Si barbatii ar trebui sa-si faca mamografie

- avertizeaza Constantin Parvulescu, supravietuitor de cancer la san

Dl. Constantin Parvulescu a nimerit de cateva ori, la Loto, 4 sau 5 numere, din 49, si a fost unul dintre romanii prezenti la Sevilla. Nu acestea il fac insa deosebit, ci faptul ca ii lipseste un san. Dl. Parvulescu e un barbat operat de tumora mamara, la 12 ani dupa ce sotia sa trecuse printr-o experienta similara. Ambii au avut acelasi diagnostic si ambii au reusit sa iasa invingatori din batalie. - Cine e Constantin Parvulescu? - Un oltean. M-am nascut in Mehedinti. Am facut ASE-ul in Bucuresti si apoi am lucrat numai in transporturi. Initial la Focsani, apoi la Filaret, in Bucuresti. Din 1995, am trecut la Asitrans, la asigurarile transportatorilor. Am doi baieti, unul de 30, altul de 24 de ani. Cam asta e. - Care e riscul ca o masina sa faca un accident? Dar un barbat cancer la san? - Exista calcule care spun ca riscul e de 12-20 la suta, la autovehicule. Adica, o masina din cinci are un accident, o data pe an. Cu boala asta... nu prea se cunosc date. I-am intrebat si eu pe medici. Ridicau din umeri. Unul mai tanar mi-a raspuns ca la 100 de femei ar fi si un barbat caruia ii apare un nodul la san. Dar, la noi, se descopera mult mai rar. Poate 1 la 500 de femei. Deci e foarte, foarte rar si probabil multi mor fara sa se gandeasca la un astfel de diagnostic. Nici medicii, nici asistentele nu il iau in serios. Uite: am mers impreuna cu sotia sa-mi fac analize. Markeri tumorali le zice, un test care verifica daca ai otravuri de la celulele cancerigene in sange. - Inainte sau dupa depistarea bolii? - Dupa operatie si dupa chimioterapie. Chirurgul mi-a scos nodulul si ganglionul, apoi am facut chimioterapie si raze. Se temeau sa nu mai fi scapat vreo celula cancerigena, care sa migreze in alt loc si sa dea metastaze. Markerii astia arata daca au mai supravietuit celule din tumora, printr-o simpla analiza de sange. Deci, ce voiam sa zic, vine asistenta si intreaba: cine-i Parvulescu, pentru markeri de san? Eu ma ridic. Ea arata spre sotie: nu dumneavoastra, doamna! Insist: eu sunt pacientul, domnisoara, mie trebuie sa-mi luati sange. Fugi, dom'le, de aici, faci misto de mine. Nu-i venea sa creada. Acolo, la institutul de cercetari, nu mai avusese alt caz. - V-ati intalnit colegi de suferinta? - Acum nu. Inainte, cand a fost sotia operata, ma duceam sa-i duc de mancare, sa o incurajez. Si erau acolo, la Institutul Oncologic, alti doi cu nodul mamar. Vezi, ii spuneam sotiei, i se poate intampla oricui. - O fi contagios? - Da de unde! Asta a fost soarta. Se vorbeste de Cernobal sau de statul la soare. Cica iradierile astea naturale au crescut foarte mult, din cauza poluarii. Altfel, nu vad de ce. Erau in spital, cand imi faceam raze la Coltea, tot felul de pacienti: unul avea la laringe, de la tutun, altul la ficat, de la bautura. Vorba ceea: si-au obosit organul, l-au otravit, de a facut cancer. Eu, cu sanul, ce Doamne iarta-ma sa fac? Ca altceva n-am mai patit. In 57 de ani de viata am facut doua injectii si am luat doua aspirine. De fumat ma lasasem de mult... O bere, acolo, doar nu o afecta sanul. - A aparut dintr-o data? - In urma cu un an, am simtit asa, ca o gheara, ca o contractie, pe stanga. Am zis ca-i inima, m-am dus la doctor, mi-a facut electrocardiograma. Du-te, domnule, acasa, ca n-ai nimic, dupa o