Aisbergul coruptiei

Tocmai cand incerca sa lase impresia ca se afla in plina ofensiva si ca nu-i va scapa din mana victoria in "meciul" cu reforma, echipa Nastase a vazut cartonasul galben. Distanta mare dintre Bucuresti

Tocmai cand incerca sa lase impresia ca se afla in plina ofensiva si ca nu-i va scapa din mana victoria in "meciul" cu reforma, echipa Nastase a vazut cartonasul galben. Distanta mare dintre Bucuresti si Washington, unde se afla cartierele generale ale FMI si Bancii Mondiale, nu i-a impiedicat pe marii bancheri internationali sa urmareasca "partida" din Romania si sa-si dea seama ca guvernul trage de timp. Fireste, din Piata Victoriei lucrurile se vad altfel. Productia si exporturile cresc, somajul si inflatia scad. Ce vreti mai mult decat atat?, par sa spuna guvernantii nostri. Asa este. Numai ca institutiile financiare internationale - care, in semn de protest, au anuntat ca vor trage si ele de timp in realizarea programelor convenite cu Romania - au prostul obicei sa nu creada ca tot ce zboara se mananca. De aceea, inghit vorbele doar dupa ce se conving ca au un suport solid. Ce-au constatat acestea in cazul Romaniei? Economia inainteaza, intr-adevar, cu pasi mari. Dar in spatele unor ritmuri inalte de crestere se ridica munti de datorii. Se consuma energie electrica sau gaze naturale, insa nu se achita factura. Cu banii respectivi se continua productia, dar nu cu resurse proprii, ci cu subventii mascate. O astfel de crestere nu este nici sanatoasa, nici durabila. Traiul pe datorie este saracie curata. Pentru ca ceea ce nu platesc unii trebuie sa suporte altii. Guvernul Nastase s-a angajat fata de FMI si Banca Mondiala sa schimbe structurile vechi, neperformante, in care forteaza cresterea economica, insa amana deciziile majore. Avertismentul institutiilor financiare internationale nu sanctioneaza deci faptul ca n-au fost disponibilizati niste benzinari, ci neputinta guvernului de a duce o politica de reforme coerenta. Cabinetul Nastase este, de altfel, confruntat cu o problema extrem de spinoasa de economie politica. Daca premierul si cativa colaboratori inteleg constrangerile economice si considera ca fara reforme structurale Romania nu poate progresa, nu acelasi lucru se poate spune si despre cei care formeaza grosul partidului de guvernamant. Pentru a reusi, dl. Nastase, care este si presedintele PSD, trebuie sa reuneasca in jurul sau un grup suficient de puternic de sustinatori ai reformelor. Lucru insa foarte greu de realizat. Deoarece in Romania sunt multi indivizi, inclusiv in partidul de guvernamant, care trag foloase de pe urma reformelor nefinalizate. Ei isi gasesc aliati fideli in sindicate si in marea majoritate a salariatilor din inteprinderile de stat, care se tem de schimbare. Cand se porneste reforma, rentierii perioadei de tranzitie fac tot posibilul sa o opreasca. Tentativele lor au fost de fiecare data incununate de succes, pentru ca sunt mai puternici decat partizanii reformelor. Explicatia nu este numai economica, ci si politica. Partidele din Romania nu pot sa traiasca daca nu primesc subventii mascate de la intreprinderile neviabile. Multi se intreaba, si pe buna dreptate, cum poate o societate cu pierderi sa finanteze un partid politic. Mecanismul este simplu. Rafo, de exemplu, este o societate moarta, cu acte de deces in regula. N-are nici petrol, nici piata de desfacere. Partidul de guvernamant n-a lasat insa rafinaria din Onesti sa-si doarma somnul de veci. Cu un telefon venit de unde trebuie, Compania Nationala a Petrolului ii asigura materia prima. Rafinaria, fireste, n-o plateste. Petrom intra pe pierderi, dar nu-si face probleme. De la inceputul anului, pretul benzinei la pompa a crescut de doua ori mai repede decat inflatia. Nici darile catre stat nu dau batai de cap intreprinderilor clientelare. Se exporta in strainatate la o societate care este tot a lor pentru a nu se plati accize. Dupa care acelasi petrol este importat de alte firme romanesti fara taxe vamale. Dar nici fiscul nu intra in panica. Mana lui e lunga. Singurii care isi fac probleme, chiar de supravietuire, sunt oamenii simpli. Pentru ca banii pentru partidele politice vin numai din buzunarul lor. Ar fi totusi nedrept sa se arunce intreaga responsabilitate asupra partidului de guvernamant. Daca exista un Rafo-PSD, nu este mai putin adevarat ca exista si un Rompetrol-PNL. Partidul aflat la putere la un moment dat nu este decat varful aisbergului, care ascunde in partea sa nevazuta tone de interese de toate culorile politice. Economia romaneasca nu va putea progresa cu adevarat atata vreme cat principalele partide politice nu vor ajunge la o intelegere care sa vizeze renuntarea la intreprinderile clientelare. Un astfel de acord ar deschide calea adoptarii unei legi care sa prevada finantarea transparenta, de la buget, a partidelor. Renuntarea la cardasia dintre politic si economic, care este cauza comuna a coruptiei si intarzierii reformelor, reprezinta cheia succesului in crearea unei Romanii prospere. In caz contrar, riscam, asa cum ne-au avertizat si institutiile financiare internationale, sa fim eliminati din competitia pentru integrare in structurile euroatlantice.