Basescu contra Basescu

"Basescu e gata sa renunte la candidatura pe Bucuresti!" Stirea, culeasa din pagina intai a Adevarului, a venit pentru unii politicieni, de-abia dezmeticiti din vacanta, la fel de neasteptata ca

"Basescu e gata sa renunte la candidatura pe Bucuresti!" Stirea, culeasa din pagina intai a Adevarului, a venit pentru unii politicieni, de-abia dezmeticiti din vacanta, la fel de neasteptata ca deszapezirea in timp util a Capitalei pe care o administreaza chiar personajul principal al povestirii. Cei de la Putere insa au privit vestea ca pe o partie taiata, in sfarsit, spre reduta inexpugnabila de langa Parcul Cismigiu. Primaria Capitalei cantareste greu in configuratia electorala a lui 2004. Cu toate belelele pe care le aduce, in timpul mandatului, gestionarea unui oras-mutant cum este Bucurestiul, cucerirea lui s-a transformat intr-o confruntare a orgoliilor electorale: PSD (cu toate numele sale autonome) l-a ravnit mereu si nu l-a avut niciodata; Opozitia "de dreapta" si-a facut un titlu de glorie din monopolul politic asupra Capitalei. Tocmai de aceea infruntarea din vara acestui an se anunta una pe viata si pe moarte. Cum PSD, aflat in criza de candidati competitivi, nu facea economie de idei nastrusnic-disperate - mergand cu lista de nume de la dandy-ul Gusa pana la soimul plesuv Blanculescu, trecand prin proaspat transferatul brazilian Grecea - favorit ramanea, indiscutabil, titularul Traian Basescu. Ipoteza retragerii lui Basescu din batalia pentru Bucuresti si conservarea sa pentru un eventual post de sef al Executivului de la sfarsitul lui 2004 au naucit pe toata lumea. Fara numele Basescu pe buletinele de vot de la locale, cursa se relanseaza, cu rezultate greu predictibile. Va reusi PD sa livreze, in timp scurt, un alt candidat? Va gasi PNL, aliatul democratilor, pe cineva comparabil ca popularitate cu actualul primar? Va castiga PSD, intr-un galop de sanatate, indiferent pe cine va pune miza, mult ravnitul trofeu? Deocamdata, Traian Basescu a lasat sa pluteasca incertitudinea, fara a infirma stirea, declarandu-se dispus sa faca orice ii vor dicta interesele Aliantei PNL-PD: sa candideze la postul de primar general sau sa i se alature lui Theodor Stolojan intr-o formula tandem in premiera. Gandul ce i-a incoltit in minte lui Traian Basescu ar avea o dubla justificare, dupa propriile calcule. Pe de-o parte, convingerea ca PNL si PD ar putea devansa PSD la scrutinul parlamentar, conducand la formarea unui cabinet liberal-democrat, ii alimenteaza fantezia. Cum sa ramana el sef peste gropile, gunoaiele si maidanezii Capitalei cand colegii sai se vor juca de-a marii strategi, vor plimba pe harta sonde si combinate, vor desena trasee pentru autostrazi si conducte intercontinentale, vor discuta pe firul scurt cu Bruxelles-ul si Washington-ul? Si el sa se multumeasca doar cu ciorovaiala de chivuta a lui Vanghelie?! Ba, mai mult, sa fie la cheremul bugetar al vreunui vice de-al sau ajuns ministru la Finante sau la Administratie? Iar un transfer cu delegatie, de la Primarie la Palatul Victoria, e exclus: ar aminti prea dureros de poza stramba a lui Ciorbea din care nu s-a mai ales nimic. Pe de alta parte, daca in confruntarea de la Capitala electoratul ii va fi potrivnic, s-a zis cu orice ambitie politica pentru Traian Basescu. Ce autoritate va mai avea in fata propriilor sai subalterni din partid sa-i ia din scurt pentru rezultatele prea modeste de la locale? Cu ce voce isi va mai sustine cauza la marea imparteala a locurilor in interiorul Aliantei PNL-PD? O infrangere in scrutinul pe Bucuresti l-ar plasa afara din joc pentru multa vreme. Inconsecventa presedintelui democrat ii contrariaza in primul rand pe unii din apropiatii sai din PD. Confruntati cu un procent inca redus in sondaje, amenintati cu statutul de rude sarace in mariajul cu PNL, ingrijorati de statutul juridic incert al Aliantei (dupa respingerea inregistrarii la tribunal) si inspaimantati ca ar putea fi chiar victimele unei fuziuni prin absorbtie de catre liberali, pedistii se vad acum in situatia de a pierde si ultima certitudine. Posibila renuntare a lui Basescu la candidatura pentru primar general e cu atat mai derutanta pentru ei cu cat vestea vine la nici o luna dupa un alt anunt-soc al aceluiasi Traian Basescu: abandonarea dupa alegerile din 2004 a sefiei partidului si desemnarea, ca mostenitor al tronului, a lui Emil Boc. Fara Basescu, PD va deveni un fel de PUR: un partidulet corect, dar fara anvergura. Cea mai mare ingrijorare o provoaca insa liberalilor patinajul poticnit al aliatului lor. Cu Basescu deja victorios in vara la Capitala, constructia campaniei electorale pentru prezidentiale si parlamentare ar fi mult mai simpla. "Iata, noi avem confirmarea electoratului!", ar putea iesi sa spuna Stolojan si Basescu in clipurile de toamna. In plus, o buna parte din munitia pesedista se va fi irosit deja in timpul bataliei pentru Bucuresti, reducand simtitor posibilitatile de santaj si atac la persoana in ultimele alegeri ale anului. Absenta lui Basescu le-ar crea liberalilor o gaura intr-o zona pe care pana acum o socoteau securizata: pe cine sa inventeze, peste noapte, pentru a-si desemna propriul candidat la Primaria Generala? Nemaivorbind de efectul indirect - greu de masurat - pe care l-ar avea asupra credibilitatii si popularitatii Aliantei un astfel de gest cu sase luni inainte de alegeri. Dincolo de toate speculatiile si de posibilele scenarii, un lucru este cert. Stilul superficial de a face politica al lui Traian Basescu, cu inconsecvente si impulsivitati, cu retractari si reveniri uluitoare, ajunge sa creeze dezechilibre pe termen lung. Si, desi cauta in jur dusmani de moarte si conspiratii marsave (unele reale, ce-i drept), marele sau inamic este el insusi.