varsta ne mai da inima palpitatii. Am plecat pe la tara, mai trece o vreme, apoi, pe sfarcul sang imi apare un punct galben, cat unghia de la degetul mic. Am intrebat sotia: ce-o fi, draga? Ea se uita si spune: nu stiu, nu e ca la mine, o fi vreo infectie. Mergem la medicul de familie, care imi da antibiotice, sperand ca se va retrage. Dupa o saptamana, daca a vazut ca nu se intampla nimic, m-a trimis la un medic oncolog, d-na dr. Mitrofan. Dansa m-a pipait si m-a trimis la mamografie. Te apuca si rasul, sa te vezi, barbat, cu sanul pe o placa metalica, cum te apasa cu aparatul. Zambeau si asistentele si niste medici mai tineri. Cand au vazut rezultatul, nu mai radeau: te duci direct la operatie. Intr-o saptamana eram gata, operat. N-a fost mai rau ca la apendicita: o jumatate de ora, pac si gata. - Stiati diagnosticul? - Am vazut fisa, doar era la capatul patului. Stiam de la sotie toti termenii. Eu sunt o fire mai optimista. Citeam si nu-mi venea sa cred ca mi s-a intamplat mie. Nici n-a fost cazul sa dramatizez, sa stau sa-mi fac ganduri negre. S-a intamplat si gata. Nici o clipa nu m-am gandit ca o sa mearga prost, ca o sa patesc ceva. Nu mi-am facut testamentul, cum se zice. Dimpotriva, ii incurajam pe ceilalti. Cred ca asta m-a ajutat cel mai mult: ca nu m-am consumat degeaba. Si cred ca medicii ar trebui sa spuna deschis pacientului ce boala are. Ca el tot isi da seama. Ii vezi pe toti ca se uita cu mila, ca te cocolosesc. Pai, in spital, au venit sa ma vada colegi pe care nu-i mai intalnisem de ani de zile. Ma, pe acasa n-ai trecut sa dam noroc, de ziua onomastica, da' la spital vii?! Te si deranjeaza, sa stii, cand esti in spital, sa vina toti sa se uite la tine. De-aia spun: pacientul trebuie sa-si cunoasca diagnosticul! - Nu glumeau pe seama dumneavoastra: "iata ca se poate si la barbati!"? - Nu, lumea era mai mult curioasa. Cand m-am intors la serviciu, mai ales colegele m-au luat la intrebari: cum a fost, cum e operatia, ce ti-au facut, cum arata? Totusi, odata a glumit un medic: medicamentele iti vor da aceleasi senzatii pe care o da sarcina, cu greturi, varsaturi etc. Daca e asa, pot sa spun ca am aflat cum e sa fii gravid! Sapte luni de citostatice am facut si nu a fost usor. Razele, insa, au fost ca un concediu. - Vad ca n-aveti prea mari probleme cu parul! - De doua ori m-am ras, ca sa nu cada el, de la medicamente. Dar asta e o problema trecatoare. Dupa ce termini cura, creste la fel ca inainte. Poate a mai albit putin. - Cand ati privit moartea in ochi? - La cutremur, in '77, scartaia blocul, a parait, dar nu s-a prabusit. Am iesit afara, nu mi-am imaginat ce se putea intampla. A doua zi, cand am vazut la Dunarea oamenii prinsi intre daramaturi si mobilele care atarnau prin peretii apartamentelor ramase in picioare, m-a luat, asa, un tremurat... imi tremurau genunchii. Inca de cand eram student mi-am dat seama ca, la emotii, asa ma manifest. Odata, pe polei, m-a lovit o duba, din lateral, la aripa spate. Dupa ce am coborat, eram nesigur pe picioare: asa mi-am dat seama cat sunt de speriat. - Cand ati aflat diagnosticul, v-au tremurat genunchii? - Atunci, da. Insa dupa aceea n-am mai stat sa-mi fac ganduri negre. Asta a fost forta mea: ca nu am cedat psihic. - Macar la biserica ati fost? - Acum, la un an si ceva, dupa ce mi-au iesit bine testele, am fost la Tismana. Am dat si o donatie, am multumit Domnului