Care sunt avantajele şi dezavantajele şcolii online: „O experienţă inedită, dar obositoare“. Elevii, stresaţi din cauza viitorului incert al examenelor

Învăţătoarea Claudia Chiru, în clasa online FOTO Arhiva personală Claudia Chiru

În lipsa îndrumărilor din partea Ministerului Educaţiei şi a inspectoratelor şcolare, mai multe cadre didactice din învăţământul preuniversitar au găsit soluţii pentru a nu-şi întrerupe orele, după ce şcolile au fost închise din cauza pandemiei de COVID-19. Profesorii au mutat cursurile în mediul virtual, sunt mai îngăduitori şi încearcă astfel să-i ajute pe elevi să depăşească mai uşor această perioadă.

Premierul Ludovic Orban anunţa pe 9 martie, într-o zi de luni, închiderea şcolilor din România din cauza pandemiei de coronavirus: „Am luat decizia de suspendare a cursurilor în învăţământul preuniversitar, cu posibilitate de prelungire“. Chiar la mijlocul săptămânii, pe 11 martie, instituţiile au încuiat uşile, aşa că mai mulţi profesori şi învăţători din şcolile de stat au găsit soluţii ca să-şi ţină în continuare orele. Cursurile s-au mutat în online. Iniţial, s-a crezut că situaţia va dura până pe 22 martie, dar şi ulterior, elevii şi profesorii s-au întâlnit doar în mediul virtual. În cele trei săptămâni şi jumătate de şcoală online, până la vacanţa de Paşte de pe 4 aprilie, unii elevi au lucrat pe platforme şi aplicaţii precum Zoom, Google Classroom, WebEx şi Skype. Ceilalţi, fără acces la Internet, au fost obligaţi să se rupă complet de şcoală. O directoare de şcoală gimnazială, o învăţătoare şi o profesoară au vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre cum s-au adaptat la şcoala online atât ele, cât şi elevii lor.  

Prima săptămână: „Obositoare şi bulversantă“

Violeta Dascălu (foto dreapta), directoarea Şcolii cu Clasele I-VIII „Ferdinand I“ din Capitală, povesteşte cum, chiar în următoarea zi după închiderea şcolii, cadrele didactice au avut un training de folosire a aplicaţiei video WebEx, iniţiat de un părinte care lucrează într-o companie multinaţională. Prin videoconferinţă, elevii pot să participe la ore, să-şi vadă colegii şi profesorii. De ajutor este şi platforma online a instituţiei, lansată în noiembrie 2019, prin intermediul căreia elevii pot să descarce cărţi şi să încarce teme. Părinţii comunică, de asemenea, prin intermediul acestei platforme: schimbă mesaje cu învăţătorii şi profesorii. 

Cadrele didactice s-au obişnuit foarte repede şi cu aplicaţia WebEx. „N-a fost complicat să începem să lucrăm pe ea“, spune Violeta Dascălu. „Pe 12 martie, o colegă învăţătoare a încercat o primă interacţiune cu copiii de la clasa dânsei.“ Profesorii şi învăţătorii au stabilit un orar pentru elevi în funcţie de vârstă, aşa că cei din clasele primare lucrează online doar o oră şi jumătate pe zi, iar cei de gimnaziu, două ore şi jumătate. „Recunosc, prima săptămână online a fost obositoare şi bulversantă“, mai zice directoarea şcolii din Sectorul 2, „pentru că era complicat pentru noi să găsim soluţii, să structurăm întâlnirile cu elevii.“ Unii copii n-au cum să intre pe Internet – pe câţiva, părinţii, în special medici şi angajaţi MAI, i-au dus la ţară, la bunici sau la alte rude. Alţii, pur şi simplu, nu au laptop, computer ori telefon. Prin urmare, sunt cazuri în care şcoala online e inaccesibilă şi copiilor din Bucureşti, nu doar celor din oraşele mici sau de la sate. 

