Pălărieri de 111 ani

Dan şi Sanda Dădârlat, urmaşii primului pălărier român din Transilvania, sunt hotărâţi să ducă mai departe meşteşugul De 111 ani, în familia Dădârlat, originară din judeţul

Dan şi Sanda Dădârlat, urmaşii primului pălărier român din Transilvania, sunt hotărâţi să ducă mai departe meşteşugul

De 111 ani, în familia Dădârlat, originară din judeţul Sibiu, tradiţia confecţionării pălăriilor a fost păstrată
cu sfinţenie. S-a transmis din tată-n fiu, fiind îmbinată cu succes cu viaţa de familie, respectul pentru clienţi
şi dragostea de viaţă. Dan şi Sanda Dădârlat sunt cei care, în prezent, fac pălării şi le aduc în mai toate târgurile din România. La rândul lor, vor transmite mai departe pasiunea de a confecţiona "clopuri"
pentru toate gusturile.

Pălăriile făcute de neamul Dădârlat au fost purtate şi de regii României şi se bucură, de mai bine de un secol, de respectul şi de stima oamenilor. "Bunicul şi tata ne-au învăţat că, înainte de toate, o pălărie trebuie să ne placă nouă, adică să fie de calitate", zice, zâmbind, Dan Dădârlat, un bărbat blând şi prietenos, ardeleanul tipic. Spune despre sine cu mândrie că este urmaşul primului pălărier român din Transilvania: "Ioan Dădârlat, străbunicul meu, a furat meseria aceasta de la un ungur, unde a muncit o vreme.

Că aşa era pe-atunci, meseriile se furau, niciun meseriaş nu-ţi spunea secretele lui. În 1896, Ioan a deschis atelierul său de făcut pălării şi-aşa a început totul. Ne-am jurat noi, cei care am rămas în urma străbunicului, să nu permitem ca această tradiţie să fie înghiţită de modernism, de negura vremii. Chiar dacă vânzările nu merg aşa cum mergeau în anii trecuţi, nu o să renunţăm", mai zice Dan, mângâind una dintre pălăriile negre şi arătoase care-şi aşteaptă cumpărătorul.

Dragostea de pălării, molipsitoare

Familia Dădârlat locuieşte în oraşul Sebeş din judeţul Alba. Căsătoriţi de mai bine de 20 de ani, cei doi au împreună doi copii: un băiat, student la Medicină, în Sibiu, oraşul în care cu mai bine de un secol în urmă Ioan Dădârlat punea bazele afacerii familiei, şi o fată de 16 ani, elevă.

Amândoi şi-au însuşit meşteşugul cu rădăcini în vechime: "Nu i-am forţat în niciun fel să lucreze cu noi, însă le place. De mici au fost curioşi să ştie cum se face o pălărie, dragostea asta e molipsitoare. Nu e o ruşine să înveţi să faci aşa ceva, iar noi suntem mulţumiţi pentru că ştim că unul dintre ei va duce mai departe această tradiţie a familiei", spune Sanda, o femeie blondă, frumoasă şi hotărâtă.

Atotprezenţi la târguri

În fiecare an, cei doi soţi iau marfa şi pleacă să o vândă prin diferite colţuri ale ţării. "Nu-i comod, nu-i plăcut să stai în ploaie şi-n frig, însă oamenii vor să ne vadă acolo, ca o garanţie a calităţii. Am făcut o experienţă la un târg.

Noi am stat într-un loc, şi în altul, un băiat nou, pe care nu‑l cunoştea nimeni. Noi am vândut 100 de pălării, iar el niciuna. Bunicul a mers prin târguri, chiar şi-n anii războiului, ca să nu-l uite oamenii, să ştie că este prezent acolo unde e nevoie de el. De un secol s-a transmis şi această chestie, ca o poruncă de la înaintaşi. Iar noi le respectăm vorbele şi faptele. Poate că de multe ori lor le‑a fost mai greu decât nouă, dar nu s-au lăsat niciodată de meserie", subliniază Sanda Dădârlat.

