Opinia lui Petre Barbu: De ce n-am ajuns în Noua Zeelandă

Mor de ciudă că n-am fost şi eu ales de Roşia Montană Gold Corporation să merg în grupul „formatorilor de opinie" în Noua Zeelandă! (Neam de neamul meu n-a ajuns acolo şi, „altă Roşie" nu va duce vreun neam de Barbu tocmai la capătul lumii!).

Scriu de 20 de ani în presa asta obosită şi scriu degeaba. Nimeni, chiar nimeni, nu m-a plimbat pe banii săi prin lume. Stau ca un loser aici şi scriu, scârţa-scârţa pe hârtie, degeaba! Şi ştiu de ce am ajuns în halul ăsta: pentru că sunt un ratat. Adică unul care n-are talent, care n-are gura mare, care n-a pupat în c... vreun şef, care n-a ţinut talk-show-uri TV, care nu s-a învârtit, care n-a lăudat pe cine trebuie ca să obţină o mărire de leafă şi nici măcar cartea lui Grigore Cartianu n-am lăudat-o!

De vreme ce sunt atât de ratat şi sufăr atât de tare pe seama celor 20 de ziarişti duşi de Roşia Montană la capătul lumii, de ce mai stau în presa asta? De ce? De ce să nu mă duc în fundul României şi să fac ceva folositor şi memorabil pentru mine, pentru semenii mei, pentru ţară? Pentru că nu ştiu să fac altceva decât asta: să scriu. Aşa cum mă taie capul. Asta am făcut, am scris 20 de ani. După mintea mea. Fără să-mi dicteze nimeni, fără să-mi impuna cineva ceva, fără să am o datorie de plătit, fără poliţe, fără să iau bani în plic sau în conturi. Am scris ca loserul! (Am trăit ca Unchiul Vanea al lui Cehov, poftim ce loser!) Şi loser am să rămân, scrie-mi-aş numele pe mormânt!

Îmi bag unghiile în gât că n-am mers şi eu în Noua Zeelandă! Dacă m-aş fi întors de-acolo, aş fi participat şi eu cu voioşie la vreo şezătoare a lui Mihai Tatulici la Realitatea TV să spun ce-am văzut şi nu mi-ar fi fost greu să susţin că Roşia Montană este un bun proiect bun pentru România! Nu m-ar fi durut gura! Aş fi fost mai convingător decât Ioan T. Morar şi mai plângăcios decât Robert Turcescu! Dacă m-aş fi întors din Noua Zeelandă, aş fi întors cu fundul în sus Ministerul Mediului în 24 de ore, mai repede decât Floriana Jucan (QMagazine), ca să obţin pentru Gold Corporation toate avizele de mediu!

Nu mi-ar fi păsat de invidia colegilor de presă, dă-i în mă-sa de proşti! Să fiarbă pe bloguri! Nu mi-ar fi păsat de publicul care mi-ar fi urmărit argumentele: „Eu cred în proiectul Roşia Montană!" Şi publicul să moară prost! Eu cred în Roşia Montană pentru că Gold Corporation m-a dus, pe mâncare şi băutură, tocmai în Noua Zeelandă! Ar fi fost de ajuns atât să strig: „Eu cred!" Este o monedă cu succes în presa noastră pentru a fi un „formator de opinie" în România. Da, vine o vârstă în viaţa unui loser când începe să creadă în Diavol şi în aurul său. Asta pentru că toţi „formatorii noştri de opinie" susţin zi de zi că văd numai Îngeri şi că sunt de partea Binelui. Poftim, eu m-aş fi făcut frate cu Dracu' numai să ajung în Noua Zeelandă!

Mă prăpădesc de inimă rea că n-am mers şi eu cu domnul Emil Hurezeanu. Domnu' Hurezeanu, vă aştept la Otopeni! Cumpăr tot ce aduceţi: lănţişoare de aur, inele, ciungă, spray-uri Fa, Kent, nu uitaţi de Kent!, blugi prespălaţi şi şampoane bulgăreşti! Prăduiesc tot ce aduceţi, domnu' Hurezeanu!