Cum au preluat comuniştii la Tulcea Revoluţia de la revoluţionari

În timp ce tulcenii mureau departe de casă la Tulcea s-a declanşat prima bătălie pentru „ciolan“.primii revoluţionari ce formaseră la nivel local Frontul Salvării Naţionale au fost ameninţaţi cu moartea şi îndepărtaţi de gruparea condusă de fostul prim secretar Barbu Popescu

Pe 25 decembrie pe străzile oraşului a apărut o staţie de radioamplificare mobilă, care invita populaţia pentru întâlnirea cu tovarăşul Popescu Barbu-fost prim-secretar al judeţului Tulcea, la orele 18.00 în Piaţa Civică. La acea oră mulţimea era din nou în piaţă, manifestându-şi evident bucuria că Popescu Barbu să se alăture şi să sprijine CFSN. Popescu Barbu însă nu era de găsit. Văzând că trecuse deja de ora 18.00 şi Popescu Barbu nu a apărut, în rândul mulţimii au început să apară semne de nelinişte.
„Reprezentantul militar, Pârvu Nicolae, a încercat să liniştească spiritele explicând că nu ştie nimic despre prezenţa lui Popescu Barbu în municipiu şi dacă va veni, va fi bine primit. După puţin timp a apărut în balconul de la etajul I, coborând de la etajul VII, unde erau birourile gărzilor patriotice şi unde el se afla încă din cursul zilei, evitând însă să ia legătura cu comitetul revoluţionar. Ulterior am aflat că acesta a fost adus de la Constanţa de colonelul Bacalu şi introdus în clădire cu ajutorul maiorului Vornicescu şi ziaristul Şeitan“, povesteşte revoluţionarul Viorel Tinică.
Tot aceştia mobilizaseră şi populaţia în Piaţa Civică. Mulţimea a fost de acord ca preşedinte al CFSN să fie Popescu Barbu, iar Ciobotaru Constantin să fie vicepreşedinte, dar după ce mulţimea a părăsit Piaţa Civică,mai rămăseseră totuşi în jur de 100 de persoane, în sediu au avut loc nişte discuţii din care reieşea că Popescu Barbu nu a procedat corect, cerând mulţimii să desfiinţeze vechiul comitet, fapt pentru care reprezentantul militar, Pârvu Nicolae l-a sfătuit pe Popescu Barbu să renunţe la „actul să de binefacere” şi să se reîntoarcă la Constanţa, ceea ce s-a şi întâmplat. Pe data de 26 decembrie, în jurul orelor 8.00-9.00 o coloană de autoturisme din Tulcea l-au readus pe Popescu Barbu şi l-au repus în drepturi, acesta ajungând ulterior şi parlamentar de Tulcea.

Barbu Popescu, pe axa Iliescu-Brucan-Roman

Jurnalistul tulcean Dan Arhire a participat la evenimentele din decembrie 1989 încă din prima zi, din 22 decembrie. Spune că în România este clar acum că a avut loc o revoluţie, pentru că orice revoluţie este urmată de restauraţie. În Tulcea, restauraţia a venit după patru zile, purtând pe umerii ei pe Barbu Popescu, pensionar, fost prim-secretar al judeţenei de partid, Tulcea, fost ambasador al lui Ceauşescu.
 „Până la urcarea la putere a domniei sale, în Tulcea s-a desfăşurat adevărata revoluţie, mai mult deci cu patru zile, decât în Bucureşti. Pentru un observator lucid, neimplicat sufleteşte în evenimente, lucrurile ar fi fost clare din momentul preluării puterii la nivel central de către echipa Iliescu – Brucan – Roman“ spune Dan Arhire.
 Pentru cei din Comitetul Judeţean al Frontului Salvării Naţionale Tulcea, lucrurile nu au fost atât de clare, şi timp de patru zile şi patru nopţi , fără odihnă, au continuat ”să facă revoluţie”, expunându-se unor riscuri pe care, în parte le cunoşteau, în parte le ignorau cu desăvârşire. În aceste patru zile, forţele restauraţiei au lucrat, subteran, fiind numeroase şi bine organizate, în timp ce membrii comitetului tulcean preluau din mers o situaţie instabilă, incertă, fără să dispună de o organizare bine definită şi fără să-şi cunoască adversarii.
„Noi am rezistat până pe 26 decembrie, ca revoluţionari picaţi de pe stradă la putere, neştiind că se pregătise ceva, deşi telefonul care îl căutase şi felicitase din partea lui Iliescu pe Barbu Popescu, venise deja de două zile, pe data de 24.Am plecat la Bucureşti , conducerea primului Front, să ne plângem, că au venit comuniştii înapoi şi au preluat puterea. Am vorbit cu Dan Marţian, care era omul lui Iliescu, a spus , da tovarăşi, o rezolvăm, şi a rezolvat-o până în gard!“ mai spune avocatul Ciubotariu.