Jocurile video, transformate în unelte de învăţat

Pentru Claudia Chiru, învăţătoare la o şcoală din Sectorul 3 din Bucureşti, şi fondatoare SAGA KID, experienţa anterioară în educaţie alternativă e foarte utilă în aceste zile. Activitatea educaţională nonformală a reprezentat o bază solidă, datorită căreia a putut construi Şcoala Virtuală by Claudia Chiru. Aşadar, i s-a părut destul de uşor să se mute în mediul online împreună cu elevii ei, expuşi deja tehnologiei în ultimii patru ani şi jumătate, de când lucrează împreună. „Folosesc zoom.us şi o serie de aplicaţii şi site-uri pentru a completa învăţarea în online“, spune ea. „La limba română lucrăm zilnic, pentru că regulile de gramatică şi ortografie stau la baza comunicării. Elevii mei aplică noţiunile învăţate, iar eu am grijă să le cer explicaţii şi să subliniez folosirea corectă a limbii române. Acum, mai mult decât la învăţarea din clasă, se vede dacă şi-au însuşit sau nu regulile şi dacă şi-au dezvoltat sau nu autonomia.“ Toţi elevii ei au acasă tabletă, laptop sau computer, însă câţiva preferă doar să asculte şi să lucreze, fără să vorbească sau să pornească butonul video. „E o variantă aleasă de ei, iar eu le-am respectat alegerea.“ 

La predare, Claudia Chiru foloseşte manualele şi culegerile utilizate şi în sala de clasă. Jocurile video şi aplicaţiile matematice sunt, de asemenea, de ajutor. „Chiar şi hârtia de desenat şi-a găsit oglindirea în online: tabla virtuală“, mai povesteşte învăţătoarea. „Ducem lipsa apropierii fizice. Schimbul de energie nu mai poate fi făcut, nu avem interacţiune faţă în faţă. În rest, avem tot ce ne trebuie.“

„Îngheţarea anului şcolar ar fi o soluţie traumatizantă“

Nici Laura Stifter (foto dreapta) n-a fost nevoită să schimbe metodele de lucru. E profesoară de Cultură civică şi Educaţie socială la Şcoala Nr. 150, din Bucureşti. E nevăzătoare şi, pe lângă faptul că predă la o şcoală de masă, oferă meditaţii gratuite la filosofie, pentru Bacalaureat, elevilor cu deficienţe de vedere. Laura poate lucra cu tehnologia prin două software-uri: unul preia informaţiile de la sistemul de operare, celălalt le transmite vocal, i le citeşte. 

A ales să lucreze cu elevii pe Skype şi pe Zoom. În ce priveşte temele, copiii le trimit pe e-mail şi profesoara le înapoiază corectate. „Îmi este relativ uşor să folosesc aceleaşi metode de la şcoală, pentru că în cazul materiilor umaniste accentul se pune pe dialog“, spune ea.  

În ce priveşte felul în care a comunicat Ministerul Educaţiei, Laura Stifter a apreciat faptul că anumite mesaje au circulat repede prin inspectorat şi au ajuns la şcoală în timp util. De exemplu, informaţiile despre platforme precum Google Classroom. Dar consideră că şovăielile legate de viitorul anului şcolar sunt o problemă majoră, care-i nelinişteşte pe elevi. Monica Anisie, ministrul Educaţiei, a declarat zilele trecute că anul şcolar nu se îngheaţă, iar Stifter consideră că ar fi ideal să rămână aşa. „Observ că elevii sunt stresaţi, pentru că nu ştiu sigur dacă la vară vor mai da examenul. Îngheţarea anului şcolar ar fi o soluţie dificilă pentru elevi, ar pierde un an din viaţa lor. Pentru cei din clasele a VIII-a şi a XII-a ar fi de-a dreptul traumatizant“.  

De la Minister: „Multă incertitudine“ 

Directoarea Violeta Dascălu crede că Ministerul a comunicat „cam multă incertitudine“. A văzut, însă, în această harababură şi un aspect pozitiv: fiecare şcoală şi-a căutat singură calea şi s-a descurcat cu resursele aflate la îndemână. În special părinţii şi elevii din clasele terminale ar fi avut, de la început, nevoie de mai multe răspunsuri din partea Ministerului. „În continuare sunt întrebări de genul: ce se întâmplă cu anul şcolar, cu evaluarea naţională şi cu Bacalaureatul?“, explică directoarea Şcolii „Ferdinand I“ din Capitală. 

