Nume proprii devenite comune

GhilotinăJoseph-Igance Guillotin se întreba, în octombrie 1879, cum să propună un tratament egal în faţa călăului pentru toate categoriile de criminali. Născut la Saintes, în 1738,

Ghilotină
Joseph-Igance Guillotin se întreba, în octombrie 1879, cum să propună un tratament egal în faţa călăului pentru toate categoriile de criminali. Născut la Saintes, în 1738, obţinând titlul de doctor la Reims în 1770, profesor de anatomie, filozof şi bun cetăţean, Guillotin participă activ la lucrările mai multor comisii din perioada Marii revoluţii franceze. Până la urmă, el socoti că decapitarea, până atunci rezervată nobililor, ar fi trebuit aplicată tuturor cetăţenilor. El mai adaugă, fiind medic, că decapitarea cu maşina sa îl scutea pe condamnat de încetineala şi greşelile eventuale ale călăului. Adunarea Constituantă îi aprobă aceste principii la 1 decembrie. Puţin după aceasta, ziarele au început să folosească termenul de "ghilotină". În realitate, acest procedeu exista deja în Italia şi în Scoţia şi funcţiona chiar şi în Franţa în 1632... Maşina a fost revizuită de dr. Louis, secretar al Academiei de Chirurgie, apoi ameliorată de un mecanic Schmidt. Prima execuţie a avut loc în Place de la Greve, la 25 aprilie 1792. De atunci, ghilotina funcţionă cu regularitate şi numele îi rămase.