Relatia cu seful

In relatia sef-subordonat cele mai multe probleme apar datorita unui deficit de comunicare pe verticala intr-o firma, deficit care poate fi structural (proasta organizare interna) sau doar de moment.

In relatia sef-subordonat cele mai multe probleme apar datorita unui deficit de comunicare pe verticala intr-o firma, deficit care poate fi structural (proasta organizare interna) sau doar de moment. Datorita potentialelor masuri coercitive presupuse din partea superiorilor, oamenii ajung adesea in impas. Pe de alta parte, intelegerea specificului acestei relatii este si cheia rezolvarii majoritatii problemelor aparute. Solutia vine din recuperarea comunicarii bidirectionale printr-un efort de intelegere reciproca a celuilalt, atat ca om, cat si ca subordonat, respectiv superior. In conturarea unei astfel de relatii, trebuie avuti in vedere cativa factori care sa contribuie la personalizarea acesteia: factorii fizici si constitutionali (varsta, energie, sanatate, chiar si talie), factorii psihologici (inteligenta, adaptabilitate, temperament, caracter, imaginatie, responsabilitate, incredere in sine...) si factorii psihosociali (sociabilitate, disponibilitate manifesta spre comunicare, dominanta, nevoie de status, nivel socio-economic...). Cu atat mai mult, cu cat din start relatia cu un superior este lipsita de privilegiul sanselor egale, atentia trebuie indreptata spre stabilirea unui canal corect si suficient de comunicare. Nu in ultimul rand, trebuie tinut seama de stilul de conducere propriu sefului. Exista mai multe tipologii care fac referire in literatura de specialitate la acest aspect, dar dintre acestea cele mai cunoscute identifica drept stiluri de conducere: stilul autoritar-strict (cand pozitia de autoritate este afirmata in forta, aproape despotic, fara drept de apel), stilul autoritar-binevoitor (cand de asemenea se afirma o pozitie de puternica autoritate, dar care lasa loc liber si ascultarii opiniilor venind de la esaloanele inferioare), stilul consultativ (cand managerul consulta la propriu si tine cont de opinia subordonatilor, incercand sa gaseasca cea mai buna solutie la diverse probleme), stilul participativ (cand implicarea superiorilor este maxima, acestia fiind nu doar decidenti, ci parte in realizarea deciziilor, alaturi de subordonati, de pe pozitii de egalitate). In functie de structura de personalitate proprie unui individ, in functie de structura de organizare a firmei, de obiectivele acesteia, dar si de momente de acalmie ori critice in care aceasta se poate afla la un moment dat, vor fi intalnite in realitate combinatii ale acestor stiluri ori variatii in timp. Desigur, exista si situatii de rea-vointa, dar in buna masura acestea sunt exceptii. Efectele lipsei de comunicare intr-o firma pot fi dramatice, deoarece automat scade eficienta in munca si ceea ce la prima vedere poate parea un banal conflict latent devine treptat o patologie organizationala care submineaza productivitatea. Lectura anunturilor de la rubrica "Oferte de munca" demonstreaza importanta comunicarii, foarte multe dintre acestea, fie ele de mare sau mica publicitate, solicita persoane care sa dispuna de abilitati de comunicare sau sa prezinte disponibilitate de munca in echipa (teamplayer). Companiile care dispun de un management modern cunosc profitabilitatea economica a bunelor relatii intre sefi si subalterni, motiv pentru care intervin activ prin training-uri si teambulding (construirea si consolidarea afectiva a echipei de munca). Studiile au aratat ca un subaltern nemultumit poate submina activitatea curenta si este cu pana la 50-60% mai putin productiv. Psiholog Sorin Faur ADECCO Romania SRL Droguri. Felix nr. 59 www.adecco.com