ca am avut noroc. Da, am avut noroc! Daca nu imi aparea nodulul in afara, cine s-ar fi gandit la asa ceva? Stateam, pana faceam o metastaza. De aceea sustin, si v-as ruga sa-i avertizati si pe altii: toti barbatii ar trebui sa-si faca mamografie, preventiv. Se tot discuta ca femeile trebuie sa se controleze. Uite ca nici barbatii nu scapa! Daca as fi facut un control anual, poate o descopeream in stadiu incipient si scapam doar cu raze, nu-mi mai prindea ganglionul, nu-mi mai trebuiau citostatice. Sotia, fiindca a surprins-o in stadiu initial, a scapat cu o operatie usoara si doar cu raze. Are 12 ani de la operatie si e vindecata. Chiar daca sunt putini, n-ar trebui sa aiba si barbatii cu tumori la san aceasta sansa? - Deci, va considerati un norocos? - Eu zic ca da. Am nimerit de cateva ori 4 sau 5 numere la 6/49. Am castigat o "roata", cum se facea pe vremuri, chiar inainte de finala de la Sevilla. Erau vreo 5.000 de lei, exact cat costa excursia la meci. Desi tineam cu Craiova, zic: tot au venit banii astia din senin, hai sa ma duc. Iar am avut noroc, am aflat dupa aceea, ca toti colegii si sefii au dat referinte bune despre mine, cand au venit securistii sa ne verifice. Pe unii i-au intors chiar de la aeroport. - Ce v-a impresionat la Sevilla? - Am ajuns pe la pranz, ne-au dus intr-un tur de oras, am mai stat o ora in parc si, gata, hai la stadion. Ne schimbasera 400 de pesetas, nici cat patru Kenturi, si eu am vrut sa schimb ceva lei la o banca. Primeau inclusiv bani din Bangladesh, da' lei nu aveau voie sa ne schimbe. Saracia noastra, asta m-a impresionat. Apoi, m-a uimit ca nu claxonau la stopuri, ca erau politicosi in trafic. Noi, cu doar cateva masini cate circulau pe atunci, parca eram disperati: injuram, scoteam capul pe geam. Alta civilizatie. Am stat in spatele portii lui Duckadam. Ne cam risipisera, printre spanioli, probabil sa nu se auda cum scandam. aia aveau niste mingi de fotbal, in miniatura, pline cu tequila. Si, politicosi, le faceau sa circule, ne cinsteau si pe noi. Au aplaudat cand au intrat ai nostri. Radeau cu noi. N-am auzit pe unul sa injure. - Ati avut curajul sa priviti penalty-urile? - Dupa al doilea, m-am intors cu spatele, n-am mai rezistat. Dar sa stiti ca omul meciului a fost Boloni. Steaua s-a aparat, a blocat totul, iar Boloni conducea jocul, el a dus tot greul. Odata, Bumbescu l-a scapat pe unul, Archibald, iar, dupa faza, Boloni s-a dus sa-l stranga de gat. Asta n-au dat-o la televizor. - Nu v-a tentat sa ramaneti in Vest? - Aveam copiii in tara, ma gandeam la sotie. Au ramas vreo 40. Ii tot striga la aeroport. aia, de unde sa raspunda? Arsinel chiar a spus: hai, dom'le, sa plecam, ca au sters-o. Eu l-am intrebat pe Lucescu, ca eram mai aproape de el: de ce stati la Dinamo, ca de-aia nu va iubeste lumea? Mi-a facut semn, frecandu-si degetele - pentru bani. - Totusi, nu v-ati descoperit si latura feminina in toata chestia asta? - Eu sunt, ca zodie, Fecioara. Chiar glumeam: uite ca se potriveste! Iar alta chestie legata de zodie: sunt extrem de meticulos. Daca vad ca un lucru nu e la locul lui, ma scol si-l asez cum trebuie. Mai si gatesc. Orice, in afara de sarmale si cozonac. - De ce nu v-ati dus la vindecatori, la naturisti? - Aveam exemplul sotiei, pe care au vindecat-o medicii. Si voiam sa scap, oricat ar fi fost de greu. La naturisti se duc aia carora le e frica de injectii.