Patriarhul Teoctist a murit

Patriarhul Teoctist a murit azi la ora 17.00, în urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicaţiilor apărute după operaţia de prostată la care a fost supus în cursul aceleiaşi

Patriarhul Teoctist a murit azi la ora 17.00, în urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicaţiilor apărute după operaţia de prostată la care a fost supus în cursul aceleiaşi zile.

"În ziua de 30 iulie 2007, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a suferit o intervenţie chirurgicală la Institutul Clinic Fundeni. În perioada postoperatorie, pe fondul unor suferinţe cronice, a dezvoltat o suită de complicaţii cardiace, care au culminat cu oprirea cordului, ce nu a răspuns la manevrele de resuscitare. La ora 17.00 s-a consemnat decesul", se arată într-un comunicat al Institutului Clinic Fundeni Bucureşti.

Decesul a fost consemnat de medicii prof. dr. Ionel Sinescu, şeful Centrului de Chirurgie Urologică, prof. dr. Dan Tulbure, şeful Centrului Anestezie Terapie Intensivă şi dr. Constantin Popa, managerul Institutului Clinic Fundeni.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Părinte Teoctist, s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, comuna Stănceni, judeţul Botoşani, primind la botez numele de Toader. Era al zecelea dintre cei 11 copii ai familiei Arăpaşu. La 13 ani a îmbrăţişat viaţa monahală la Mânăstirea Vorona (Botoşani).

A urmat cursurile Seminarului monahal de la Mânăstirea Cernica (1932-1940); în 1935 a intrat în monahism la Mânăstirea Bistriţa, primind numele de Teoctist; între anii 1940-1945 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti, licenţiat în teologie, specialitatea Liturgică, cu calificativul 'Magna cum laude'.

A fost hirotonit ieromonah la Catedrala mitropolitană din Iaşi, la 25 martie 1945; vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, ales apoi episcop vicar patriarhal şi ridicat de Sinod la treapta arhieriei, primind titlul de 'Botoşăneanul' (1950-1962); episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului (1962-1973); Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei (1973-1977); Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1977-1986); Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (din 9 noiembrie 1986).

A prefaţat numeroase cărţi de cult, monografii şi lucrări religioase, fiind autorul operei 'Pe treptele slujirii creştine' (10 volume 1980-1995).

A iniţiat şi a pus în operă restaurarea sau construirea de noi mânăstiri şi biserici în Arhiepiscopia Bucureştilor, la Arad, în Oltenia şi în Moldova. Distins cu numeroase ordine bisericeşti acordate de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, Patriarhiile Alexandriei, Ierusalimului, Antiohiei etc.

Primul Patriarh ortodox român care a primit, la Bucureşti, la 7-9 mai 1999, vizita Suveranului Pontif Papa Ioan Paul al II-lea. A participat, împreună cu patriarhii ortodocşi ai lumii, la Jubileul împlinirii a 2000 de ani de la Naşterea Domnului Iisus Hristos, în cetatea Sfântă a Ierusalimului.

A primit următoarele distincţii: Premiul 'Timotei Cipariu' al Academiei Române pentru strădania de reeditare a 'Bibliei de la Bucureşti' (1991), Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (4 iunie 1995), Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti (26 octombrie 1995), Doctor Honoris Causa al Universităţii Dunărea de Jos (12 octombrie 2000), Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice din Lublin, Polonia (7 noiembrie 2000).

A fost membru de onoare al Academiei Române din 17 decembrie 1999 şi preşedintele unor asociaţii şi fundaţii culturale şi de binefacere.