"Planeta rosie" a fascinat dintotdeauna omenirea

"Doamnelor si domnilor, am sa va anunt o stire extraordinara. Oricat ar parea de incredibil, fiintele stranii care au aterizat azi-noapte in New Jersey sunt avangarda unei armate invadatoare venite de

"Doamnelor si domnilor, am sa va anunt o stire extraordinara. Oricat ar parea de incredibil, fiintele stranii care au aterizat azi-noapte in New Jersey sunt avangarda unei armate invadatoare venite de pe planeta Marte": vocea grava a crainicului de la postul de radio american a starnit, in acea zi a anului 1938, din ajunul Halloween-ului, veritabile scene de panica: mii de oameni si-au parasit casele, fugind in nestire pe strazi, altii s-au ascuns in pivnite, unii s-au inarmat pentru a tine piept invadatorilor, cativa s-au aruncat de spaima de la inaltimea zgarie-norilor. Era, desigur, faimoasa adaptare radiofonica, datorata tanarului (pe atunci) si ingeniosului om de teatru, si ulterior cineast, Orson Welles, a romanului SF al lui H.G. Wells, Razboiul lumilor. Devenit de mult clasic, romanul povestea incercarea unor martieni, purtatori ai unei civilizatii avansate, de a lua in stapanire Pamantul. Locul de debarcare era, undeva, in sudul Angliei, dar in adaptarea sa radiofonica Orson Welles l-a plasat in America... Fireste, in acea zi tarzie de toamna, cu aproape 70 de ani in urma, din pretinsa nava spatiala nu au debarcat nici un fel de omuleti verzi, dar incidentul a pus, din nou, cu tarie, fascinatia pe care "planeta rosie" a exercitat-o dintotdeauna asupra omenirii. Fascinatie care acum a devenit si mai puternica in urma aterizarii cu succes a robotului american "Spirit" pe suprafata planetei Marte, de unde a transmis prin spatiu fotografii de o extraordinara claritate, si mai ales in urma proiectului anuntat de presedintele Bush de a trimite un om pe misterioasa planeta in urmatoarele decenii. Chiar daca are un vadit substrat electoral (suntem intr-un an cand in America au loc alegeri prezidentiale), anuntul nu poate decat inflacara imaginatia.
Astrul asemenea unei picaturi de sange
De secole si chiar mii de ani, Marte i-a fascinat pe locuitorii Terrei. Vechii asirieni au botezat-o "varsatorul de sange", in timp ce vechii greci si romani au considerat-o ca salas ori intruchipare a Zeului Razboiului (Zeul Marte), legenda care a circulat si in randurile vikingilor. Este usor de ghicit de ce anticii au asociat-o cu ideea de razboi, de vreme ce, in imensitatea cerului, aparea ca o picatura de sange. Astazi se stie ca nuanta sau culoarea rosiatica se datoreaza oxidului de fier din rocile de la suprafata planetei. O data cu inventarea telescopului au inceput sa se vehiculeze si noi mituri in legatura cu Marte. Astronomul italian Giovanni Schiaparelli a anuntat, in 1877, descoperirea unor canale ("canali") - de unde speculatiile ca ar fi vorba de canale artificiale, construite de o civilizatie superioara, ceea ce a dat nastere unei puzderii de scrieri SF (o ipoteza neverificata a sustinut, la un moment dat, ca aceste canale ar fi albiile unor vechi cursuri de apa).
Au existat sau exista forme de viata pe Marte?
Pana pe la inceputul anilor '60 ai secolului trecut, cand un robot spatial a vizitat pentru prima oara planeta vecina, in mentalul colectiv se inradacinase profund ideea ca aici trebuie sa existe anumite forme de viata extraterestra. De aceea, primele fotografii trimise de robot si care dezvaluiau ca nu exista urme de vegetatie, ci doar o pustietate intinsa, ostila oricaror forme de viata, au produs, mai degraba, efectul unui soc. De atunci, Marte a mai fost vizitata de alte misiuni spatiale, permitand sa se arunce o privire asupra tainelor unei lumi unde odinioara pare a fi existat apa, oceane, forme de viata. Imaginile transmise chiar in aceste zile de robotul "Spirit" intrec in claritate pe toate cele de pana acum si ele ar putea oferi un inceput de raspuns la intrebarile oamenilor de stiinta. Totusi, daca au existat vreodata forme primitive de viata pe Marte, e mai mult decat probabil ca viitorii roboti sau viitorii astronauti vor descoperi doar fosile ale acestor forme. Aceasta nu inseamna ca impulsul irezistibil al omului de a explora intinderile Cosmosului, in primul rand din "vecinatatea" noastra imediata, se va diminua oarecum. "Este insasi esenta a tot ce ne framanta. Suntem oare singuri in imensitatea Universului, numai noi il populam?", rezuma omul de stiinta Bo Maxwell, membru al filialei britanice a Societatii Martiene, ratiunile acestui impuls.
O ipoteza naucitoare: suntem cu totii... martieni!
Multi autori SF au visat la ziua cand Marte va deveni viitoarea noastra casa, o planeta primitoare unde sa ne mutam cand Terra va ajunge neincapatoare, iar resursele ei nu vor mai putea satisface nevoile unei populatii in continua crestere. Nu poate fi trecut cu vederea nici un alt aspect, afirma Mark Adler, expert al Agentiei Spatiale Americane (NASA): "In perioada indepartata, cand primele forme de viata au luat nastere pe Pamant, intre Terra si Marte avea loc un schimb de materie. Este Marte o parte a trecutului nostru? Poate ca suntem cu totii martieni". Iata o ipoteza cu adevarat fascinanta, menita sa ne puna serios pe ganduri. Cu atat mai multa nerabdare va fi asteptat momentul cand primul om va pune piciorul pe o asemenea planeta a misterelor.