Un francez, portar la Parlamentul European, vrea să se facă profesor universitar la Cluj

Sylvain Audet, doctorand în Franţa, s-a îndrăgostit mai întâi de România şi apoi de o româncă Stă la intrarea de la Parlamentul European 12 ore pe zi, de trei ori pe

Sylvain Audet, doctorand în Franţa, s-a îndrăgostit mai întâi de România şi apoi de o româncă

Stă la intrarea de la Parlamentul European 12 ore pe zi, de trei ori pe săptămână. Vânează numele româneşti de pe ecusoanele ziariştilor şi funcţionarilor care intră sau ies din clădire. "Bună ziua, sunteţi din România?", este mai întotdeauna întrebarea cu care începe discuţia Sylvain, un tânăr francez îndrăgostit de plaiurile mioritice.

Sylvain Audet are 26 de ani şi a absolvit Facultatea de Filologie din Lyon, oraşul în care s-a născut. Cunoaşte Bucureştiul şi Clujul ca în palmă şi vorbeşte româneşte mai limpede şi mai corect decât mulţi români. S-a angajat agent de pază la Parlamentul European de la Strasbourg, să câştige bani cu care să-şi poată plăti studiile doctorale în Franţa.

"Trebuie să am doctoratul ca să pot preda limba franceză la Universitatea din Cluj, la Babeş-Bolyai", povesteşte el cu zâmbetul pe buze. S-a îndrăgostit de România şi apoi de o româncă, în urmă cu şapte ani, când a venit cu o bursă Erasmus pentru un an să studieze literatură franceză la Universitatea din Bucureşti.

"Nicăieri în lume nu te cerţi mai cu foc ca la voi"

Aici a cunoscut-o pe actuala prietenă, viitoarea soţie, născută în Târgu Mureş. "Amândoi visăm să ne întoarcem în România", spune tânărul. Îi plac românii pentru că sunt pasionali, se iubesc şi se ceartă cu foc. "În România te poţi certa din toată inima, ca nicăieri în lumea asta. În Franţa nu poţi nici să ridici tonul, da-păi să te cerţi", spune el.

"Când eu şi prietena mea ne certăm pe lucruri pentru care avem argumente logice o facem în limba franceză. Când este o discuţie în contradictoriu, în care argumentele sunt mai ales de ordin afectiv, preferăm amândoi limba română", mărturiseşte el.

Îi plac satele şi oraşele din Transilvania

România este ţara în care nu trebuie să te conformezi unor reguli stricte, spune Sylvain. Totodată, România este locul unde oamenii te tratează în funcţie de poziţia socială pe care o ai. "Dacă eşti şef, îţi vorbesc într-un fel, dacă află că eşti portar, schimbă brusc tonul", zice el nemulţumit. De ce vrea să se mute la Cluj, şi nu la Bucureşti, unde a studiat? "Mă întristează blocurile gri din Capitală", admite francezul. "Îmi plac satele şi oraşele din Transilvania cu casele lor vechi şi colorate. Chiar am fost voluntar la curăţarea zidurilor vechi din Cluj", mai adaugă el cu mândrie. În plus, la Cluj, a predat nouă luni franceza la Liceul "Mihai Eminescu". Tot acolo a simţit pentru prima oară gustul muncii la negru. "În paralel cu lucrul la şcoală făceam meditaţii la franceză cu profesorii de la Babeş-Bolyai", recunoaşte Sylvain. Nu a renunţat nici acum să predea, să nu-şi piardă exerciţiul până ajunge în România. Într-un program de integrare socială pentru străinii mai săraci veniţi la lucru în Franţa, el îi învaţă pe imigranţi noţiunile de bază în limba franceză. Întâmplarea face ca printre elevii lui Sylvain să fie şi un muncitor român. "Discut cu el despre tot şi toate în limba română. Mi-e mult mai uşor să-l învăţ franceza pentru că-i pot explica în limba lui maternă", povesteşte tânărul.

Când eu şi prietena mea ne certăm pe... argumente logice o facem în limba franceză. Când este o discuţie în contradictoriu... de ordin afectiv, preferăm amândoi limba română.
Sylvain Audet