Povestea legii care încurajează statul degeaba

Politicienii au legiferat indemnizaţii pe viaţă pentru revoluţionari sub motivaţia halucinantă că aceştia „nu s-au putut adapta în tranziţie“. Revoluţionarii ne costă peste o sută de milioane de euro anual. 2 miliarde de euro de la buget a înghiţit până acum, în 21 de ani, „gaura neagră“ a revoluţionarilor.

Începând cu 18 decembrie 1990, data la care a fost promulgată Legea 42 (prima lege a recunoştinţei faţă de participanţii la Revoluţie), beneficiile acordate revoluţionarilor au crescut de la o campanie electorală la alta, ajungând în prezent să sugrume bugetul de stat cu peste 100 de milioane de euro pe an. La început aveau drepturi doar răniţii şi urmaşii celor decedaţi în Revoluţie, pentru ca din 1992 să fie băgaţi în lege şi aşa-numiţii „luptători remarcaţi pentru fapte deosebite", fabricaţi pe bandă rulantă după noi şi noi amendamente. După 2000, când regimul Iliescu a revenit la putere, revoluţionarii au început să-şi facă noi calcule şi au ajuns la concluzia că statul le oferă prea puţin.

Lista revoluţionarilor, publicată în Monitorul Oficial

În 2002, conducerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) a fost preluată de PSD-istul Emil Cutean, un favorit al lui Ion Iliescu. Acesta şi-a început mandatul afirmând că printre revoluţionari sunt mult prea mulţi impostori şi că va face curăţenie cu orice preţ, iar pentru asta este nevoie de o nouă lege a recunoştinţei. „Eu i-am spus lui Iliescu că preiau postul de secretar de stat cu condiţia de a face curăţenie şi mi-a zis că am toată susţinerea din partea lui indiferent ce presiuni vor fi. Am zis aşa: susţinem o nouă lege şi luăm la mână toate dosarele şi vedem în baza căror documente şi-au luat certificatele. Astfel eliminăm impostorii", încearcă să explice Emil Cutean.

Sub aceste auspicii a apărut proiectul Legii 341, propus în Parlament de senatorul PSD Sergiu Nicolescu. Legea a trecut ca vântul şi ca gândul prin Parlament: într-o singură zi a fost votată de Camera Deputaţilor, s-a întocmit un raport de mediere care a fost respins, spre seară, de Senat, iar a doua zi parlamentarii au adoptat textele rămase în divergenţă între cele două camere. Astfel a apărut, la 12 iulie 2004, cu câteva luni înainte de o nouă campanie electorală Legea 341 - a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române.

„Nu s-au putut adapta"

Legea 341 a impus o preschimbare a certificatelor de revoluţionar, pe baza unor noi dosare depuse la SSPR, mişcare prin care ar fi trebuit să se producă eradicarea impostorilor invocată de Cutean. În realitate, singura certitudine adusă de noua lege a constat în sporirea beneficiilor primite de revoluţionari. Principala modificare faţă de vechea lege a reprezentat-o introducerea indemnizaţiilor lunare şi pentru marea masă a revoluţionarilor formată din aşa-zişii „luptători remarcaţi", care înainte de 2004 se bucurau de toate drepturile mai puţin indemnizaţiile primite de urmaşi şi răniţii cu grad de invaliditate.

Emilian Cutean şi Ion Iliescu Foto: Petrică Tănase

Acordarea de rente lunare (care în prezent se ridică, în medie, la 2.412 lei) pentru toţi revoluţionarii a însemnat o uriaşă povară pusă pe umerii bugetului de stat, dar şi perspectiva unor mega afaceri construite în jurul acestor beneficii. „Fabrica de certificate a luat amploare şi mai mult după 2004, pentru că acum se dă şi indemnizaţie, pe care tot eu am susţinut-o ca prostul", recunoaşte Emil Cutean, unul dintre mentorii legii. Eradicarea impostorilor a fost mai mult praf în ochi, întrucât mare parte dintre cei care aveau certificat pe Legea 42 au reuşit să treacă de preschimbare şi încasează bani şi în prezent.