Violeta Dascălu îşi aminteşte că prima săptămână de educaţie online a fost obositoare, în primul rând, din punct de vedere emoţional, pentru că, în contextul izolării, a apărut acest nou mod de a interacţiona cu elevii. „Începând cu a doua săptămână am intrat într-un ritm, ne-am dat seama că este importantă menţinerea unei relaţii cu ei. N-am mai pus accent pe noi conţinuturi, ci doar am încercat să le consolidăm pe cele existente. Am vrut ca întâlnirea să fie cât mai caldă, deschisă, creativă şi copiii să nu se simtă presaţi“, spune directoarea. Chiar dacă la început mulţi copii s-au bucurat la auzul veştii că se închid şcolile, pe parcurs şi-au dat seama cât de mult le lipsesc colegii şi dascălii. „Oricum, şi pentru copii e o perioadă mai puţin obişnuită. Am fost surprinşi când cei mari ne-au spus: «Ne-am trezi şi la 5 dimineaţa ca să ajungem la şcoală». Le este dor. Înainte ne spuneau că se trezesc greu dimineaţa, ceea ce demonstrează că această componentă online nu poate exclude interacţiunea directă“.  

Avantajul este acela legat de noutatea acestei realităţi, fiind o experienţă inedită, are un farmec ataşat. Este o invitaţie de nerefuzat pentru copiii nativi digital. Dezavantajele sunt lipsa apropierii fizice şi oboseala psihică pe care o cauzează expunerea la ecran.   Claudia Chiru, învăţătoare

Claudia Chiru a observat că relaţia cu elevii s-a îmbunătăţit, acum că şi-au dat toţi seama de importanţa întâlnirilor de la şcoală. În plus, au avut şi activităţi deosebite în această perioadă: „Am reuşit sa călătorim virtual, împreună, cu pregătiri şi bagaje, deci ne-am creat noi conexiuni emoţionale. Am văzut Sankt Petersburg şi New York împreună“. În aceste condiţii de lucru, învăţătoarea a identificat avantaje şi dezavantaje ale studiului online: „Avantajul este acela legat de noutatea acestei realităţi, fiind o experienţă inedită, are un farmec ataşat. Este o invitaţie de nerefuzat pentru copiii nativi digital. Dezavantajele sunt lipsa apropierii fizice şi oboseala psihică pe care o cauzează expunerea la ecran“. 

Copiii, „tentaţi să facă pozne în clasa online“

Laura Stifter, de la Şcoala Nr. 150 din Sectorul 5, a avut şi câteva dificultăţi de depăşit ca profesoară în mediul virtual. Consideră că învăţământul online este potrivit doar în situaţii excepţionle, precum cea din prezent. Nu crede că ar trebui folosit pe termen mai lung, pentru că e nevoie de întâlnirea faţă în faţă între profesor şi elev, mai ales în cazul copiilor de şcoală primară şi gimnaziu. „Copiii, online, se simt tentaţi să facă diverse pozne, să iasă de pe grup neobservaţi sau să lase site-ul deschis şi să plece din cameră, lucruri care nu s-ar fi întâmplat la şcoală.“ Acum face prezenţa la sfârşitul orei, ca să fie sigură că nu-i pierde pe parcursul lecţiei. 

Profesoara are 27 de ani şi e obişnuită cu tehnologia. Meditaţiile la filosofie pentru elevii nevăzători le desfăşoară online de câţiva ani. Spre deosebire de ea, alţi profesori mai în vârstă se adaptează mai greu la predarea online. „Din păcate, destul de mulţi preferă să le dea elevilor doar materiale scrise şi teme. Nu ţin ore online“, povesteşte ea. „Chiar îmi spuneau elevii că pentru ei contează mult orele, faptul că interacţionează şi cu mine, şi între ei, pentru că acum socializarea le lipseşte. Chiar şi cei cărora le plăcea mai puţin la şcoală simt nevoia să discute, să îi vadă şi să îi audă pe colegii lor“. 

