Fântâna miraculoasă de la Adâncata

Atât localnicii, cât şi oameni din Bucureşti şi din alte oraşe beau de ani de zile apa despre care spun că e tămăduitoare

Dacă bei apă de acolo, te vindeci de boli. Mâncarea e mai gustoasă, dacă o prepari cu ciudatul lichid. Până şi rufele se spală mai bine, aproape fără detergent, folosind aceeaşi sursă ieşită din comun. Aşa spun sătenii de 20 de ani încoace, la Adâncata, o comună aruncată printre pâlcurile de pădure şi drumurile prăfuite ale Bărăganului. Culmea e că, de câţiva ani, au început să vină şi oameni din alte părţi ale ţării, cu bidoane ori butoaie, să ducă acasă la ei "medicamentul".
Drumul te poartă mai bine de 10 kilometri pe asfalt sau prin gropi, după ce ai părăsit şoseaua Bucureşti-Urziceni. Treci prin sate aproape adormite în vremea de iarnă, iar la răspântii trebuie să cauţi un suflet de om, să te îndrume pe calea bună, pentru că marcaje rutiere nu există. Sau dacă sunt, literele au fost şterse de trecerea timpului. Aproape ne pierdusem răbdarea, când miracolul s-a produs, în sfârşit. Am ajuns la Adâncata. De acum încolo trebuie să căutăm al doilea miracol, cel al fântânii.
"Vin şi de la Bucureşti"
Noroc cu nişte femei care ieşiseră în uliţă, la taclale. Acum e acum, să vedem dacă povestea pentru care am venit până aici e adevărată sau nu. Dar nu trebuie decât să scoatem câteva cuvinte despre miracol, că un ropot de povestiri se abate pe loc asupra noastră. Ba chiar se mai strâng repede şi alţi săteni în jurul nostru, dornici să ne împărtăşească şi ei din experienţa lor. "E apă miraculoasă, maică". "De ani de zile, beau apa asta". "M-am vindecat de stomac". "Vin mulţi şi de la Bucureşti". "Vin şi de la Ploieşti. Pleacă de aici cu maşinile pline". "Sunt vreo 20 de ani de când a ţâşnit apa asta din pământ". "Au făcut unii, de la nu ştiu ce institut, nişte foraje". "Căutau petrol". "A ţâşnit apa din pământ ca o fântână arteziană". "Toată comuna bea apă de la fântâna asta, cu toate că fiecare om are fântâna lui în curte". Să mai zică cineva acum că satul românesc e locul unde nu se întâmplă nimic…
Coadă la apă
Apoi vrem să ştim cum ajungem la locul faptei. La miracol. Nu e greu. Prima uliţă la stânga, apoi prima la dreapta. Aproape de centrul localităţii. Aşa ajungem să vedem ceva care pare la prima vedere cât se poate de banal. Pe marginea drumului, o ţeavă iese din pământ şi din ea curge fără întrerupere un jet puternic de apă. O pierdere ireparabilă se petrece, pentru că ciudatul lichid se varsă direct într-o gură de canal. Nici ţipenie de om. Casele din jurul nostru par pustii. Aşteptăm. Nu mai e mult până când noaptea va domina ziua. Ne gândeam că nu mai vine nimeni să ia apă la ora asta. Dar ca la un semnal au început să apară "clienţi" din toate părţile. Unii cu bicicleta, alţii trăgând un căruţ, iar alţii pe jos. Dar toţi aveau cel puţin două bidoane de câte cinci litri fiecare. Cei cu "atelaj" aveau în dotare cinci-şase recipiente.
Vindecat de ulcer
Femei sau bărbaţi, unii cu copii după ei, sătenii ne arătau prin gesturile lor simple, parcă şi prin mers, că fac drumul la fântână de ani buni. "De câteva ori pe zi vin şi iau apă de aici", ne explică primul om care face plinul. "Ar fi bine dacă ar trage conducte în toată comuna de la fântâna asta, să nu mai cărăm bidoane, să avem apa bună în curtea noastră". Ne iese în cale şi Marin Barbu, care se jură că miracolul din conductă l-a vindecat de ulcer. Cineva se oferă să ne dea şi nouă un bidon plin cu acest "medicament". Lichidul miroase puternic a sulf. Strâmbăm din nas.
Sunt aşteptaţi investitorii
Hai să vedem ce aflăm şi de la Primărie. Clădirea e aproape pustie. Avem noroc şi dăm peste secretarul instituţiei, Nicolae Tatu. Ne invită în biroul său. "S-au făcut cu ani în urmă nişte analize. Apa e bună de băut. Mai sunt încă trei surse similare în apropierea comunei, dar toată lumea se duce la fântâna din localitate, pentru că e mai aproape. Cel mai vechi foraj e din 1982", ne spune oficialul. Ceea ce se ştie la ora asta e că "miracolul" apei de la Adâncata constă în faptul că lichidul e bogat în sulfaţi şi bicarbonaţi. Dacă tot suntem în economia de piaţă, e clar că apa despre care se spune că ar fi vindecătoare poate fi exploatată, să se scoată oarece profit, care ar fi mai mult decât benefic pentru mica localitate. Dar între dorinţă şi putinţă e uneori cale lungă. "S-a discutat la Consiliul Judeţean Ialomiţa pe tema asta. Poate se va rezolva ceva până la urmă. E nevoie de un studiu amănunţit, să se dovedească proprietăţile curative ale apei. Noi aşteptăm şi investitori", conchide oficialul, care ştie, la rândul său, că rufele spălate cu apa captată de la 300 de metri adâncime sunt mai curate, decât dacă le "îneci" în detergent.