FOTOGALERIE Slatina riscă să rămână definitiv fără observatorul astronomic, nefolosit în ultimii 26 de ani

Terenul pe care se află amplasat observatorul face obiectul unui controversat proces de retrocedare. Obiectivul, construit pe strada Ionaşcu, în curtea casei Deleanu, aparţine muzeului şi nu mai este funcţional de peste un sfert de secol.

Timp de zece ani slătinenii au putut admira bolta cerească de la unul dintre puţinele observatoare astronomice din ţară. Obiectivul a fost construit în 1975 de către Comitetul pentru Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului şi dat în administrare Muzeului de Etnografie şi Folcor Olt. A fost ridicat în curtea muzeului, pe strada Ionaşcu, şi a devenit punct de atracţie nocturnă pentru slătinenii de toate vârstele. „A fost dotat cu o lunetă astronomică neperformantă, ce-i drept, dar cu valoare istorică şi memorială. Obiectul ce este inclus în patrimoniul muzeului a aparţinut marelui astronom român Nicolae Coculescu şi a provenit de la conacul acestuia de la Constantineşti, Scorniceşti. Veneau tinerii seara, iar un angajat al muzeului, pasionat de astronomie, le arăta constelaţiile”, îşi aminteşte Aura Grosu, şefa Secţiei de Istorie a Muzeului Judeţean Olt.
Observatorul, ce a avut din construcţie o defecţiune la cupolă, în sensul că nu se rotea, a funcţionat zece ani, până ce luneta s-a defectat. „Nu este un capăt de ţară să-l refaci şi chiar să fie prevăzut un sistem pentru rotirea cupolei. Important este să se vrea acest lucru. Am putea amplasa acolo şi luneta veche, pentru ca vizitatorii să vadă cum arăta o lunetă la începutul secolului XIX”, este de părere doctorul în istorie.

CLICK pe poze pentru FOTOGALERIE observator

Probleme cu terenul
Terenul pe care a fost construit observatorul face în prezent obiectul unei retrocedări controversate. Acesta, împreună cu imobilul în care a funcţionat din 1969 până în 2005 muzeul judeţean de etnografie au ajuns în proprietatea lui Corneliu Paraschivescu, om de afaceri bucureştean. Deşi casa boierilor Deleanu era ocupată de un aşezământ cultural, Consiliul Judeţean Olt a restituit-o moştenitorilor în natură în anul 2001 şi a amânat cumpărarea, iar în 2005 noul proprietar a evacuat muzeul. Până în 2008 muzeul a folosit terenul de 3370mp, nerestituit, pe care sunt amplasate un imobil ce adăposteşte depozitul patrimoniului etnografic, birourile şi laboratorul de restaurare, dar şi observatorul astronomic. „În 2008, proprietarul ne-a notificat că ne oferă spre achiziţie imobilul şi tot terenul, inclusiv al nostru, la suma de 800.000 de euro sau închirierea cu 50.000 de lei pe lună. Susţine că a câştigat în instanţă şi terenul. Paradoxal este că nici muzeul, nici consiliul nu am fost citaţi în instanţă pentru a ne susţine cauza, şi nici nu am primit vreun document care să ateste existenţa vreunui proces la care am fost parte”, declară Laurenţuiu Guţică, directorul Muzeului Judeţean Olt.
Procesul a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împreună cu o altă cauză deschisă de Teodor Michele Ignat, unul dintre moştenitori, stabilit în Franţa, care a sesizat faptul că a fost păcălit şi că nu a vândut decât imobilul şi 550mp terenul de sub acesta.

Soarta observatorului, incertă
În situaţia în care Consiliul Judeţean Olt va pierde definitiv şi irevocabil terenul, soarta observatorului rămâne incertă. „Observatorul nu face parte din fostul patrimoniul al boierilor Deleanu, este al nostru. Odată intrat în proprietatea terenului, proprietarul ne poate vinde terenul cu drept de acces, însă nu este obligat, iar preţul cerut este exorbitant. Potrivit legii, deţinătorul poate să-l amplaseze în altă parte”, spune Marin Dobre, secretarul general al judeţului.
De altă părere este însă juristul Virgil Panduru, fost subprefect de Olt, care spune că s-ar putea găsi soluţii de păstrare a construcţiei pe actuala locaţie, fără a fi nevoie de mutarea ei. „S-ar putea găsi o soluţie, dacă se vrea, fie în înţelegere cu proprietarul, prin despăgubire, fie în instanţă. Consiliul Judeţean ar putea face o nouă declaraţie de utilitate publică, iar pe cale legală să justifice necesitatea pentru comunitate şi importanţa răspunderii nevoii de cunoaştere a slătinenilor. Este greu de dovedit utilitatea publică, însă, cu argumente puternice, s-ar putea. Important este să se vrea”, spune Panduru.