Evaluarea elevilor, la alegerea profesorilor

FOTO: Mediafax

În şcoala virtuală condusă de Violeta Dascălu, unii elevi de clasa a VIII-a lucrează cu responsabilitate teste la română şi la matematică. Ministerul le-a trimis deja instituţiilor baremul de corectare. „Am căutat să nu aglomerăm copiii de clasa a VIII-a, nu am vrut să îi încărcăm la celelalte discipline“, spune ea. Din păcate, sunt şi elevi care nu îşi dau interesul. „Unii nu tratează cu suficientă atenţie perioada aceasta de lucru. În cazul lor cred că nu există nici sprijin din partea familiei sau părinţii  nu prea au o ghidare şi nişte limite – nu mă refer la restricţii, ci la acceptarea unui program. Toţi avem nevoie de ordine în viaţa noastră.“ Teste clasice nu se mai dau, nu se pun nici absenţe. „Mă preocupă situaţia. Peste tot, nu doar în România, se pune problema evaluării acum“, subliniază directoarea. Încă nu s-a găsit o metodă prin care să se poată face această evaluare a copiilor, iar cadrele didactice aşteaptă hotărârile Ministerului. 

Pentru elevii de a VIII-a şi a XII-a, în special pentru cei fără acces la Internet, este de ajutor şi emisiunea „Teleşcoala“ de la Televiziunea Română, în care profesorii ţin cursuri şi astfel copiii pot recapitula materia pentru Evaluarea Naţională şi Bacalaureat. 

Voi fi indulgentă, pentru că sunt stresaţi şi deprimaţi din cauza izolării. Laura Stifter, profesoară

Nici Claudia Chiru nu mai pune absenţe, însă îi încurajează altfel pe elevi să participe la ore. „Ne evaluăm efortul depus şi gradul de implicare. Facem această evaluare zilnic, aşa procedam şi înainte“, spune învăţătoarea. „Tot ceea ce înseamnă lucru individual sau în echipă este evaluat şi comparat cu standardul unei performanţe ridicate. Eu am grijă să le setez standardul, iar fiecare se poziţionează în funcţie de el. Evaluarea arată aşa: data viitoare aş putea face X lucru pentru a ajunge în Y punct.“ Elevii ei lucrează în continuare exerciţii şi la diverse proiecte. 

Laura Stifter le zice elevilor că le trece absenţele doar ca să-i responsabilizeze, însă n-are de gând să le pună în catalog. „Voi fi indulgentă, pentru că sunt stresaţi şi deprimaţi din cauza izolării. Voi da şi notele cât mai indulgent, tocmai pentru a-i ajuta pe elevi să treacă mai uşor peste această perioadă.“ 

Ce se întâmplă la şcolile private

Conducerea instituţiilor de învăţământ private a stabilit, de asemenea, un nou plan de lucru. De pildă, la Waldorf – şcoală care are o clasă pentru fiecare an şcolar –, elevii de clasa I şi a II-a primesc temele pe WhatsApp, pe când cei mai mari, până la clasa a VIII-a inclusiv, şi-au mutat activitatea pe aplicaţia 

Microsoft Teams. 

Elevii şi cadrele didactice de la Şcoala Gimnazială Româno-Finlandeză, aflată în Sectorul 6, în Bucureşti, se bazează în această perioadă tot pe Microsoft Teams, unde profesorii încarcă teme şi exerciţii. În pauze, copiii sunt încurajaţi să se relaxeze prin exerciţii fizice sau prin orice alt tip de mişcare ce-i poate ajuta să se concentreze mai bine ulterior. Şi şcoala Genesis pune accent în continuare pe educaţia fizică, aşa că elevii fac sport şi acasă, sub îndrumarea profesorilor. La celelalte materii, copiii lucrează temele primite pe Google Classroom şi păstrează legătura cu profesorii şi cu ajutorul Google Hangouts.

Cei de la Şcoala Primară Spectrum preferă Google Classroom, pentru că profesorii pot să încarce uşor temele, iar elevii, să le trimită rezolvările. Unele clase folosesc WhatsApp pentru lecţii şi teme, precum şi pentru întrebări legate de materie.Platforma SABIS este alegerea Cambridge School pentru copiii din ciclul gimnazial – prin intermediul ei studiază până în jurul orei 13.00. Elevii de la I-IV, în schimb, au acces la lecţii deja înregistrate, prin urmare nu îşi văd învăţătorii, însă le pot trimite întrebări.