Oraşul de lemn

Când vine frigul, Sighetu Marmaţiei devine un oraş "asediat" de depozitele de lemne Unii au spus despre Maramureş că e "ţara de lemn". S-au referit la munţii împăduriţi şi la

Când vine frigul, Sighetu Marmaţiei devine un oraş "asediat" de depozitele de lemne

Unii au spus despre Maramureş că e "ţara de lemn". S-au referit la munţii împăduriţi şi la casele din bârne, făcute după tradiţia seculară.

Dar tot în partea aceea de ţară, de 17 ani încoace, există un "oraş de lemn". E vorba de Sighetu Marmaţiei. Şi asta pentru că, aici, oamenii, fie că stau la bloc, fie la curte, se încălzesc cu lemne. La soba din teracotă. Acum, că iarna e aproape, străzile lăturalnice sunt "sufocate" de stivele de lemne.

Să începem cu scena balconului. În variantă modernă. El e jos, în spatele blocului. Taie lemne. Ea e sus, aşteptând ca el să-i arunce câte o porţie. Noroc că "porumbeii" locuiesc la parter, aşa că nu e o problemă cu "transportul". Nu trebuie muncă multă.

Doar cât e necesar pentru o noapte. O sacoşă e suficientă. "De când a venit frigul, în fiecare seară facem la fel", zice bărbatul, care nu vrea să-l pozez, că "se jenează de situaţie", în timp ce nevastă-sa, sorbindu-l din ochi, că doar sunt tineri căsătoriţi, din ce-mi spun, se pregăteşte să aprindă focul în sobă. E-hei, vremea poeziilor a trecut…

Aer "curat murdar"

Îţi dai seama că ceva nu e în regulă aici abia când vine seara. Nu numai că e frig, dar mai e şi ceaţa, ca o pălărie deasupra oraşului. Fumul de la sobe ajunge astfel prizonier între pâclă şi pământ, iar plămânii îţi sunt zgâriaţi de aerul greu, plin de funingine.

Ies fumuri de la toate blocurile. Conform statisticii oficiale, în Sighet sunt 5.000 de apartamente. Burlanele şi-au făcut loc pe unde au putut, prin acoperişuri, prin ferestre, prin pereţi, ca nişte şerpi scăpaţi în decor. Culmea e că localnicii s-au învăţat cu aerul ăsta de iarnă. Ba chiar unii mi-au râs în nas, că funinginea de la ei e "joacă" faţă de poluarea din Bucureştiul de unde vin eu! Dacă pe bulevarde e linişte, în schimb e forfotă în spatele blocurilor.

Bărbaţii au trecut la treabă. Taie lemne. Au de unde. Pe trotuare, în grădini, în garaje sau parcări, peste tot sunt mormane de lemne. Dacă sunt puse în aer liber, trunchiurile, frumos aranjate, au doar o folie de plastic deasupra, să le ferească de ploaie.

Aud de la oameni cum spun că în alţi ani, când au fost geruri mari, erau atât de multe lemne, că majoritatea străzilor lăturalnice erau blocate de "depozite". Alţii şi-au înconjurat "averea" cu garduri din lemn, ferecate cu lanţuri şi lacăte, că au mai fost şi cazuri când lemnele dispăreau de mâna hoţilor. Nu mai zic de cei care îşi ţin "odoarele" direct în casă, pe balcon.

Tranziţia la sobă

Toată povestea asta a început după 1990, când sistemul centralizat din Sighetu Marmaţiei a dat faliment, lumea s-a debranşat, iar dacă atunci nu erau gaze, cei 40.000 de locuitori ai oraşului au trecut pe încălzirea cu lemne. Sighetenii care stau la curte s-au adaptat mai uşor, dar la bloc "tranziţia" a costat mult. Caloriferele au fost, mai întâi, exilate la subsol ori pur şi simplu la gunoi.

