Muntele Athos: gradina Fecioarei Maria, acolo unde pamantul se intalneste cu cerul

Muntele Athos este unul dintre punctele cardinale ale ortodoxiei. Dincolo de importanta si specificul sau religios, cea mai estica peninsula a regiunii Halkidiki reprezinta un loc unic pentru toti cei

Muntele Athos este unul dintre punctele cardinale ale ortodoxiei. Dincolo de importanta si specificul sau religios, cea mai estica peninsula a regiunii Halkidiki reprezinta un loc unic pentru toti cei care cauta un refugiu linistit departe de agitatia lumii contemporane. Agion Oros in limba localnicilor, Muntele Athos este o regiune muntoasa, lunga de 50 km si lata de 5-10 km. Teritoriu autonom, apartinand Greciei, el este condus de Comunitatea Sfanta (Iera Kinotita), un consiliu avand sediul in Karies (o localitate in centrul lantului muntos), si fiind format din 20 de calugari. Dincolo de pitorescul capitalei, cu biserici si fresce datand din sec. al X-lea, cea mai frumoasa priveliste din Grecia este data de combinatia dintre natura salbatica a peninsulei, ramasa neatinsa de secole, si salba de manastiri ridicate pe stancile de pe coasta. Relieful muntos creste dinspre nord spre sud, culminand cu Varful Athos: 2033 m - un pisc ascutit si despadurit, ca o sageata tintind spre cer. Istoria locului ascunde la origine lupta mitologica dintre zei si giganti: Athos contra zeilor Olimpieni - peninsula nu este altceva decat stanca pe care a aruncat-o Athos contra lui Poseidon. Intr-o alta versiune mitologica, zeul Poseidon este cel care arunca o stanca in Athos, daramandu-l si ingropandu-l sub ea si dandu-i locului denumirea gigantului trac. Din timpuri imemoriale pana la cele crestine, regiunea a fost populata de cateva asezari mici, care la un moment dat in istorie, dintr-un motiv obscur, au decazut si au disparut. Conform unei legende crestine, Fecioara Maria impreuna cu Sf. Apostol Ioan au fost nevoiti sa se refugieze in portul unde astazi este Manastirea Ivira (Iviron), din cauza unei furtuni pe mare, intr-o vizita spre Cipru la Sf. Lazar. Admirand salbaticia locului, Fecioara I-a cerut lui Dumnezeu acest munte, in dar. Dumnezeu i-a raspuns: "Fie ca acest loc sa fie locul tau, gradina ta si paradisul tau, precum si mantuirea ta, raiul tuturor acelora care cauta mantuirea". De la aceasta legenda se spune ca Muntele Athos este gradina Fecioarei Maria. Comunitatea calugareasca din peninsula prinde radacini in sec. al V-lea, cand primii calugari veniti in zona, coplesiti de linistea si pacea locului, il gasesc ideal pentru cei dornici sa se cufunde in rugaciuni si in slujirea lui Dumnezeu. De-a lungul secolelor, calugarii de la Muntele Athos au ramas recunoscuti pentru virtutea si staruinta in credinta lor. In 885 Imparatul Vasile I a emis un Chrysobull (edict imperial) recunoscand oficial Athos ca teritoriu apartinand in exclusivitate calugarilor. Documentul mentiona faptul ca numai monahii au dreptul sa locuiasca in regiune si ca ceilalti locuitori (pastori etc.) nu au voie sa intre in "Gradina Fecioarei Maria". Regulile dupa care isi duce viata comunitatea din regiune au fost stabilite in sec. X de Sf. Athanasios (ctitorul celei mai mari manastiri, Megistis Lavra, si cel care a pus bazele asezamantului monahal) si sunt respectate cu sfintenie si astazi. In sec. al XVIII-lea, la Muntele Athos se infiinteaza Scoala Athonita, ce pana la sfarsitul secolului va castiga o mare reputatie printre studenti, care veneau aici pentru a invata teologia. Scoala va fi inchisa in 1799, fiind redeschisa oficial in 1953, dupa alte doua incercari in sec. al XIX-lea. Izbucnirea Marelui Razboi pentru Independenta al Greciei in 1821 a dus la inasprirea situatiei manastirilor de la Muntele Athos, dupa doua decenii de secol XIX de prosperitate. Turcii impun santinele in manastiri si instituie taxe mult mai mari, multi calugari pier in lupte. O data cu dobandirea independentei statului grec, pacea si calmul revin in peninsula. Totodata, la Muntele Athos nu mai gasim calugari exclusiv greci, ci si de alte nationalitati, de religie ortodoxa. Cu ajutorul unor importante donatii din partea altor comunitati slavonice ortodoxe sunt refacute multe dintre manastirile de la Athos: Manastirea Zografou a intrat astfel sub influenta bulgareasca, Chilandariou apartine sarbilor, Hagiou Pandeleimonos (Sf. Pantelimon) intra sub ocrotirea ruseasca, restul de 17 manastiri din cele 20 din ziua de azi fiind grecesti. Alte schituri sunt construite in regiune, de catre aceste comunitati, printre care amintim si unul romanesc: Schitul Sf. Apostol Andrei. De altfel, cu multi ani in urma, in secolul XVI, o alta manastire, Karakalou, fusese reconstruita cu ajutorul financiar al Valahiei si al Moldovei. Din punct de vedere politic, din 1912, Muntele Athos s-a aflat sub tutela Greciei, avand insa un statut aparte si suveranitate proprie. Viata ascetica a calugarilor a creat reguli stricte pentru cei "din afara", pentru ca linistea si pacea locului sa nu fie pangarita. La Athos nu poti ajunge oricand, oricum. Aidoma unui drum initiatic, turistul laic trebuie sa isi doreasca cu adevarat sa vina in acest loc. Regulile privind vizitarea regiunii au fost stipulate intr-un edict din 1060 si sunt valabile si astazi. Vizitatorul locurilor sfinte ale Muntelui Athos trebuie sa fie obligatoriu de sex masculin (nu se admite nici o exceptie) si sa aiba peste 18 ani. De asemenea, trebuie sa detina un permis special din partea autoritatilor grecesti, care sa ii confere dreptul de a calatori si a sedea in peninsula intre 4 si 15 zile. Vizitele sunt permise de la rasaritul si pana la apusul soarelui. Cine doreste sa locuiasca intr-una din cele 20 de manastiri ale regiunii va trebui sa ia legatura in prealabil cu un calugar insarcinat cu formalitatile de sedere, pentru a face o rezervare din timp. Sederea peste noapte este permisa numai vizitatorilor care isi pot demonstra interesul stiintific sau religios pentru regiune. In peninsula Athos sunt acceptati maximum 120 vizitatori ortodocsi si 10 non-ortodocsi pe zi. Dupa intrarea in peninsula, turistii pot vizita orice manastire doresc. O "excursie" la Muntele Athos nu poate fi insa decat un eveniment special, diferit de orice alta excursie in Grecia sau in alt loc al lumii. Secretul Muntelui Athos sta in eternitatea si in neschimbarea sa, un fel de Mecca al ortodoxiei, o scufundare in mistic.