Fostul parlamentar PSD încearcă să motiveze ­într-un mod jenant introducerea recompenselor băneşti pentru toţi revoluţionarii. „Iliescu n-a fost de acord cu indemnizaţiile, dar s-au făcut presiuni şi eu i-am motivat că vom curăţa impostorii şi vom da indemnizaţie pentru cei autentici. Îmi pare rău că am dat-o pentru că iau mulţi impostori, dar îmi pare bine pentru cei care erau vai de mama lor şi iau aceşti bani. Că asta i-am şi spus lui Iliescu: «Dom' preşedinte, dacă treceţi pe la Universitate, o să vedeţi colegi de-ai noştri, care au fost acolo, spălând geamurile ăstora din Bentley-uri. Păi noi pentru ăştia am făcut Revoluţia?». Am greşit, am zis că au fost unii care nu s-au putut adapta şi să-i ajutăm", susţine Cutean.

Acesta nu se numără printre cei care n-au ştiut să se adapteze tranziţiei. În anul 2004, el a abuzat de funcţia sa de secretar de stat al revoluţionarilor şi a deturnat 85.500 de euro din contul SSPR în contul asociaţiei sale, Club 22. A fost prins, iar anul acesta a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Pedeapsa nu este încă definitivă. Mai are o singură cale de apel.

Iliescu şi-a dat singur brevet de revoluţionar

Procesul de preschimbare a fost greoi şi s-a întins pe durata mai multor ani, în care termenele s-au tot prelungit. Capii PSD, în frunte cu Ion Iliescu, au avut însă grijă să fie printre primii care intră în posesia noilor patalamale şi, totodată, a noilor drepturi. La scurt timp după adoptarea legii, SSPR-ul condus de Emil Cutean a eliberat 1.266 de certificate preschimbate, iar la 15 decembrie 2004 (cu 5 zile înainte de a-şi încheia ultimul mandat de preşedinte de stat), Ion Iliescu a semnat decretul prezidenţial prin care acorda brevete celor 1.266 de revoluţionari, printre care se număra şi el. La acea vreme a existat chiar şi un scandal pornit de la faptul că premierul Adrian Năstase nu a contrasemnat decretul înainte de apariţia în Monitorul Oficial, aşa cum prevedea legea, dar până la urmă nu s-a întâmplat nimic şi actul a rămas în vigoare.

"Am zis că au fost unii care nu s-au putut adapta şi să-i ajutăm.''
Emil Cutean fost secretar de stat

Ajutaţi-ne să-i descoperim pe revoluţionarii impostori!

Site-ul www.adevarul.ro publică, începând de astăzi, lista revoluţionarilor confirmaţi în Monitorul Oficial din 7 iulie 2010. Dacă aveţi informaţii despre faptul că unii dintre aceşti revoluţionari n-au participat la evenimentele din decembrie 1989 sau că şi-au dobândit certificatul în mod fraudulos, scrieţi-ne la adresa de e-mail scrisori@adevarul.ro.

„De ce să muncesc pe 7 milioane, când pot să stau acasă pe 20?"

Statul român a încurajat, practic, statul degeaba prin introducerea indemnizaţiilor lunare şi pentru „luptătorii remarcaţi" - oameni zdraveni şi buni de muncă. Nu a fost însă singura concesie, pentru că această măsură a provocat presiunile urmaşilor de eroi martiri. În prima sa formă, Legea 341 era oricum generoasă cu această categorie şi prevedea câte o ­indemnizaţie pentru fiecare din copiii celui decedat la Revoluţie (plus pentru soţ/soţie şi fiecare dintre părinţi) până la terminarea studiilor, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Fraţii Cristi şi Costel Ciulin vor să ia toată viaţa indemnizaţie pentru că şi-au pierdut tatăl la Revoluţie  Foto: Marian Vilău

La 21 iulie 2006 a apărut însă Legea 347, pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei, prin care s-a hotărât: copiii eroilor martiri vor beneficia de indemnizaţie lunară „indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadaraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor". Cu alte cuvinte, un copil care şi-a pierdut unul dintre părinţi la Revoluţie nu mai are nevoie să muncească vreodată pentru că poate beneficia toată viaţa de o indemnizaţie lunară care în prezent se ridică la peste 2.000 de lei! 

Indemnizaţie pe viaţă

În acest caz al copiilor de eroi martiri, faptul că statul român încurajează statul degeaba este şi mai evident. Pentru a încasa indemnizaţia şi după 26 de ani, urmaşii trebuie să dovedească, după cum scrie în lege, că nu realizează venituri din motive neimputabile. Asta înseamnă că trebuie să prezinte la Casa de Pensii de care aparţin o adeverinţă de la Asociaţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM) prin care aceasta atestă că nu le-a putut găsit un post care să corespundă pregătirii lor profesionale. 

