însă viaţa i-a oferit alte surprize. „Când am absolvit liceul am fost nevoită să mă angajez. Am urmat
cursuri de recepţioner şi am lucrat într-un hotel foarte mulţi ani. În momentul în care s-a angajat şi unul dintre fraţii mei, am plecat spre Bucureşti. Aici am lucrat trei ani ca muncitor necalificat. Am dat trei ani la rând la facultate, dar nu am reuşit să intru la Teatru”, şi-a amintit regizoarea. Evenimentele din 1989 au luat-o pe nepregătite. Iustina plecase să vadă un film la cinematograf, iar când a ieşit din metrou în Piaţa Romană a avut o mare surpriză.

Decembrie 1989
„Am văzut demonstranţii, iar un om mi-a spus că este Revoluţie. M-am alăturat mulţimii. A fost emoţionant. Încercam să ne reamintim versurile din Deşteaptă-te Române. Dar ne aminteam numai prima strofă. Nimeni nu ştia mai mult. La un moment dat au intrat peste noi. Am fost lovită şi eu cu bastoanele.Cred că ăsta a fost norocul meu. Din cauza loviturilor şi a durerii am fugit”, a povestit femeia.
În vara lui 1990 a vrut să se întoarcă acasă, în Moldova, dar nu a fost lăsată de mama sa care i-a impus să mai încerce la facultate. Iustina nu credea că va reuşi, dar a intrat la Academia de Teatru şi Film. A muncit şi în timpul facultăţii, dar din cauza epuizării a fost obligată să renunţe la job şi să se întreţină doar din bursă. Licenţa a susţinut-o la Reşiţa.
„După licenţă am lucrat doar ocazional. Sunt aici de câţiva ani şi-mi place să lucrez cu echipa de actori. Sunt talentaţi”, a mai spus Iustina.

Întrebări şi răspunsuri

Cum este munca de regizor?
Ideea spectacolului, luminile, sunetul, comportamentul actorilor mă preocupă. Lucrăm împreună pentru a face ceva frumos, ceva care să încânte publicul. Oamenii vin la teatru ca să se elibereze. Să se purifice. Acesta era rolul teatrului şi în trecut, la greci.

Vă place să jucaţi? 
Nu mi se pare greu să mă transpun în pielea personajului. Este foarte interesant pe scenă. Totul depinde de comunicarea dintre actori.

Ce planuri aveţi?
Un spectacol de păpuşi în care să transpun tradiţiile. Am să merg pe ideea regăsirii rădăcinilor românilor, rădăcini care s-au pierdut şi uitat.

ce-i place
„Îmi plac oamenii sinceri. Îmi place să citesc. Îmi plac provocările. Am studiat profil uman, dar acum mă provoc cu exerciţii de matematică, recuperez matematica. Vreau să-mi demonstrez că pot”, a spus regizoarea.

ce nu-i place
„Faptul că ne-am uitat originile şi că nu mai ştim de unde am plecat. Faptul că se face o campanie de denigrare a românilor”, a declarat Iustina.

Profil
Născută - 24.10.1956, Bacău
Educaţie - Liceul „ Petru Rareş” Piatra Neamţ din Suceava  Academia de Teatru şi Film Bucureşti
Experienţă - Regizor al Teatrului „G. A. Pectulescu” Reşiţa
Familie - necăsătorită