Cum este să trăieşti live o ameninţare „cod roşu“: în vizită la ESET
0
Securitatea, dar în special securitatea informatică, au devenit aproape indispensabile oricăruia dintre noi, într-un univers în care tehnologia şi-a făcut loc tot mai mult în vieţile noastre.
Avalanşăa nternetului, apariţia smartphone-urilor, dar şi viitorul interconectat al omului cu digitalul fac ca acest domeniu să fie în topul priorităţilor noastre, fie că vorbim despre individ sau despre o organizaţie, fie că ne referim la o corporaţie, sau mai mult, la o entitate guvernamentală.
Numărul hackerilor (răufăcători cibernetici – n.red) a explodat după anii ’90, asta şi pentru că software-ul a evoluat, iar tehnologia a devenit tot mai familiară utilizatorilor, dar şi pentru că devenise o tentaţie mult prea mare să descoperi vulnerabilităţi, create, până la urmă, tot de mâna omului. Dacă până în anii 2000 hackerii vizau doar vulnerabilităţi de ordin software, începând cu acest an s-au intensificat din ce în ce mai mult atacurile care vizau şi componenţa materială, lucru care a făcut că programatori, specialişti sau pur şi simplu tineri în căutare de adrenalină au reuşit să se îmbogăţească, la propriu, din santaje cibernetice.
Odată cu dezvoltarea acestui fenomen a apărut şi nevoia apariţiei unui “gardian”, un paznic care să protejeze utilizatorul de aceste vulnerabilităţi care l-ar putea costa chiar şi economiile de-o viaţă sau, în cel mai nefericit caz, să poată să îi ruineze viaţa cu o singură tastă ori cu un singur click.
Se încarcă comentariile...