Cristian Ciulin (33 de ani), al cărui tată a decedat în timpul Revoluţiei de la Buzău, beneficiază în continuare de indemnizaţie de urmaş şi recunoaşte cu o sinceritate debordantă că statul român l-a îndemnat să se ferească de muncă. „Acum nu lucrez, pentru că am fost nevoit să-mi dau demisia de la locul de muncă, ca să nu pierd indemnizaţia. Cum să mă duc la muncă pe 7 milioane, când pot să stau acasă pe 20 de milioane? Meseria mea e de laborant-chimist, dar eu lucram într-un post de croitor. Deci, am putut să-mi dau demisia şi AJOFM să-mi elibereze adeverinţă că nu mi-a găsit post pe măsura pregătirii mele. Sunt laborant-chimist şi nu am exeperienţă. Cine mă primeşte? Am făcut 12 clase cu profil chimie-fizică", explică, nonşalant, Cristian Ciulin. Acesta se consideră îndreptăţit să primească toată viaţa bani de la statul român: „Ca reparaţie morală trebuie să iau toată viaţa, pentru că eu la 13 ani am rămas fără tată şi asta mi-a luat tot viitorul". 

O lege încurcată

Povestea lui Cristian Ciulin şi a celorlalţi patru fraţi ai săi a scos la iveală şi alte vulnerabilităţi ale statului român, care şi-ar fi propus, chipurile, să-i ajute pe urmaşii care nu-şi pot găsi un loc de muncă. Cristian Ciulin împreună cu fratele său Costel au creat un precedent dovedind că se poate obţine indemnizaţie de urmaş chiar şi atunci când ai serviciu. 

Aceştia au solicitat Casei de Pensii Buzău, în 2008, să le achite indemnizaţia retroactivă pe perioada 18.10.2004-29.06.2007, dar au fost refuzaţi pe motiv că în această perioadă erau încadraţi în câmpul muncii şi realizau venituri, ceea ce îi scoate în afara prevederilor legale. Fraţii Ciulin au înaintat acţiune în instanţă, unde au şi avut câştig de cauză, Curtea de Apel Ploieşti obligând Casa de Pensii să le achite indemnizaţiile din urmă. Hotărârea instanţei este cel puţin ciudată şi se bazează pe faptul că în situaţia „luptătorilor remarcaţi" condiţia încasării indemnizaţiei este să nu se depăşească salariul brut pe economie, iar legea spune că urmaşii beneficiază de aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii.

Judecătorul n-a mai luat în seamă că după această formulare se specifică în cazul urmaşilor că pot primi indemnizaţie „dacă nu realizează venituri din motive neimputabile", iar încadrarea la „aceleaşi condiţii" cu luptătorii remarcaţi se referă, de fapt, la modul de calcul al indemnizaţiei, stabilită la un coeficient de 1,10 din salariul mediu brut în cazul ambelor categorii de revoluţionari. 

Această hotărâre judecătorească, emisă fără a analiza în profunzime textul legii, le-a dat apă la moară revoluţionarilor urmaşi care au depăşit vârsta de 26 de ani. „Am înfiinţat o asociaţie în 2008 şi am procese pe rol pentru că vreau să obţin, cum am obţinut noi de la Curtea de Apel, ca urmaşul de erou martir dacă lucrează şi nu depăşeşte salariul mediu brut să poată beneficia de indemnizaţie. Noi vrem să şi muncim şi să luăm şi indemnizaţia. Dar Casa de pensii spune că nu se poate", se lamentează Costel Ciulin.

"Acum nu lucrez, pentru că am fost nevoit să-mi dau demisia de la locul de muncă, ca să nu pierd indemnizaţia.''
Cristian Ciulin urmaş de erou martir

"Noi vrem să şi muncim şi să luăm şi indemnizaţia. Dar Casa de pensii spune că nu se poate.''
Costel Ciulin urmaş de erou martir

2.412 este o indemnizaţie medie de revoluţionar

Vezi pe forbes.ro are sunt cele mai mari salarii din Bucureşti şi cine se află în top