Peste 50 de magazine în România

Pălăriile Dădârlat sunt cunoscute de ciobanii din toată ţara, de la Mărginimea Sibiului la Alba Iulia, la Gorj şi la Hunedoara. "Dădârlaţii" au peste 50 de magazine deschise în mai multe localităţi din România: Braşov, Sibiu, Alba şi Sebeş. "La Sebeş avem fabrica, avem cinci angajaţi şi facem zilnic aproximativ 70 de pălării. Nu e o muncă uşoară, sunt mai mulţi paşi care trebuie urmaţi, pălăriile se fac din lână sau păr de iepure, la o presă specială, dar avem şi pălării care se fac numai manual. Acelea sunt mai scumpe, este şi mult mai multă muncă la ele. O pălărie făcută la presă costă 35 de lei, iar cealaltă 40 de lei. Lumea ştie care cum sunt făcute şi le preferă pe cele manuale. Un cioban care cumpără un clop trebuie să fie sigur că pălăria sa nu-l va lăsa la grea încercare", zice Dan Dădârlat.

Clopul, pe post de vas pentru muls

Bărbatul cu ochi blânzi şi o mustaţă ce-i încadrează gura mică a învăţat de la bunicul şi de la tatăl său că un cioban aflat pe vârful muntelui ar putea avea nevoie de pălărie pe post de vas pentru muls sau pentru băut apă: "Ciobanii au nevoie de pălării rezistente, ei mulg uneori oile în ele şi laptele nu trebuie să treacă prin material sau adesea, când nu au la îndemână un vas, iau apă din râuri cu pălăria. Avem şi noi oi de la care luăm lâna, dar mai şi cumpărăm, o prelucrăm de la a la z, astfel încât putem spune că aceste pălării sunt făcute de noi", povesteşte Dan.

Bărbatul se uită lung la zecile de pălării aşezate pe tarabă: "Lumea e în continuă schimbare, nu se prea mai poartă clopurile noastre, dar nu ne gândim că o să ne moară afacerea, a durat mai bine de un secol, are viaţă lungă, pentru că pălăriile le facem cu dragoste şi dragostea e trainică". Ca să fie în ton cu vremea, după cum spune zâmbind Sanda, familia Dădârlat a început să confecţioneze şi pălării de paie şi de cowboy. Obiectele tradiţionale ale familiei sunt însă pălăriile pentru ciobani, pălăriile purtate de novăcenii din Gorj sau de polovrăgeni.

La târg la Polovragi

Vara este perioada în care în toată ţara se organizează târguri populare, unde se adună meşterii să-şi vândă marfa. De la bâlciul de la Polovragi, judeţul Gorj, familia Dădârlat nu a lipsit în nici un an. "Anul acesta, nu ne-a plăcut organizarea, altfel era în trecut. De fapt, noi ştim de la tata că în anii de demult bâlciul era organizat pe meserii: blănari, pălărieri, olari, lemnari, toţi aveau locuri clare în târg, ştiai unde-i găseşti. Venea cumpărătorul şi ştia, acolo îs olarii, dincolo pălărierii şi aşa mai departe. Acum, umbli de nebun peste tot", spune Dan Dădârlat.

Mii de pălării pe an

La fabrica de pălării din Sebeş sunt confecţionate anual peste 6.000 de pălării. Acestea sunt vândute în toată ţara, dar mai ales în zonele unde îşi desfăşoară activitatea oierii. Pentru ciobani, numele Dădârlat înseamnă o marcă de calitate superioară, pălării rezistente. La fabrica de la Sebeş au fost şi sunt confecţionate pălării ciobăneşti, momârlăneşti, clopuri, pălării de oraş şi pentru ţărani, pălării pentru evrei, în urma unei comenzi speciale din Israel, sau chiar jobenuri pentru studenţii de la teatru, dar şi pălării pentru preoţi.