Europenii presează pentru reluarea adopţiilor

Dacă nu intervenea baroana, 9.000 de copii români aveau acum o familie

la Parlamentul European, o reuniune pentru a-şi exprima opoziţia faţă de politica ţării noastre în adopţia internaţională.
Potrivit unui raport Unicef, citat de europarlamentari, peste 9.000 de copii sunt abandonaţi în fiecare an în România. Jean-Marie Cavada a denunţat "indiferenţa instituţiilor şi toleranţa politică, ce au condus la interzicerea adopţiei internaţionale în România în anul 2005, atunci când acest proces reprezenta singura şansă pentru ca aceşti copii să-şi găsească o adevărată familie". Claire Gibault a citit şi un mesaj al reprezentantului Unicef în România, Pierre Poupard, potrivit căruia "numărul abandonurilor nu a scăzut semnificativ în ultimii 10 ani". Pierre Poupard ne-a declarat că "în România, trebuie pus accentul pe prevenirea abandonului şi găsirea de soluţii pentru a ajuta familia". Francois de Combret, vicepreşedinte al organizaţiei nonguvernamentale "CARE France" şi fondator al asociaţiei "Sera", a declarat că "România a făcut progrese uriaşe, dar continuă abandonul nou-născuţilor şi, în acest sens, adopţia internaţională trebuie restabilită". Jean-Marie Cavada şi Claire Gibault au cerut guvernului român să modifice politica de protecţie a copilului, luând în considerare în primul rând interesul acestuia, şi nu "satisfacţia conducătorilor din Bruxelles".

Sase metode pentru înfierea copiilor din România
Prezent la reuniune, secretarul de stat al Oficiului Român pentru Adopţii, Theodora Bertzi, ne-a declarat că "românii nu sunt un popor care-şi abandonează copiii, aşa cum s-a spus la această conferinţă. Că mai avem de lucru, este adevărat, dar asta nu înseamnă că nu am făcut progrese. Pentru noi, este o dovadă de responsabilitate şi seriozitate respectarea şi aplicarea noii legislaţii. Aceasta nu poate fi schimbată de azi pe mâine". Potrivit unui alt studiu Unicef, din anul 2004, "pentru a răspunde cererii crescânde de copii în vederea adopţiei, abuzurile şi traficul iau amploare. Se face presiune psihologică asupra mamelor ca să-şi dea copiii, negocieri directe cu familia, adopţii stabilite înaintea naşterii, certificate false de maternitate sau paternitate, răpirea copiilor, copii concepuţi în vederea adopţiei. Pe lângă acestea, se mai fac presiuni economice şi politice asupra guvernelor".