Biroul unic

să împace pe toată lumea.Mai întâi Gruparea Stolojan. Are câţiva purtători de imagine care stau binişor în sondaje, dar care nu au reuşit să convingă în planurile de viitor. În plus, la

să împace pe toată lumea.
Mai întâi Gruparea Stolojan. Are câţiva purtători de imagine care stau binişor în sondaje, dar care nu au reuşit să convingă în planurile de viitor. În plus, la o analiză mai atentă, nici imaginea lor nu este chiar atât de impecabilă cum pare. Despre Stolojan toată lumea îşi aminteşte cum a dat cu capul în uşă, în campania electorală de acum doi ani, după care s-a retras şi s-a refăcut la sanatoriul Cotroceni. Raluca Turcan, din nefericire pentru soarta femeii-politician, şi-a lăsat numele târât în bârfe de alcov, care o vor marca multă vreme. Cristian Boureanu, tocmai ce s-a fotografiat într-un pictorial dintr-o revistă, cu iubita pe chiuvetă. Singurul cu substanţă rămâne Valeriu Stoica, de al cărui nume se leagă refacerea partidului, dar, din păcate pentru el, este mai degrabă un personaj de culise decât unul de scenă deschisă. În ceea ce priveşte platforma, este greu de spus dacă ea este una de stânga sau de dreapta. Mai întâi de toate a sunat ca o moţiune de cenzură, ceea ce ar fi tipic opoziţiei de stânga. Există unele accente uşor naţionaliste, pe tema pierderii identităţii în integrarea în UE, pentru ca, în cele din urmă, să nu se mai înţeleagă dacă modelul PSD, înfierat într-o frază, este acceptat când vine vorba de formarea unei alte majorităţi parlamentare.
De partea cealaltă, un discurs, parcă şi mai penibil. Călin Popescu Tăriceanu a înfierat acţiunea, considerând-o neimportantă, de parcă nu se anunţase ruperea partidului, pentru ca mai apoi să adopte un discurs de tip Năstase, cum că altele sunt problemele importante ale ţării. Imediat, apropiaţii săi au reacţionat în aceeaşi notă. Dacă ar fi să ne uităm în panoplia de vedete ale aripii Tăriceanu, am constata cu tristeţe aceleaşi probleme de imagine, un melanj de oameni, de la Ludovic Orban până la Bogdan Olteanu, personaje care mai de care mai contestate, din diverse unghiuri. Ca să nu mai vorbim de eticheta de aripă afiliată grupului de interese Patriciu pusă cu abilitate de preşedintele României, care şi-a dozat foarte bine acuzaţiile în decursul timpului, reuşind să creeze o atmosferă negativă în jurul fostului său partener de campanie.Problemele liberalilor sunt simptomatice partidelor care au optat pentru varianta puterii concentrate în biroul unic. Cumularea funcţiei de preşedinte de partid cu cea de premier s-a dovedit, încă de la pesedişti, foarte convenabilă în actul guvernării, dar extrem de proastă pentru dezvoltarea formaţiunii. Un partid condus în acest fel este practic o anexă a Palatului Victoria şi nu îşi poate dezvolta anticorpi electorali. Întocmai ca PSD-ul, şi PNL-ul este acuzat de centralizarea deciziei, de lipsa de democraţie în partid şi de încălcarea statutului în luarea hotărârilor. Este poate cea mai solidă dintre acuzaţiile aduse de gruparea Stoica, cea mai îngrijorătoare din perspectiva menţinerii PNL pe scena politică. Doar o formaţiune sănătoasă poate trece cu bine peste tentaţiile guvernării încercând permanent un reglaj fin cu societatea. PNL nu a fost capabil să treacă acest test. Încă.