A urmat construirea sobei din teracotă în apartament. Mulţi au adoptat tactica cea mai simplă, cu soba pe hol, iar noaptea uşile din casă sunt deschise, ca să intre căldura în toate camerele. Aşa am văzut la familia Dăncuş. Oamenii stau la etajul patru.

I-am întâlnit tocmai când dădeau să intre în scara blocului, cu nelipsita sacoşă cu lemne gata porţionate. M-au invitat la ei, să le văd mândreţea de sobă din teracotă, făcută cu trei ani în urmă, pe care au plătit în total 16 milioane de lei vechi, dintre care patru milioane au reprezentat manopera, iar restul materialele.

Pentru apartamentul lor cu două camere e suficientă o singură sobă, mare, e adevărat, de care dai cu ochii imediat ce le-ai păşit pragul. Ca să vezi cum a crescut preţul! Alţii mi-au spus că o sobă făcută cu opt ani în urmă costa numai trei milioane de lei.

Brichetele sunt mai ieftine

Stau puţin la vorbă cu cei care m-au primit în căminul lor şi aşa aflu că lumea pe aici face împrumut vara ca să cumpere lemne, pe urmă fiecare îşi plăteşte dările, iar la anul o iau de la capăt. Cu cel puţin trei tone de lemne poţi să treci fără probleme peste anotimpul rece. "La noi, iarna vine mai devreme", zic gazdele, de la care aflu că se duc, an de an, în Italia, la cules de mere, cu aproape şapte euro pe ora de muncă. "De cinci ani facem asta, să adunăm şi noi un ban".

Alţii, în schimb, care au buzunarul mai gol, se mulţumesc şi cu "brichete". Sunt mai ieftine. Dacă lemnul se vinde cu până la 700.000 de lei vechi tona, în schimb, resturile de lemn, "brichetele" cum le-au botezat localnicii, de la fabricile de prelucrare a lemnului din oraş sunt la jumătate de preţ.

Mai umblă şi acum căruţele prin urbe, la adăpostul întunericului, încărcate cu lemne de toate felurile, pentru întârziaţii care nu şi-au făcut încă proviziile de iarnă.

Poveşti la uşa sobei

Ajung şi la autorităţile locale. Intru în biroul primăriţei Eugenia Godja, care îmi spune că, în sfârşit, s-au băgat gaze în oraş, încă de anul trecut, după "lupte seculare". Dar "moda" încălzirii cu lemne, cel puţin la bloc, e departe de-a se încheia.

Datele de ultimă oră arată că până acum s-au dat numai 137 de autorizaţii de racordare la reţeaua de gaze, dintre care 67 la bloc şi restul la casele de la curte. Oficialul stă la curte şi spune că a costat 3.500 de lei noi să aducă ţeava de gaze din stradă până în casă. La bloc ar fi mai ieftină operaţiunea, după cum aflasem din discuţiile cu localnicii, la vreo 2.000 de lei.

"Racordarea cu gaz la blocuri se face numai dacă sunt cel puţin şase solicitări pe fiecare scară", aflu de la edilul-şef. Dacă lumea n-are bani, gazul "şomează" pe conducte. "Rămâne de văzut dacă se va putea reglementa într-un fel plata în rate a costului racordării", dar nici aşa primăriţa nu crede că "perioada de lemn" se va încheia prea curând la Sighetu Marmaţiei.

"Unii îşi pun problema dacă fac economie cu gazul, cât timp preţul acestuia a tot crescut, aşa că şi încălzirea cu lemne e încă atractivă". Pe de altă parte, mulţi de acolo sunt convinşi că modernizarea nu va pune pe butuci sobele de teracotă.

Ele vor rămâne în continuare pe post de "calorifer" la bloc, chiar dacă în "burta" din teracotă va arde gazul. O centrală termică de apartament ajunge la vreo 9.000 de lei noi, conform pieţei locale. Aşa că pe malul Tisei, la gura sobei se vor spune copiilor sau nepoţilor multe poveşti şi de acum încolo…